De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


miercuri, 25 martie 2009

Scrisoarea unui profesor către ministra inovării

Despre “prioritatea naţională” a doamnei Andronescu
 
Dacă legea drepturilor de autor ar fi funcţionat şi în cazul citatelor din articolele legilor în vigoare, cu siguranţă art. 2 din Legea 84/1995 ar fi adus cele mai mari venituri autorilor săi. De câte ori aţi auzit sintagma “în România, învăţământul constituie prioritate naţională”? Şi nu mă refer aici la observaţiile liderilor sindicali ai salariaţilor din educaţie, care evidenţiază oricum orice deraiere de la articolul de lege al clasei politice.
Oare cunoaşte cineva vreun politician care nu s-a bătut cu pumnul în piept în campaniile electorale, urlând că se va lupta pentru ca “învăţământul – prioritate naţională” să devină din articol de lege o stare de fapt?! Eu, unul, nu. Şi, ferească sfântu’, i-am auzit şi pe Geoană, dar şi pe Boc, şi pe Năstase, Blaga, Andronescu, Udrea, Vanghelie şi Stolojan. Dar “bătaia” a rămas la stadiul de pumni în piept - când în coaste, când în stern - şi la stadiul de discuţii privind investiţiile de zeci de milioane de euro în resursa umană şi depolitizarea sistemului de educaţie. Campania a trecut, scrutinul a trecut şi el, dar “învăţământul – prioritate naţională” a rămas doar în art. 2 din Legea 84/1995.

Mă gândeam eu, înghesuindu-mă în metrou în drum spre Palatul Parlamentului, poate n-au avut când sau poate n-au găsit momentul propice pentru a ne arăta acest lucru?!? O fi fost şi asta, cugetam eu cuprins de o îngăduinţă duhovnicească (în ceea ce-I priveşte pe aleşii neamului) mai mare decât chiar înghesuiala din metrou. Dar luni seara, 23 martie, pe la orele 20, deputaţilor din Parlamentul României li se ivise un moment mai mult decât favorabil pentru a-şi arăta preocuparea faţă de învăţământul din România. Se analiza moţiunea pe educaţie depusă de PNL în urma discuţiilor purtate pe tema planurilor - cadru de învăţământ cu o delegaţie a SIP Sector 1 din care am făcut şi eu parte.

Împreună cu peste 50 de colegi, cadre didactice, asistăm curioşi şi încrezători la dezbaterile ce tocmai se derulau. Entuziasmul, speranţa noastră că aberaţiile emanate de d-na Andronescu în recent emisele Ordine de Ministru vor dispărea, au fost foarte repede spulberate de cortina de fier a majorităţii conjuncturale, formată de cele două partide. Grupul parlamentar al PSD şi cel al PDL au terfelit iniţiativa tinerei deputat Alina Gorghiu, pe motiv că textul moţiunii nu mai corespunde din momentul depunerii cu cel al dezbaterii din Parlament. Asta întrucât d-na ministru, în acest răstimp, a mai dat două Ordine în încercarea de a mai “coafa” starea planurilor-cadru.

Deoarece coafura era realizată ca de un frizer ce tunde cu ciobul, dezbaterea şi votarea moţiunii păreau cel puţin de bun simţ. Numai că, în loc să ia fiecare ordin la puricat, membrii coaliţiei au reacţionat precum un clan interlop ce sare în ajutorul unuia dintre membri săi când de urmele acestuia dă Poliţia. Invocând un viciu de procedură şi încălcări ale regulamentului de desfăşurare a şedinţelor Camerei Deputaţilor, aceştia nu s-au aplecat nicio secundă asupra problemelor pentru care noi eram prezenţi în loje, ci au fost preocupaţi să o scoată basma curată pe promotoarea incompetenţei din fruntea M.E.C.I.
Atât PSD, cât şi PDL, ne-au arătat şi cu această ocazie că sintagma “învăţământ – prioritate naţională” este doar un slogan demagogic de campanie. Ne-au arătat că nu educaţia, ci Ministrul Educaţiei, reprezintă prioritatea pentru ei. Dezarmant de ridicol, frustrant de mitocănesc!

La începutul şedinţei, unul dintre colegi, zărind-o pe “Cati” în sală, îmi spunea “ce-ar fi dacă în urma moţiunii si-ar depune demisia de onoare?”. Nefericită asociere a onoarei (fie ea şi într-o demisie) cu persoana ale cărei fapte ne determinaseră să luam drumul Parlamentului. Gesturi politice precum acela de a se atârna pe străzile Bucureştiului în panouri electorale sub sloganul “garantat Vanghelie” şi a se lăsa aleasă în Parlament de sacoşele cărate de “mister Almanahe” cetăţenilor din Colegiul în care a candidat, denotă că această virtute nu face parte din “planul cadru” al caracterului domniei sale.

Ştim cu toţii că un vin peste care trec anii devine şi mai bun. Dar regula aceasta nu se aplică şi unei doamne (fie ea şi ministru) care, odată remaniată în 2003 din Guvernul Năstase pentru rezultate dezastruoase în fruntea ministerului Educaţiei, ne este oferită drept “Mesia” sistemului despre a cărui conducere nu are nici o viziune.

Stimată doamnă (încă ministru), efectele ce le produc acţiunile dumneavoastră în învăţământ sunt de-a dreptul nocive, atât sistemului în sine, cât mai cu seamă copiilor. Le-aţi furat dintr-un condei bucuria orelor de educaţie fizică, de informatică; beneficiile orei de consiliere şi orientare. Şi nu v-aţi oprit aici. Le-aţi distrus (nestrăduindu-vă prea tare) şi imaginea personajului “Abramburica”. Aiurita, dar iubită de copii. Dar pe dvs. nu vă iubesc.
Aşa că, vă rugăm să ne lăsaţi cu necazurile noastre şi cu reforma neterminată şi să vă vedeţi de ale dumneavoastră,

Profesor Sorin Dragne
Lider sindical la Grup Şcolar Industrial Transporturi C.F. Bucureşti, din Sindicatul Învăţământ Preuniversitar – Sector 1 F.S.L.I

preluare   http://www.alinagorghiu.ro