Persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 au dreptul la sume compensatorii

Prin Decizia nr.21/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs în interesul legii, stabilind că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din Anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, urmând a fi publicată în Monitorul Oficial al României, partea I.

Orele de educaţie fizică efectuate de învăţători nu se cuprind în norma didactică

Potrivit Deciziei nr. 32 pronunțate în dosarul nr.2407/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, a stabilit că:

În interpretarea dispoziţiilor art. 262 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b), art. 263 alin. (1), alin. (2) şi alin. (7) din Legea nr. 1/2011, precum şi a dispoziţiilor art. 8, art. 12 alin.(4) şi alin. (5) din Ordinul nr. 5560/2011, art. 8 din Ordinul nr. 6239/2012, art. 8 din Ordinul nr. 5451/2013 şi art. 8 din Ordinul nr. 4895/2014, orele de educaţie fizică efectuate de învăţători sau de profesori pentru învăţământul primar nu se cuprind în norma didactică a acestora şi se plătesc, separat, cu ora. Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă și urmează a fi publicată în Monitorul Oficial.

Notă:

Conform art. 263(7) din Legea nr. 1/2011, în învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.

Suma compensatorie pentru titlul științific de doctor obținut după data 31 decembrie 2009

După cum rezultă din Adresa Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, suma compensatorie pentru titlul științific de doctor ar trebui acordată și personalului care a obținut acest titlu după data de  31 decembrie 2009.

Indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993

Notă:

Indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 nu trebuie confundată cu prima de instalare prevăzută de art. 51(6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului  didactic – reglementare în prezent abrogată.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit în şedinţa din 21 septembrie 2015 că ,,în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, aceste prevederi legale nu abrogă dispoziţiile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările ulterioare.” 
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă, astfel, punctul de vedere al sindicatelor din învăţământ, potrivit căruia, unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar  au obligaţia de a acorda indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, în situaţiile în care sunt întrunite condiţiile legale.
Potrivit art.  23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, la încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizaţie de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzator funcţiei, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat; (…)  Indemnizaţia de instalare poate fi echivalentă cu doua salarii de bază pentru acele localităţi unde atragerea specialiştilor se face cu mare greutate, stabilite de ministere si celelalte instituţii centrale şi locale ale administraţiei publice şi avizate de Ministerul Finantelor. 
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521(3) din Codul de procedură civilă. 
Precizăm că, raportat la art. 268(1) lit. c) din Codul muncii, salariaţii din învăţământul preuniversitar de stat pot solicita acest drept în termen de 3 ani de la  momentul în care au îndeplinit condiţiile prezentate mai sus.
Precizăm, de asemenea, că indemnizaţia de instalare la care facem referire nu trebuie confundată cu prima de instalare prevăzută de art. 51(6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului  didactic – reglementare în prezent abrogată.

Un student la drept "desființează" noul Regulament de organizare și funcționare al unităților de învățământ preuniversitar

Alexandru Bajdechi a fost Președintele Consiliului Județean al Elevilor Constanța (2013-2014).  Este Președinte fondator Asociației Elevilor din Constanța. În prezent este student la drept.

Opinia lui Alexandru Bajdechi a fost publicată şi de site-ul www.romaniacurata.ro

În spațiul public atenția este concentrată pe legea Big Brother însă un amănunt a scăpat din atenția opiniei publice: regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP). De ce ar fi acest regulament așa de special în primul rând ? Pentru că legile Big Brother sunt nimic pe lângă prevederile acestui regulament care ignoră inclusiv tratatele internaționale la care România a aderat.

Elevii nu sunt Charlie! Ce spune Constituția și ce a semnat Pricopie

Libertatea de exprimare, Constituția României

ARTICOLUL 30

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

Art. 136 (2) În cazul în care aceste reviste/publicaţii conţin elemente care afectează siguranţa naţională, ordinea publică, sănătatea şi moralitatea, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sau prevederile prezentului regulament şi ale regulamentului intern al unităţii de învăţământ preuniversitar, directorul poate propune consiliului de administraţie suspendarea redactării şi difuzării acestora şi, ca urmare, le poate suspenda temporar sau le poate interzice definitiv (s.a.).

Cu prima parte a normei trebuie să fim de acord deoarece are ca izvor Constituția, dar nu vi se pare ciudată partea a doua ? Hai să ne reamintim ce zice Constituția: Cenzura de orice fel este interzisă [art. 30, alin (2)]! În acest caz se poate ajunge foarte ușor la un abuz, fiind lăsată la discreția directorului (cu un consiliu de administrație docil, din care nu face parte un reprezentant al elevilor) să suspende orice fel de acțiune publicistică. Cunoașteți publicații ale elevilor cumva? Sincer nu cred că există pentru că și acest segment a fost monopolizat de directori care au făcut Revista școlii, evident sub coordonarea unui profesor care nu va permite ca elevii să scrie ce vor. Are dreptul un elev să-și facă o revistă în care să critice directorul și/sau consiliul de administrație? Da. Va putea oare? Nu. Cred că am demonstrat de ce această prevedere din ROFUIP intră chiar în contradicție cu Constituția, ceea ce e foarte grav. Un ministru al educației a dat un ordin prin care drepturile fundamentale ale omului sunt îngrădite. Mai menționez că art. 120 din ROFUIP ar trebui să asigure elevilor toate drepturile constituționale. Cam tristă ipocrizia…

Ia statutul, nu-i statutul

Când s-a adoptat Legea Educației în anul 2010, s-a convenit ca elevii și studenții să aibă câte un statut distinct în care să se menționeze toate drepturile și îndatoririle (pentru elevi) sau obligațiile (pentru studenți). Nu vreau să mă concentrez pe diferența dintre îndatorire și obligație însă trebuie menționat că elevii au îndatoriri pentru că fac parte din învățământul obligatoriu iar studenții obligații deoarece acest tip de învățământ este unul facultativ iar studenții semnează un contract de studii și își asumă obligațiile din contract. Dacă ministerul face confuzia, deși în lege nu este făcută, între îndatoriri și obligații înseamnă că școala ar putea să execute silit elevul să învețe. Sună foarte aberant, de aceea trebuie sesizată eroarea gravă făcută de minister. Cum să execuți silit elevul să învețe? Poate ne lămurește domnul Cîmpeanu dar nici dumnealui nefiind doctor în drept sarcina rămâne la aceeași direcție juridică a ministerului care a avizat un asemenea regulament.

Statutul elevului trebuie să fie un document distinct, așa s-a urmărit, așa trebuia făcut. Dacă cercetăm după metoda teleologică (adică a scopului urmărit), ne punem întrebarea: De ce s-a menționat în Legea Educației că trebuie adoptat un statut al elevului și după adoptarea acestuia se realizează regulamentele școlare? În mod cert, nu pentru a ajunge în situația actuală. Cui i se adresează acest statut al elevului? Profesorilor? Părinților? Nu. Elevilor! Primul pas în realizarea dreptului este conformarea, or dacă elevii nu au cum să își citească drepturile și îndatoririle cum să-și formeze conduita pe care o dorim? De aceea era necesar un document distinct de 15-20 de pagini în care să fie incluse absolut toate drepturile, fie că decurg din tratatele internaționale, Constituția României, legea educației sau legea  privind drepturile copiilor. Acest ROFUIP are 79 de pagini. Îl va deschide vreodată un elev? Nu cred. După cum se observă, până cum și în continuare, fac trimiteri la articole din ROFUIP, deoarece statutul elevului nu există, lucru ce încalcă dispozițiile art. 80 alin. (2) din Legea educației, motiv numai bun pentru anularea ROFUIP în instanță.

Asociere și reuniune

Noul ROFUIP, ca și vechiul ROFUIP încalcă legea în privința asocierii. Deși Constituția prevede limitarea dreptului fundamental la asociere și întrunire numai în cazurile de siguranță națională și regulilor necesare într-o societate democratică, ROFUIP lasă acest drept la discreția directorului. În fine, regulamentul condiționează constituirea unei asociații de aprobarea directorului, lucru care încalcă O.G. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

Privarea de libertate

ROFUIP stabilește că elevii nu pot părăsi unitatea de învățământ fără avizul profesorului de serviciu. Prevederea e din start ilegala, pentru că reprezintă o privare ilegală de libertate (Art. 205 C.Pen.). Pedeapsa pentru privarea ilegală de libertate este de 1 și 7 ani de închisoare. Dacă persoana vătămată este minoră atunci pedeapsa este între 3 și 10 ani de închisoare. Cine va plăti pentru eroarea asta? Ministrul, directorii sau profesorii de serviciu?

Elevii, paznicii școlilor

Prin noul ROFUIP, elevii sunt obligați să devină paznicii școlilor. Da, pentru asta plătim taxe și impozite, ca elevii să devină paznici. Spunea cineva că lipsește practica? Poate mulți își vor descoperi vocația de bodyguarzi, că e la modă, nu?

Protestele – interzise

Protestele nu se pot desfășura dacă afectează activitatea la ore. Cum se traduce asta nu îmi dau seama, însă în mod cert reprezintă o metodă de intimidare pentru elevi de a nu-și manifesta libertatea de întrunire, drept fundamental.

Contractul educațional – o aberație

Dacă ai drepturi și îndatoriri stabilite prin ordin de ministru, pentru ce să mai închei un contract? Nimeni nu poate fi obligat să încheie un contract, deci acest contract este inutil. Ne place birocrația. De asemenea contractul nu respectă regimul actelor semnate de minor. Începând de la vârsta de 14 ani, minorul poate semna acte de conservare (să-și prezerve un drept), de administrare (valorificarea drepturilor) și dispoziție de mică valoare (nu poate vinde decât bunuri de mică valoare). Aceste prevederi din Codul Civil au fost ignorate complet de minister. Cu așa juriști, nu mă mir.

Manualele școlare – uitate

Ministrul Educației a comis o gravă abatere aprobând acest regulament. Față de draftul pus pe site-ul MEN acum câteva luni, acest regulament adoptat nu mai are inclusă prevederea referitoare la manualele școlare. Există o problemă. Ministerul Educației, deși este obligat de lege, refuză să acorde manuale școlare elevilor de clasa a XI-a și a XII-a. Nu se mai putea ascunde de această obligație și a descoperit o metoda ingenioasă, să tacă. Recunosc că sunt impresionat de viclenia celor din MEN în defavoarea elevilor.

Consiliul Elevilor

Consiliul Elevilor este reglementat prin ROFUIP. De ce nu îmi dau seamă dar tocmai mi-a demonstrat că este o structură vasală ministerului. Au introdus o prevedere că nu poți fi reprezentant al elevilor dacă nu ai notă peste 9 la purtare. Pentru mine, din acest moment, Consiliul Elevilor a devenit atât în fapt cât și în drept o jucărie a ministerului și nu mai are nici un fel de respect. Cine crede în independența lui ar trebui să se trezească din vis.

Cine e de vină? Bajdechi!

Toate aceste idei reprezintă doar o parte din problemele ROFUIP. Pentru că trebuie să existe și un vinovat, recunosc că eu sunt vinovatul. Cel puțin așa spune președintele Consiliului Național al Elevilor, Eduard Mititelu, care își anunță colegii de victoria obținută împotriva oamenilor răi ca mine care o să moară cu legea în brațe.

Alexandru Bajdechi

Modificare a Codului muncii

Alineatul 4 al art. 251 din Codul muncii a fost modificat prin Legea nr. 77/2014, în sensul indicării în mod expres a posibilităţii  asistării de către avocat a salariatului aflat  în cursul cercetării disciplinare.

Legea nr. 77 din 24 iunie 2014 pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic

1.Alineatul (4) al articolului 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este."

-****-

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 470 din data de 26 iunie 2014

 

Art. 251 - Codul muncii

(1)Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2)În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3)Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4)În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
(4)În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Art. 253 din Legea nr. 1/2011 - adresa M.E.N.

Decizia Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

Decizia nr. 106/2014 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Ştefania Sidonia Constantin în Dosarul nr. 11.432/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 530D/2013 al Curţii Constituţionale.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 februarie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 27 februarie 2014.


C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 11.432/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.
Excepţia a fost ridicată de Ştefania Sidonia Constantin într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că certificarea viabilităţii unui post nu are la bază un temei legal, deoarece nu este prevăzut modul de calcul al viabilităţii postului sau modul de estimare în urma căruia se poate certifica viabilitatea unui post.
De asemenea, în absenţa unor dispoziţii legale care să prevadă condiţiile pe baza cărora consiliul de administraţie al unităţii şcolare urmează să îşi dea acordul privind titularizarea/netitularizarea pe post, intervin privilegii sau discriminări privind ocuparea unui post de titular.
Autoarea consideră că, pentru titularizarea pe un post şi modificarea contractului de muncă, în sensul angajării pe perioadă nedeterminată, este necesară stabilirea unor condiţii măsurabile şi controlabile, astfel încât, pentru a fi în spiritul Constituţiei, prevederile de lege criticate ar trebui să aibă următoarea redactare: "Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră, devin titulari ai şcolii respective".Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că regulile privind titularizarea pe post, în condiţiile viabilităţii postului, sunt stabilite în mod general valabil pentru toate domeniile de activitate din învăţământul preuniversitar, pentru toate persoanele care intră în categoria celor care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră. De asemenea, introducerea unei condiţii de organizare a activităţii într-un anumit domeniu, atunci când nu este vădit abuzivă sau absolut oneroasă, nu înseamnă o îngrădire a dreptului la muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/2011 sunt constituţionale, reţinând că acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normelor juridice, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Instituirea condiţiilor generale privitoare la titularizarea cadrelor didactice (viabilitatea postului, cât şi acordul consiliului de administraţie) sunt criterii obiective stabilite pentru toate cadrele didactice care intră în categoria celor care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră. În plus, este opţiunea liberă a legiuitorului ca într-o anumită perioadă de timp să instituie şi alte condiţii privind titularizarea, pentru a răspunde unor cerinţe privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar. De asemenea, soluţia legislativă instituită prin prevederile de lege criticate nu constituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa, ci dă expresie organizării domeniilor de activitate din învăţământul preuniversitar, în funcţie de criterii obiective şi rezonabile.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în notele scrise ale autoarei excepţiei, îl constituie prevederile art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu următorul cuprins:"Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră devin titulari ai şcolii respective dacă:

a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;

b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord."

Curtea observă că aceste prevederi de lege au fost modificate prin articolul unic pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, şi ulterior prin art. I pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2013 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi pentru luarea unor măsuri în domeniul învăţământului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 30 decembrie 2013, fiind păstrată, de principiu, soluţia legislativă.


În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate, prevederi care, în prezent, au următorul cuprins: "Cadrele didactice netitulare calificate care au participat în ultimii 6 ani la concursul naţional unic de titularizare, care au obţinut cel puţin nota/media 7 şi au ocupat un post/o catedră, devin titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii generale:
a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;

b) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ respective este de acord."

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii. 

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Prevederile art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/2011 instituie condiţiile generale care trebuie îndeplinite cumulativ de cadrele didactice netitulare calificate pentru a deveni titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar.

O asemenea reglementare instituie, în realitate, o modalitate de dobândire a calităţii de titular în învăţământul preuniversitar contrară principiilor pe care legea le instituie pentru titularizare, precum şi regimului juridic pe care legea îl circumscrie noţiunii de "titular" în învăţământ. Astfel, în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se creează o discriminare în ceea ce priveşte ocuparea posturilor în învăţământul preuniversitar, în sensul că, pentru o anumită categorie de persoane - cadrele didactice netitulare calificate care au participat în ultimii 6 ani la concursul naţional unic de titularizare, care au obţinut cel puţin nota/media 7 şi au ocupat un post/o catedră aceasta se realizează doar pe baza certificării viabilităţii postului şi acordului consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective.

Curtea reţine că statutul de titular în învăţământul preuniversitar are un regim juridic distinct, această categorie de personal didactic beneficiind de drepturi specifice [de exemplu, pentru personalul preuniversitar: transferul în situaţia restrângerii de activitate, repartizarea pe posturi/catedre vacante în condiţiile art. 252 alin. (3) din lege, pretransfer, în condiţiile art. 252 alin. (5) din lege, posibilitatea detaşării, în condiţiile art. 2541 din lege, rezervarea postului didactic sau a catedrei în condiţiile art. 255 din lege, concediu fără plată pe timp de un an şcolar în condiţiile aceluiaşi articol, posibilitatea de a ocupa funcţii de director sau director adjunct în condiţiile art. 257 din lege etc.].

În considerarea acestui regim juridic specific, statutul de titular în învăţământ se dobândeşte prin concurs, acesta fiind principiul care se desprinde din interpretarea sistematică a Legii nr. 1/2011.

Astfel, potrivit art. 89 din Legea nr. 1/2011, "În învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice vacante şi rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologiicadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului", iar, potrivit art. 254 alin. (3) din aceeaşi lege, "(3) În învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului".În plus, potrivit art. 2 alin. (1) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2013-2014, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 6.239/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 şi 64 bis din 30 ianuarie 2013, "Prin cadre didactice titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar, în sensul prezentei Metodologii, numite în continuare cadre didactice titulare, se au în vedere cadrele didactice care au contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată".

Or, chiar dacă dobândirea calităţii de titular în condiţiile art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/2011 are caracter de excepţie, instituirea acestei excepţii trebuie să respecte normele şi principiile constituţionale. Insuficienţa numărului de cadre didactice nu justifică denaturarea regimului juridic al unei instituţii care are o configuraţie bine definită prin lege şi crearea unei modalităţi "paralele" de accedere la calitatea de titular în învăţământul preuniversitar, contrară derulării în condiţii optime a procesului de învăţământ în cadrul unui sistem naţional de învăţământ predictibil şi funcţionabil.Curtea constată, totodată, că normele criticate, în ansamblul reglementării din care fac parte, configurează o instituţie cu un regim juridic confuz, care permite dobândirea calităţii de cadru didactic titular în alte condiţii decât prin promovarea unui concurs. O asemenea instituţie este de natură să încalce exigenţele de claritate şi precizie a reglementării impuse de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 

Chiar dacă textele constituţionale indicate nu stabilesc în mod expres exigenţe privitoare la calitatea legislaţiei, realizând interpretarea lor în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a stabilit o serie de criterii care trebuie respectate în activitatea de legiferare: " precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor" (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Respectarea acestor criterii impune ca noţiunea de "titular" în învăţământ reglementată de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 să aibă un regim unic în ceea ce priveşte accederea la statutul pe care îl desemnează.Pe cale de consecinţă, Curtea constată că normele de lege criticate în prezenta cauză sunt discriminatorii, întrucât permit recunoaşterea calităţii de titular în învăţământul preuniversitar într-o altă modalitate decât concursul, la care sunt obligate să se supună toate celelalte persoane care vor să acceadă la posturile didactice ca titulari. De asemenea, noţiunea de "viabilitate a postului/catedrei", utilizată în textul de lege criticat, are un caracter vădit imprecis, în timp ce instituirea condiţiei acordului consiliului de administraţie al şcolii deschide calea arbitrarului şi subiectivismului în domeniu. În consecinţă, prin reglementarea confuză, se creează dificultăţi în planul interpretării şi aplicării.Faţă de cele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/2011 sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Soluţia şi considerentele din prezenta cauză sunt în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 284 alin. (7) şi art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, deoarece acestea permiteau consiliilor de administraţie ori senatelor universitare să confere calitatea de titulari unor cadre didactice care au statutul de pensionari într-o altă modalitate decât concursul (a se vedea Decizia nr. 397 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 29 octombrie 2013).
În fine, Curtea nu poate reţine susţinerea privind contrarietatea faţă de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei şi a locului de muncă este liberă. Aceasta deoarece prevederile de lege criticate ca fiind neconstituţionale nu afectează încadrarea în învăţământ a cadrelor didactice calificate, cu consecinţa încălcării dreptului la muncă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefania Sidonia Constantin în Dosarul nr. 11.432/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 253 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2014.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 238 din 03.04.2014

CITEŞTE ŞI ALTE ARTICOLE/COMENTARII PE ACEASTĂ TEMĂ !

Vechimea în muncă/specialitate se calculează raportat la perioada lucrată şi nu la orele prestate efectiv

Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, vechimea în muncă şi în specialitate se calculează raportat la întreaga perioadă de timp lucrată ca salariat şi nu raportat la orele de muncă prestate efectiv (deci, nu are relevaţă faptul că salariatul a încheiat un contract cu timp parţial - n.n.)

Autorităţile publice locale trebuie să asigure în continure cheltuielile pentru naveta personalului didactic-didactic auxiliar

În conformitate cu art. 105(2) lit. e) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, cheltuielile pentru naveta personalului didactic şi didactic auxiliar fac parte din finanţarea complementară şi se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar şi din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată. 

Procedura decontării navetei este detaliată în Instrucţiunea ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 2/17.02.2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, emisă în aplicarea (în temeiul) textelor Legii educaţiei naţionale mai sus citate, aplicabilă şi în prezent. 

Prin Legea nr. 356/2013 a bugetului de stat pentru anul 2014, în nota nr. 3-Anexa 4 şi nota nr. 5-Anexa 5, se precizeză că, din economiile înregistrate de unităţile de învăţământ preuniversitar de stat la această categorie de cheltuieli (bunuri şi servicii) se pot deconta cheltuieli cu naveta cadrelor didactice, pe perioada cursurilor, în limita distanţei de 50 km, şi în limita sumei de 26 lei/cadru didactic/lună pentru distanţa de 3 km. Pentru distanţele ce depăşesc 3 km, până la 50 km, suma de 26 lei/cadru didactic/lună se suplimentează cu 2 lei pentru fiecare kilometru. 

Dispoziţiile Legii bugetului de stat mai sus citate nu abrogă prevederile art. 105 alin. (2) lit. f) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, aşa cum, în mod greşit, s-a interpretat la nivelul unor unităţi de învăţământ sau consillii locale. Nota nr. 3-Anexa 4 şi nota nr. 5-Anexa 5 trebuie privite ca o variantă suplimentară (dar condiţionată) de finanţare a cheltuielilor pentru navetă.

Prin urmare:

• Din finanţarea complementară se acoperă în continure, integral, cheltuielile de transport pentru personalul didactic şi didactic auxiliar care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul, pe toată perioada anului şcolar (deci, inclusiv în vacanţe) şi indiferent de distanţa dintre localitatea de reşedinţă şi locul de muncă.

• Dacă (şi numai dacă) se realizează economii la cheltuielile cu bunuri şi servicii, naveta se poate deconta din finanţarea de bază, dar numai pentru cadrele didactice (nu şi pentru personalul didactic auxiliar), numai în timpul cursurilor şi doar pentru distanţe ce nu depăşesc 50 de km.

• În plus, chiar şi în situaţia în care se realizează economii, nu există obligaţia, ci doar posibilitatea unităţii de învăţământ de a deconta din aceste sume cheltuielile de navetă. În cazul în care consideră necesar, conducea unităţii de învăţământ poate direcţiona aceste economii către alte priorităţi.

• Nu s-ar putea impune o limită de 50 de km până la care s-ar acorda decontarea cheltuielilor de navetă, întrucât, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar care ar efectua deplasarea pe distanţe mai mari, s-ar institui o discriminare inacceptabilă în raport cu dispoziţiile constituţionale.

Faţă de cele arătate, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura în continuare decontarea integrală, pe tot parcursul anului şcolar, a cheltuielilor de navetă ale personalului didactic şi didactic auxiliar care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul.

Vezi şi alte articole şi formulare utile, necesare obţinerii decontării navetei 

Învăţătorii/profesorii pentru învăţământul primar au dreptul la plata orelor de educaţie fizică efectuate în plus faţă de norma didactică

Într-o speţă dedusă judecăţii, Tribunalul Constanţa a stabilit miercuri, 16.10.2013, că unitatea de învăţământ este obligată să plătească învăţătorilor/institutorilor/profesorilor pentru învăţământul primar orele de educaţie fizică efectuate în plus faţă de norma didactică de predare, în situaţia în care predarea acestor ore nu este asigurată de profesori cu studii superioare de specialitate. 

Precizăm că, potrivit art. 263 (7) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, în învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.

Astfel, predarea orelor de educaţie fizică este exclusă din cadrul activităţilor didactice de predare pe care trebuie să le efectueze în mod obligatoriu profesorii pentru învăţământul primar (învăţătorii/institutorii). Aceasta nu reprezintă o diminuare a timpului de muncă  de 8 ore/zi, respectiv 40 de ore/săptămână, întrucât activitatea profesorilor pentru învăţământul primar se completează, în mod corespunzător, cu alte activităţi dintre cele prevăzute  -  evaluare, pregătire metodico-ştiinţifică, activităţi de educaţie, complementare procesului de învăţământ etc.

În conformitate cu  art. 15(3)  din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate – Învăţământ Preuniversitar,  orele de educaţie fízică predate de învăţători, institutori şi profesori pentru învăţământ primar, care nu sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate, pot fi remunerate în sistem de plata cu ora, ca personal necalificat.

        În concluzie, faţă de dispoziţile legale arătate:

• orele de educaţie fizică nu pot fi incluse în norma didactică de predare a învăţătorilor/institutorilor/profesorilor pentru învăţământul primar;

• orele de educaţie fizică prestate astfel peste norma didactică trebuie remunerate în regim de plată cu ora ( personal necalificat)

Addenda

Şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011, chiar şi în contextul normelor permisive cuprinse în Legea nr. 128/1997 (aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 149/2007), opinia Ministerului Educaţiei, transpusă şi în practică, a fost aceea că orele de educaţie fizică nu pot fi incluse în norma didactică a învăţătorilor şi, ca atare, efectuarea acestora urmează a fi remunerate în plata cu ora.

Astfel, potrivit Adresei nr. 35254/2007 a Ministerului educaţiei, Cercetării şi Tineretului, învăţătorii rămân încadraţi pe post pentru fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate, în conformitate cu art. 43 lit b) din Legea nr. 128/1997 privin Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, având obligaţia de predare a disciplinelor prevăzute în planurile cadru de învăţământ în vigoare pentru fiecare clasă din învăţământul primar, indiferent de numărul de ore care le revin, cu excepţia disciplinelor care trebuie predate de profesori cu studii superioare de specialitate la învăţământul primar: religie, limbă modernă şi educaţie fizică.

Recunoaşterea calităţii de titular în învăţământ, după pensionare, fără concurs - declarată neconstituţională

Curtea Constituţională a stabilit că recunoaşterea calităţii de titular în învăţământ de către consiliul de administraţie şi, respectiv, senatul universitar, într-o altă modalitate decât concursul este neconstituţională.   

În şedinţa din data de 1 octombrie 2013, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art.146 lit.d) teza a doua din Constituţie, excepţie având ca obiect dispoziţiile art.284 alin.(7) şi art.289 alin.(7) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011.

Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.284 alin.(7) şi art.289 alin.(7) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut, în esenţă, că textele de lege menţionate încalcă dispoziţiile art.16 din Constituţie – Egalitatea în drepturi, întrucât permit recunoaşterea calităţii de titular în învăţământ de către consiliul de administraţie şi, respectiv, senatul universitar, într-o altă modalitate decât concursul.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia este definitivă şi general obligatorie.

Art.284 alin.(7):  Personalului didactic care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaşte această calitate de către consiliul de administraţie, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada în care rămâne titular.

Art.289 alin.(7): Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaşte această calitate, anual, de către senatul universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada în care rămâne titular 

sursa: site-ul oficial al Curţii Constituţionale -www.ccr.ro

Util: instrucţiuni privind utilizarea şi modul de completare a certificatelor de concediu medical

Extras din Ordinul Minsitrului sănătăţii nr. 233/2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical şi a instrucţiunilor privind utilizarea şi modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizaţii asiguraţilor din sistemul asigurărilor sociale de sănătate (publicat în Monitorul Oficial cu numărul 254 din data de 21 martie 2006)

Precizări

- Plătitorul se obligă să respecte confidenţialitatea diagnosticului
- Persoana asigurată sau reprezentantul legal sau mandatarul desemnat prin procură se obligă să anunţe plătitorul despre acordarea concediului medical şi să depună certificatul de concediu medical până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul medical
- Calculul indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate se efectuează conform normelor legale în vigoare
- Pentru codurile de indemnizaţie 02, 03, 04,10 confirmate prin Avizul casei teritoriale de pensii sau Avizul direcţiei de sănătate publică, precum şi pentru codul de indemnizaţie 11 certificatele se depun la casele teritoriale de pensii


Anexa 2 - Instrucţiuni privind utilizarea şi modul de completare a certificatelor de concediu medical

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale


Art. 1
Acordarea certificatului de concediu medical se face pe formularul cu regim special descris în anexa nr. 1 de către orice medic cu autorizaţie de liberă practică valabilă care a încheiat o convenţie în acest sens cu casele de asigurări de sănătate, prin reprezentantul său legal, şi care are în îngrijire bolnavul, denumit în continuare medic curant.

Art. 2
Perioadele de timp pentru care se pot acorda certificate de concediu medical sunt cele prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi în normele de aplicare a acesteia.

Art. 3
(1)Certificatele de concediu medical se completează în 3 exemplare, cu respectarea tuturor elementelor prevăzute de formular.
(2)Certificatele de concediu medical vor fi tipărite pe hârtie autocopiantă în 3 culori: alb, roz şi verde.
(3)Exemplarele 1 (alb) şi 2 (roz) se înmânează pacientului sau, după caz, persoanei care îl reprezintă, care are obligaţia de a le depune la plătitor, în termenul stabilit de lege.
(4)Exemplarul 3 (verde) al certificatului de concediu medical nu se desprinde de cotorul carnetului de certificate medicale şi va rămâne arhivat la medicul care îl eliberează.
(5)Exemplarul 2 al tuturor certificatelor de concediu medical pe baza cărora au fost înregistrate indemnizaţiile în "Declaraţia privind obligaţiile de plată către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii" va fi depus lunar de către angajator la casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îşi are sediul sau domiciliul, odată cu această declaraţie sau, după caz, odată cu declaraţia nominală rectificativă corespunzătoare lunii pentru care au fost acordate. Excepţie fac certificatele de concediu medical care poartă codurile de indemnizaţie 02, 03, 04, 10, confirmate prin avizul casei teritoriale de pensii sau avizul direcţiei de sănătate publică, precum şi certificatele de concediu medical care poartă codul de indemnizaţie 11 şi care se depun direct la casele teritoriale de pensii.
(6)Exemplarul 1 rămâne la angajator, ataşat la fişa angajatului, şi va fi vizat, după caz, de medicul de întreprindere, în cazul asiguraţilor salariaţi.


Art. 4
În situaţia în care în interiorul carnetului de concedii medicale există formulare greşit tipărite, incomplete sau completate greşit de către medic, se va scrie "Anulat" pe formular şi acesta nu va fi decupat din carnet. Aceste file vor fi pliate, rămânând în carnet. Pe verso-ul cotorului ultimei file a carnetului de certificate medicale se va preciza: "Acest carnet conţine .....file (în cifre şi în litere) de la numărul ....la numărul ....şi ....file anulate."

Art. 5
Certificatele de concediu medical vor fi tipizate pe hârtie, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1, şi vor fi broşate în carnete de câte 50 de file.

Art. 6
Fiecare certificat de concediu medical va fi înseriat şi numerotat conform instrucţiunilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Art. 7

(1)Carnetele înseriate şi numerotate vor fi distribuite de către fiecare casă de asigurări de sănătate, în funcţie de necesităţi, pentru o perioadă de o lună, fiecărei unităţi sanitare cu care a încheiat o convenţie în acest sens.(2)Gestionarea carnetelor de certificate de concediu medical la nivelul caselor de asigurări de sănătate se va face potrivit reglementărilor legale în vigoare.

(3)Achiziţia formularelor de certificate de concediu medical se va face de către reprezentantul legal al unităţii sanitare sau de către delegatul acestuia, pe baza facturii fiscale.

Art. 8
(1)Unităţile sanitare menţionate la art. 7 alin. (1) îşi vor asigura contra cost şi la cerere carnetele respective de la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat o convenţie în acest sens, având obligaţia de a-şi organiza modul de gestionare şi evidenţă a carnetelor de certificate de concediu medical, precum şi modul de păstrare a carnetelor epuizate.
(2)Pentru unităţile sanitare care au mai mulţi medici angajaţi, distribuirea şi arhivarea certificatelor se fac în baza unui tabel centralizator care conţine următoarele rubrici obligatorii: numele medicului, data repartizării carnetului/carnetelor; seria (cu numerele) carnetului/ carnetelor repartizate; semnătura de primire, parafa medicului; data returnării în arhivă a exemplarului 3; seria (cu numărul) certificatelor de concediu medical returnate (exemplarul 3); semnătura de returnare şi parafa medicului.
(3)Înregistrarea certificatelor de concediu medical eliberate asiguraţilor se va face în documentele medicale primare, pentru fiecare certificat de concediu medical în parte, după cum urmează:
a)se notează seria şi numărul certificatului de concediu medical eliberat în Registrul de consultaţii la rubrica "Tratamente", pentru consultaţiile acordate în ambulatoriu;
b)pentru medicii de familie care vizează certificatul de concediu medical eliberat de către alt medic, se consemneză în Registrul de consultaţii la rubrica "Tratamente", precum şi în fişa pacientului: seria şi numărul certificatului de concediu medical vizat şi codul de diagnostic;
c)la externarea pacientului din spital, se notează seria şi numărul certificatului de concediu medical în epicriză şi în scrisoarea medicală.


Art. 9
(1)Eliberarea certificatului de concediu medical se va face pe baza adeverinţei de la plătitor, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A, prevăzute în lista aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(2)Plătitorul va menţiona în adeverinţă, în mod obligatoriu, numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni.

Art. 10
(1)În caz de pierdere a certificatului de concediu medical, medicii pot elibera un duplicat la cererea plătitorului sau a asiguratului, menţionându-se distinct "DUPLICAT".
(2)În cazul în care angajatorul respinge la plată un certificat de concediu medical datorită completării greşite constatate de către medicul de întreprindere, medicul care a eliberat certificatul de concediu medical poate efectua modificări pe formularul eliberat, confirmate prin semnătură şi parafă, sau poate elibera un duplicat în care menţionează, la data acordării, data când a efectuat modificarea, specificând "DUPLICAT" şi ataşând certificatul de concediu medical anulat la exemplarul 3 al noului formular.


CAPITOLUL II: Modul de completare a certificatelor de concediu medical

SECŢIUNEA A: Completarea rubricilor de către medicul curant

Art. 11
Luat în evidenţă de medicul de familie: în cazul în care certificatul de concediu medical a fost eliberat de către un alt medic din ambulatoriul de specialitate sau din spital, medicul de familie va nota în fişa pacientului şi în Registrul de consultaţii seria şi numărul certificatului vizat şi codul de diagnostic.


Art. 12
Urgenţe medico-chirurgicale/Boli infectocontagioase din grupa A: medicii care eliberează certificate de concediu medical vor semna şi vor aplica parafa numai pentru bolile şi urgenţele medico-chirurgicale şi vor completa numărul corespunzător din lista de urgenţe medico-chirurgicale şi boli infectocontagioase din grupa A, aprobată prin hotărâre a Guvernului.


Art. 13
Iniţial/În continuare: se va indica de către medicul care eliberează certificatul de concediu medical dacă acesta este "Iniţial" sau "în continuare", bifându-se cu "X" căsuţa corespunzătoare, după caz. Prin certificatele concediu medical iniţial se înţelege orice certificat de concediu medical care nu prelungeşte un concediu medical anterior sau orice certificat de concediu medical care prelungeşte un concediu medical anterior neîntrerupt pentru afecţiuni diferite. Prin certificat de concediu medical în continuare se înţelege orice certificat care prelungeşte un concediu medical anterior neîntrerupt pentru aceeaşi afecţiune.


Art. 14
Valabil pentru luna: se va înscrie luna pentru care s-a acordat concediul medical.
Se va avea în vedere ca certificatul de concediu medical eliberat să nu depăşească luna în curs.
În cazul în care durata concediului medical acordat asiguratului pentru aceeaşi afecţiune depăşeşte luna în curs, pentru diferenţa de zile se va elibera un nou certificat de concediu medical, cu indicativul "în continuare".


Art. 15
Cod indemnizaţie: pentru codul de diagnostic care a determinat eliberarea certificatului de concediu medical se va înscrie codul corespunzător al indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate (1-15), în cifre şi litere, conform specificaţiilor de pe verso-ul certificatului de concediu medical.
Se completează cu cod 08 - Sarcină şi lăuzie - numai pentru concediul de maternitate de 126 de zile calendaristice, nu şi pentru alte afecţiuni apărute până în luna a 7-a de sarcină sau, după caz, luna a 6-a de sarcină, pentru persoanele cu handicap care se codifică corespunzător cauzei incapacităţii temporare de muncă.
Se completează cu cod 15 - Risc maternal - în cazul acordării concediului de risc maternal, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările ulterioare.
În cazul completării codului 07 - Carantină -, medicul curant care eliberează certificatul de concediu medical va înscrie în rubrica "Observaţii" de pe verso-ul formularului numărul certificatului eliberat de organele de specialitate ale direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi durata perioadei de carantină.
În cazul completării codului 10 - Reducerea cu 1/4 a duratei normale de lucru -, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă medicul curant care eliberează certificatul de concediu medical va înscrie în rubrica "Avizul medicului expert" numărul şi data avizului dat de medicul expert al asigurărilor sociale. Totodată, se vor menţiona şi numele, prenumele şi codul de parafă al medicului expert care a avizat.


Art. 16

Asigurat în evidenţă la C.A.S.: se va nota casa de asigurări de sănătate în evidenţa căreia se află asiguratul.

Art. 17

Numele şi prenumele: se vor înscrie numele şi prenumele persoanei asigurate - pacient.

Art. 18
Cod numeric personal: se va înscrie codul numeric personal al asiguratului, format din 13 cifre.


Art. 19
Domiciliu, reşedinţă: se va înscrie adresa completă a pacientului.


Art. 20
Nr. înreg. (RC/FO): se va înscrie numărul din Registrul de consultaţii pentru pacienţii îngrijiţi în ambulatoriu sau numărul foii de observaţie pentru pacienţii internaţi.


Art. 21
Ambulator/internat în spital/secţia: pentru consultaţia acordată în ambulator, se va bara cu o linie sintagma internat. Pentru internarea în spital, se va bara cu o linie termenul "Ambulator" şi se va menţiona secţia din care a fost externat asiguratul.

Art. 22
Concediu medical la externare: se va înscrie numărul de zile de concediu medical acordat la externarea din spital, completându-se toate coloanele potrivit titulaturii acestora.

Art. 23
Data acordării (zi/lună/an): se înscrie data (zi/lună/an) la care medicul completează şi eliberează certificatul de concediu medical.


Art. 24
Nr. zile: se va înscrie numărul zilelor calendaristice de concediu medical, care include atât prima, cât şi ultima zi de concediu medical.


Art. 25
De la (zi/lună/an) până la (zi/lună/an): se va înscrie data începerii şi data terminării concediului medical, în cazul internării asiguratului în mai multe secţii, se va înscrie prima zi de internare în spital şi data externării.


Art. 26
Cod diagnostic: se va înscrie codul bolii care a determinat incapacitatea temporară de muncă, recuperarea capacităţii de muncă, sarcina şi lăuzia sau necesitatea îngrijirii copilului bolnav. Pentru înscrierea codului de diagnostic se va utiliza clasificaţia internaţională a maladiilor CIM, revizia a 10-a OMS (CIM - 10) - Lista cu 999 coduri de boală, în caractere numerice.
La înscrierea codului de boală se va trece forma clinică a bolii: acut, subacut, cronic.
În cazul prelungirii unui certificat de concediu medical pentru acelaşi cod de diagnostic, în luna în curs sau în luna următoare, pe noul certificat de concediu medical acordat în continuare se va menţine codul de diagnostic înscris în certificatul de concediu medical iniţial.
Pe certificatul de concediu medical acordat pentru risc maternal nu se înscrie codul de boală. În caseta "cod de boală" se înscrie "RM".

Art. 27
Unitatea sanitară emitentă: se va trece tipul unităţii sanitare care a eliberat certificatul de concediu medical (ex: CMI, CDT, spital, sanatoriu etc.) şi se va aplica ştampila unităţii.

Art. 28
Nr. convenţie ... cu C.A.S.: se va înscrie numărul convenţiei încheiate în acest sens cu casa de asigurări de sănătate, precum şi numele casei de asigurări de sănătate cu care a fost încheiată convenţia.

Art. 29
Medic/Semnătură/Parafă: cuprinde semnătura şi parafa medicului care a acordat certificatul de concediu medical.

Art. 30

Medic şef secţie/Semnătură/Parafă: cuprinde semnătura şi parafa medicului şef de secţie din secţia de spital de unde a fost externat asiguratul.

Art. 31
CUI: codul unic de înregistrare (codul fiscal) al unităţii sanitare care a eliberat certificatul de concediu medical.


Art. 32
Cod parafă: se completează, în mod obligatoriu, de către medicul care a eliberat certificatul de concediu medical. În cazul în care parafa nu conţine codul şi calitatea medicului, acestea se vor înscrie citeţ.


SECŢIUNEA B: Completarea rubricilor de către plătitor

Art. 33
Viza plătitorului: semnătura plătitorului privind acceptul la plată a certificatului de concediu medical. În cazul în care se refuză la plată certificatul de concediu medical, se menţionează pe scurt motivul refuzului.

Art. 34
Plătitor: se va înscrie denumirea completă a plătitorului. Plătitor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate este, după caz, angajatorul persoană juridică sau fizică, asimilatul acestuia - agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă - sau casa de asigurări de sănătate.
Pentru certificatele de concediu medical care poartă codurile de indemnizaţie 02, 03, 04, 10 ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională, confirmate prin avizul casei teritoriale de pensii sau prin avizul direcţiei de sănătate publică, precum şi cele care poartă codul de indemnizaţie 11, care se depun direct la casele teritoriale de pensii, plătitorul este casa teritorială de pensii.
Pentru certificatele de concediu medical care poartă codurile de indemnizaţie 02, 03, 04, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale se bifează rubrica "100%".


Art. 35
Sediul: se va înscrie adresa completă a plătitorului.


Art. 36
CUI: se înscrie codul unic de înregistrare a plătitorului.


Art. 37
Număr angajaţi: se va înscrie, după caz, numărul de angajaţi (asimilaţi angajaţilor) din luna acordării certificatului de concediu medical.


Art. 38
Tip asigurat: se bifează, după caz, situaţia în care se încadrează asiguratul. Pentru categoriile de asiguraţi menţionate la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 se bifează "Asigurat cu declaraţie de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii". Se bifează rubrica "Asigurat cu contract de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale" numai în cazul certificatelor de concediu medical care poartă codurile de indemnizaţie 02, 03, 04, 10 ca urmare a unui accident de muncă confirmate prin avizul casei teritoriale de pensii sau prin avizul direcţiei de sănătate publică, precum şi cele care poartă codul de indemnizaţie 11, care se depun direct la casele teritoriale de pensii.


Art. 39
Procent de plată: se bifează rubrica corespunzătoare procentului ce se utilizează, conform legii, la calculul indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate acordate în baza certificatului de concediu medical. Rubrica "Prevenire" se bifează în cazul indemnizaţiei pentru reducerea timpului de muncă cu 1/4 din durata normală sau în cazul indemnizaţiei pentru carantină. În cazul indemnizaţiei pentru carantină se bifează atât rubrica "Prevenire", cât şi rubrica "75%".


Art. 40
Baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate: se înscrie media veniturilor (inclusiv cele corespunzătoare perioadelor asimilate stagiului de cotizare) din lunile din care se constituie, conform legii, baza de calcul.


Art. 41
Zile baza de calcul: se înscrie numărul de zile efectiv lucrate din perioada luată în considerare la stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate.


Art. 42
Media zilnică a bazei de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate: se înscrie valoarea ce rezultă din raportul dintre "baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate" şi "zile baza de calcul".


Art. 43
Cuantumul indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate: se înscrie produsul dintre "media zilnică a bazei de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate" şi procentele prevăzute de lege, multiplicat cu numărul de zile lucrătoare de concediu medical.


Art. 44
Indemnizaţie suportată de către angajator/Indemnizaţie suportată din bugetul FNUASS pentru concedii şi indemnizaţii/Indemnizaţie suportată din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale: se înscrie numărul de zile lucrătoare, respectiv cuantumul indemnizaţiei, în funcţie de fondul din care se suportă, conform legii, concediul medical.


SECŢIUNEA C: Completarea casetelor referitoare la avizele pentru situaţii speciale

Art. 45
Avizul medicului expert: se va completa de către medicul care eliberează certificatul de concediu medical, care va înscrie numărul şi data avizului dat de medicul expert al asigurărilor sociale în cazurile prevăzute de lege. Totodată, se vor menţiona numele, prenumele şi codul de parafă al medicului expert care a avizat.


Art. 46
Avizul casei teritoriale de pensii (pentru accidente de muncă) şi avizul direcţiei de sănătate publică (pentru boli profesionale) se obţin prin grija plătitorului şi confirmă codurile de indemnizaţie de asigurări sociale de sănătate 02, 03, 04 şi 10. În acest caz, certificatele de concediu medical se depun direct la casele teritoriale de pensii din raza administrativ-teritorială a angajatorului.


Art. 47
Aviz concediu de risc maternal: cuprinde numele, semnătura şi codul de parafă al medicului de medicina muncii care a participat la evaluarea locului de muncă şi care confirmă riscul maternal.


Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 254 din data de 21 martie 2006

Concediul de odihnă la "plata cu ora" - un calcul discutabil

Cel puţin discutabilă, dacă nu nelegală ultima notă transmisă de MEN în legătură cu modul de calcul al concediului de odihnă pentru personalul didactic încadrat în sistem plata cu ora.

Pe lângă superficialitatea şi ambiguitatea redactării, apreciez că şi metoda de calcul pare greşită. După logica mea, pornind tocmai de la art. 2 din   O.M.E.C.T.S. nr. 5559/2011, trebuia utilizată regula de trei simplă.
Astfel, dacă pentru 12 luni integral lucrate se acordă un număr de 62 de zile de concediu de odihnă, pentru 9 luni integral lucrate rezultă un număr de 46,5 zile de concediu de odihnă şi nu 45 de zile, aşa cum se susţine în calculul transmis de MEN.

Pentru 12 luni integral lucrate ..............................62 de zile de concediu de odihnă

Pentru 9 luni integral lucrate ................................X zile de concediu de odihnă

X= 62 x 9: 12 = 46,5


Art. 2 din O.M.E.C.T.S. nr. 5559/2011 privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăţământ :

(1)Cadrele didactice beneficiază de concediu de odihnă cu durata integrală dacă au prestat activitatea în baza unui contract individual de muncă, cu durată nedeterminată ori determinată, în tot cursul anului şcolar sau universitar.

(2)Cadrul didactic care a desfăşurat activitate la catedră o parte din anul şcolar/universitar are dreptul la un concediu de odihnă cu o durată calculată proporţional cu numărul lunilor lucrate în anul şcolar/universitar respectiv.

(3)În cazul în care angajarea s-a făcut după începerea anului şcolar sau universitar, durata concediului de odihnă este proporţională cu perioada lucrată.

(4)Cadrelor didactice care au lucrat în diferite perioade ale anului şcolar/universitar un anumit număr de zile li se consideră luna integral lucrată în învăţământ dacă din însumarea zilelor respective rezultă 30 de zile calendaristice.

(5)Personalul didactic încadrat pe fracţiuni de normă beneficiază de concediu de odihnă proporţional cu timpul efectiv lucrat, calculat conform prevederilor alin. (2) şi (3).

Decizia pe care o aşteptau toate sindicatele

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Sindicatele au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat

• În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

• 
  În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Decizia nr. 1/2013  - pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 19/2012 -  publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 01 martie 2013   

Extras

Prin instituirea dreptului organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, chiar şi în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziţie procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizaţii, depăşind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.
Această interpretare a dispoziţiilor art. 28 a fost susţinută de o parte a jurisprudenţei, dar şi de doctrina care a abordat direct situaţia calităţii procesuale a organizaţiilor sindicale din perspectiva dispoziţiilor menţionate anterior, aşa cum s-a subliniat în raportul întocmit în cauză.
Referitor la categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizaţiilor sindicale de a formula acţiune în numele membrilor lor, concluzia este în sensul că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.
Această concluzie se desprinde atât din formularea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se referă expres inclusiv la apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, situaţie în care interesele sunt cu precădere individuale, cât şi din dispoziţiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părţi în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariaţi, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale ori al Codului de procedură civilă.
Ţinând cont că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.
Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenţei şi doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizaţiile sindicale acţionează în calitate de reclamante, a reprezentat şi voinţa legiuitorului a fost confirmat de evoluţia legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, şi anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.
Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.
Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.
Această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care organizaţia sindicală acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în acelaşi temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizaţiei sindicale.
În concluzie, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.