De aceea este necesar să intre în dezbatere adevăraţii specialişti
(poate, alţii decât cei de la minister), adevăraţii reprezentanţi ai
societăţii civile şi adevăraţii reprezentanţi ai părinţilor (alţii decât
o anume individă care se erijează în purtătoare de cuvânt a părinţilor,
deşi nu mai are nicio legătură cu sistemul preuniversitar).
Un articol de Oana Moraru - contributors.ro
"Pe site-ul Ministerului Educației a apărut, discret, un document care propune repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național, o versiune de lucru, datată aprilie 2015, dublat de invitații la dezbateri publice, fără nicio garanție a transparenței decizionale: nu există o persoană de contact, nici adresa de email, nici termen pentru transmiterea de observații.
Avem astfel, sub ochi: două documente: cel legat de curriculum și cel cu proiectul de lege, despre care nu știm exact cui îi aparține, în sensul că entitățile care l-au creat ar trebui, în principiu, să își justifice măcar oportunitatea acestei ”schimbări” sau a pretinsei ”actualizări” (...)
Proiectul pentru noua Lege a educației este o rețetă a stagnării. Plin de formulări pretențioase despre alinierea tinerilor noștri la nivelul competențelor europene și declarații îndârjite ale interesului nostru pentru șansele egale în dezvoltarea fiecărui individ, textul ascunde, ca o casă proaspăt zugrăvită și cosmetizată pentru o grabnică și disperată vânzare, multe suprafețe mucegăite și pardoseli putrede.
Textul transmite peste tot rigiditate, obsesia controlului și probabilitate minimă să avem școli în care înfloresc creativitatea, cercetarea, colaborarea între oameni. Nicăieri textul nu recunoaște nevoile generației digitale, de racordare rapidă și autentică la informație, de aplicare flexibilă a tehnologiei în învățare. Nu vorbește despre marele nostru decalaj cultural și nici despre șansa ca un proiect bun pe educație să ne salveze ca națiune și ca spirit." >>>>>>articol integral>>>>>
