De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Se afișează postările cu eticheta document. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta document. Afișați toate postările

luni, 1 august 2011

Învăţământul nostru, acum 70 de ani


După anul 1900 în România au funcţionat şcolile de gospodărie rurală - aşa numitele şcoli de menaj. Un exemplu este Şcoala de Gospodărie Rurală din Budişteni, Argeş.  Potrivit site-ului Comunei Leordeni, şcoala a fost înfiinţat în anul 1904, în casele lui Constantin Simescu din comuna Glâmbocel, iar în anul 1908 a fost mutată în casele obştei „Topoloveanu“ din Budişteni (...)
Şcoala era destinată fetelor şi avea scopul să le instruiască pentru a deveni bune gospodine, pregătindu-se pentru ţesătorie, croitorie, sericicultură, menaj, dar şi pentru lucrările din grădină. 
Durata şcolii era de trei ani (clasele I, II, III), elevele fiind bursiere şi locuiau în internat. 
Din punctul de vedere al învăţământului, şcoala se subordona Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii
Publice - Direcţia Învăţământului Profesional şi Particular (...), iar din punctul de vedere al pregătirii practice, se subordona Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Arhiva primilor ani nu s-a păstrat, fiind distrusă în timpul războiului.
 Reforma învăţământului din anul 1948 a însemnat încetarea activităţii acestei şcoli.

Un document inedit, din acele vremuri - un certificat de absolvire emis în anul 1941, aparţinând bunicii pe linie paternă.




Mai multe detalii despre   Şcoala de Gospodărie Rurală din Budişteni: AICI


I

luni, 28 martie 2011

Inedit

O fotografie inedită, de acum 84 de ani, care vorbeşte despre onoare, despre respect şi despre ceea ce înseamna România de altădată. Adică România interbelică.  Respect faţă de om, faţă de lege, faţă de proprietate.  Oameni care au pierit demult şi, odată cu ei, o anumită atitudine, o anumită filosofie despre viaţă, despre valori, despre trecut şi viitor.
 
Iancu Arnăuţoiu şi Laurenţia Arnăuţoiu sunt nimeni alţii decât părinţii fraţilor Petre şi Toma Arnăuţoiu, doi dintre cei care au format gruparea "Haiducii Muscelului", parte a mişcării de rezistenţă împotriva comunismului (grupul de partizani a luptat în Munţii Făgăraş). Cei doi au fost executaţi. Părinţii, Iancu Arnăuţoiu şi Laurenţia Arnăuţoiu au pierit în temniţele comuniste. Pe rândul de jos, al şaselea de la stînga spre dreapta, Vasile Belu, străbunicul meu pe linie paternă.