- Mhai Contanu - vicepreşedinte-Sindicatul Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa
- Portalul Sindicatelor din Învăţământ
- Sindicatul Liber al Invatamantului Preuniversitar Clujean
- Jurnal sindical
- Liga Sindicatelor din Invatamant Botoşani
- Sindicatul Invatamantului Preuniversitar-Sector 5 Bucuresti
- Sindicatul Liber din Învăţământ Vrancea
- Sindicatul Învăţământ Tutova-Bârlad
- Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare
- Pro Educaţia
- Daniel Mălăelea
- Liviu Marian Pop
De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?
joi, 21 martie 2013
Bloguri despre sindicate şi învăţământ
joi, 14 martie 2013
S-a modificat Legea educației: se pot face degrevări parțiale de normă didactică
OUG 14/2013 privind modificarea si completarea Legii educatiei nationale nr. 1/2011
ARTICOL UNIC
Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 263, alineatul (10) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
(10) Personalul didactic de conducere, de indrumare si de control poate fi degrevat partial de norma didactica, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului educatiei nationale, elaborate cu consultarea federatiilor sindicale reprezentative din invatamant. De acelasi drept pot beneficia si persoanele desemnate de federatiile sindicale reprezentative din invatamant, ca urmare a participarii la procesul de monitorizare si evaluare a calitatii sistemului de invatamant, aprobate prin ordin al ministrului educatiei nationale. Prin acelasi ordin se stabilesc atributiile persoanelor degrevate de norma didactica.
2. La articolul 263, dupa alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (101 ) , cu urmatorul cuprins:
(101 ) Personalul degrevat potrivit alin. (10) primeste drepturile salariale pentru functia in care este incadrat, precum si celelalte sporuri si indemnizatii prevazute de lege pentru activitatea desfasurata, dupa caz.
3. La anexa, dupa punctul 58 se introduce un nou punct, punctul 59 , cu urmatorul cuprins:
59. Degrevarea reprezinta scutirea partiala de efectuarea atributiilor prevazute la art. 262 pentru personalul didactic de conducere, de indrumare si de control, ca urmare a indeplinirii unor responsabilitati specifice functiilor de conducere, de indrumare si de control, precum si pentru persoanele desemnate de federatiile sindicale reprezentative din invatamant ca urmare a participarii la procesul de monitorizare si evaluare a calitatii sistemului de invatamant.
Publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 13 martie 2013
Publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 13 martie 2013
marți, 12 martie 2013
Oficial: 2 şi 3 mai 2013 - zile libere
Pentru salariaţii din sectorul bugetar, zilele de 2 şi 3 mai 2013 se stabilesc ca zile libere, potrivit HG. nr. 79/2013
Hotărârea Guvernului nr. 79 din 6 martie 2013 pentru stabilirea zilelor de 2
şi 3 mai 2013 ca zile libere
În temeiul
art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 lit. a) din Legea
nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările
ulterioare
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1
(1)Pentru salariaţii din sectorul public, zilele
de 2 şi 3 mai 2013 se stabilesc ca zile libere.
(2)Pentru zilele stabilite ca zile libere
potrivit alin. (1) instituţiile publice îşi vor desfăşura activitatea în regim
de program normal în zilele de 13 aprilie 2013, respectiv 20 aprilie 2013 sau
vor prelungi corespunzător timpul de lucru, până la data de 30 aprilie 2013,
potrivit planificărilor stabilite.
(3)Prestarea muncii potrivit alin. (2) nu
conferă acordarea de timp liber corespunzător.
Art. 2
Prevederile art. 1 nu se aplică în locurile de muncă în care
activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie
sau specificului activităţii.
Art. 3
(1)Dispoziţiile art. 1 nu se aplică
magistraţilor şi celorlalte categorii de personal din cadrul instanţelor
judecătoreşti implicate în soluţionarea proceselor cu termen în data de 2,
respectiv 3 mai 2013 şi nici participanţilor în aceste procese.
(2)Dispoziţiile art. 1 nu se aplică personalului
din cadrul Trezoreriei Statului care desfăşoară în zilele respective activităţi
stabilite prin ordin emis de Ministerul Finanţelor Publice.
Art. 4
Dispoziţiile prezentei hotărâri pot fi aplicate şi angajaţilor din
sectorul privat, în măsura în care partenerii sociali stabilesc astfel.
Publicat
în Monitorul Oficial cu numărul 129 din data de 11 martie 2013
luni, 4 martie 2013
Decizia pe care o aşteptau toate sindicatele
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Sindicatele au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat
Extras
- În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Decizia nr. 1/2013 - pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 19/2012 - publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 01 martie 2013
Extras
Prin instituirea dreptului organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, chiar şi în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziţie procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizaţii, depăşind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.
Această interpretare a dispoziţiilor art. 28 a fost susţinută de o parte a jurisprudenţei, dar şi de doctrina care a abordat direct situaţia calităţii procesuale a organizaţiilor sindicale din perspectiva dispoziţiilor menţionate anterior, aşa cum s-a subliniat în raportul întocmit în cauză.
Referitor la categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizaţiilor sindicale de a formula acţiune în numele membrilor lor, concluzia este în sensul că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.
Această concluzie se desprinde atât din formularea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se referă expres inclusiv la apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, situaţie în care interesele sunt cu precădere individuale, cât şi din dispoziţiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părţi în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariaţi, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale ori al Codului de procedură civilă.
Ţinând cont că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.
Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenţei şi doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizaţiile sindicale acţionează în calitate de reclamante, a reprezentat şi voinţa legiuitorului a fost confirmat de evoluţia legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, şi anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.
Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.
Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.
Această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care organizaţia sindicală acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în acelaşi temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizaţiei sindicale.
În concluzie, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.
Această interpretare a dispoziţiilor art. 28 a fost susţinută de o parte a jurisprudenţei, dar şi de doctrina care a abordat direct situaţia calităţii procesuale a organizaţiilor sindicale din perspectiva dispoziţiilor menţionate anterior, aşa cum s-a subliniat în raportul întocmit în cauză.
Referitor la categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizaţiilor sindicale de a formula acţiune în numele membrilor lor, concluzia este în sensul că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.
Această concluzie se desprinde atât din formularea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se referă expres inclusiv la apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, situaţie în care interesele sunt cu precădere individuale, cât şi din dispoziţiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părţi în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariaţi, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale ori al Codului de procedură civilă.
Ţinând cont că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.
Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenţei şi doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizaţiile sindicale acţionează în calitate de reclamante, a reprezentat şi voinţa legiuitorului a fost confirmat de evoluţia legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, şi anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.
Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.
Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.
Această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care organizaţia sindicală acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în acelaşi temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizaţiei sindicale.
În concluzie, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)