De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


marți, 30 septembrie 2008

Schimb de bannere/link-uri

Vrei un banner cu sinvlex? Alege-l şi trimite un mail la sinvlex@yahoo.com pentru a primi codul! În schimb, îţi ofer un banner sau un link al blogului/site-ului tău pe sinvlex.

banner nr. 1

sinvlex



banner nr. 2

sinvlex - sindicate*invăţământ*lege

Încadrarea şi salarizarea promoţiei 2008 - sistem Bologna - o falsă problemă

Potrivit art. 9 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare -cu modificările şi completările ulterioare:

Absolvenţii ciclurilor de studii universitare de licenţă sau masterat pot ocupa posturi didactice în învăţământul preşcolar şi preuniversitar obligatoriu, cu condiţia deţinerii a minimum 30 de credite de studii transferabile din programul de pregătire psihopedagogică oferit de departamentele pentru pregătirea personalului didactic. Personalul existent în sistemul de învăţământ, care nu deţine cele 30 de credite de studii transferabile din programul de pregătire psihopedagogică, este obligat să le dobândească în maximum 3 ani. (5)
Absolvenţii cu diplomă de masterat pot ocupa posturi didactice în învăţământul liceal, postliceal sau universitar, cu condiţia deţinerii unei pregătiri psihopedagogice, care să corespundă unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile, programe de pregătire oferite de departamentele pentru pregătirea personalului didactic. Personalul existent în sistemul de învăţământ, care nu deţine cele 60 de credite de studii transferabile din programul de pregătire psihopedagogică, este obligat să le dobândească în maximum 3 ani. (6)


Necunoaşterea acestor dispoziţii legale sau incapacitatea/teama (proverbială, de altfel) a reprezentanţilor inspectoratelor şcolare de a se ghidă în interpretarea unei legi macar după regulile logicii elementare (nu mai vorbim de logica juridică, am cere prea mult) a făcut să se nască o nouă falsă problemă: cum sunt încadraţi şi, mai ales, cum sunt plătiţi absolvenţii promoţiei 2008-studii universitare de licenţă de 3 ani sistem Bologna?


Având în vedere dispoziţiile legale amintite mai sus, apreciez că, în mod evident, Legea "echivalează" studiile universitare de licenţă de 3 ani cu studiile universitare de licenţă de 4 ani absolvite în vechiul sistem de organizare a studiilor universitare. Practic, în acest moment nu mai există "studii superioare de scurtă durată".


Aceasta înseamnă că, în niciun caz, studiile universitare de licenţă cu durata de 3 ani (începând cu promoţia 2008) nu pot fi considerate studii superioare de scurtă durată (IP 3 sau colegiu universitar). O asemenea opinie ar fi cu totul eronată şi nesusţinută legal. Astfel, o încadrare a absolvenţiilor 2008 (studii universitare de 3 ani) la nivelul de salariazare studii superioare de scurtă durată (SSD) este greşită şi nelegală.

Prin urmare, apreciez că, pe grila de salarizare, absolvenţii 2008 ai studiilor universitare de 3 ani sistem Bologna TREBUIE SALARIAZAŢI LA NIVELUL STUDII SUPERIOARE DE LUNGĂ DURATĂ (S).

În mod asemănător, învăţătorii absolvenţi de studii superioare sistem Bologna urmează a fi încadraţi şi salarizaţi ca INSTITUTOR I.
Update

luni, 29 septembrie 2008

Finanţarea învăţământului preuniversitar de stat

Conform art. XIII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001 finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea (...).
De asemenea, art. 167 din Legea nr. 84/1995 – Legea învăţământului – republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispune:
(1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde: finanţarea de bază şi finanţarea complementară.
(3) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. Finanţarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) Finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ. Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale şi din alte surse, potrivit legii.
(5) Finanţarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale şi servicii;
c) cheltuieli cu perfecţionarea profesională, cu excepţia cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat
d) cheltuieli pentru transportul elevilor;
e) cheltuieli pentru navetă, respectiv cele 6 călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare şi didactice auxiliare.

(6) Finanţarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) consolidări, investiţii şi reparaţii capitale;
b) subvenţii pentru internatele şi cantinele şcolare;
c) cheltuieli pentru organizarea evaluărilor, simulărilor şi examenelor naţionale ale elevilor, cu excepţia cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor;
f) cheltuieli pentru navetă, respectiv cele şase călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare şi didactice auxiliare;
g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din învăţământul preuniversitar de stat, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative, cultural-artistice, sportive, turistice.
………………………………………………………………………………………………

(14) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de fiecare unitate de învăţământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanţare a învăţământului preuniversitar, se aprobă şi se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.



La rândul lor, Normele metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, aprobate prin din Hotărârea Guvernului nr. 538/2001, stabilesc:
Art. 1 - Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
Art. 5
- Fiecare instituţie de învăţământ preuniversitar de stat are obligaţia să îşi desfăşoare activitatea pe baza bugetului propriu, aprobat în condiţiile legii privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale legii privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu respectarea dispoziţiilor legale privind angajarea şi utilizarea fondurilor publice.
Art. 9 (3) - Bugetul se întocmeşte în faza de elaborare a proiectului bugetului local, respectiv a bugetului de stat, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat şi se aprobă o dată cu aprobarea bugetelor locale. Pe parcursul execuţiei bugetare, în situaţia în care au loc rectificări bugetare, se urmează aceleaşi etape.
Art. 20 din Normele metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, aprobate prin din Hotărârea Guvernului nr. 538/2001 prevde:
Execuţia bugetelor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde în principal operaţiuni care se referă la:
1. Deschiderea creditelor bugetare pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat:
(1) Ordonatorii principali de credite
[1] ai bugetelor locale repartizează creditele bugetare pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat:
a) Pentru activitatea proprie şi, după caz, pentru activitatea instituţiilor arondate, pentru asigurarea în luna următoare a finanţării proporţionale şi complementare. Solicitarea se va face până la data de 20 a lunii în curs pentru luna următoare.
b) Deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite la nivelul capitolului de cheltuieli 57.02 "Învăţământ", cu desfăşurarea pe titlurile clasificaţiei bugetare economice, şi anume: 02 "Cheltuieli de personal", (...) Repartizarea creditelor se efectuează pe bază de dispoziţii bugetare în perioada 25-30 a lunii în curs pentru luna următoare, pe seama instituţiilor de învăţământ care au conturi deschise la unităţile teritoriale de trezorerie şi contabilitate publică.
(2) La primirea dispoziţiei bugetare unitatea teritorială de trezorerie şi contabilitate publică înregistrează creditele bugetare, repartizate de ordonatorul principal de credite, în contul instituţiei de învăţământ preuniversitar de stat: 02 "Credite deschise şi repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanţaţi din bugetele locale", care se desfăşoară în conturi analitice, pe titluri, corespunzător repartizării creditelor bugetare.
c) În cazul în care evidenţa contabilă a instituţiei de învăţământ este realizată de către compartimentul financiar-contabil al unităţii administrativ-teritoriale, deschiderea creditelor bugetare, precum şi plăţile dispuse în limita acestora se efectuează direct de primărie.



[1] În conformitate cu art. 68 (4) lit a) din Legea nr. 215/2001, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului local.


vineri, 26 septembrie 2008

Precizări utile privind definitivatul şi gradele didactice

Scot de la naftalină o reglementare mai veche, cunoscută foarte puţin chiar şi la nivelul unor inspectorate şcolare - inspectori responsabili cu dezvoltarea profesională, inspectori de specialitate etc. Sper să le fie utilă tuturor celor interesaţi.

ORDIN nr. 3905 din 10 mai 2006 pentru aplicarea art. 34-37 şi 44 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare

În baza prevederilor art. 141 lit. o) şi ale art. 160 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34-37 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul educaţiei şi cercetării emite prezentul ordin.
Art. 1
Definitivarea în învăţământ şi examenele pentru gradele didactice II şi I se susţin potrivit prevederilor art. 34-37 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 2
Personalul didactic căruia i s-a desfăcut contractul individual de muncă, ca urmare a neobţinerii definitivării în învăţământ în termenul prevăzut de lege, după titularizare este obligat să efectueze un nou stagiu de 2 ani, conform art. 34 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a participa la examenul de acordare a definitivării în învăţământ.
Art. 3
Personalul didactic, încadrat pe o perioadă determinată, care nu a obţinut definitivarea în învăţământ în termenul prevăzut de lege, după titularizare este obligat să efectueze un nou stagiu de 2 ani, conform art. 34 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a participa la examenul de acordare a definitivării în învăţământ.
Art. 4
Examenele pentru acordarea definitivării în învăţământ şi a gradelor didactice II şi I se susţin la una dintre specializările de pe diplomă/diplome sau la specializarea pe care cadrul didactic o poate preda conform Centralizatorului privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs, valabil pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, aprobat anual prin ordin al ministrului.
Art. 5
Se aprobă desfăşurarea, în ordinea de mai jos, a următoarelor acţiuni, în vederea utilizării corespunzătoare a resurselor bugetare aprobate în scopul perfecţionării:
a)utilizarea resurselor bugetare alocate pentru examenele de definitivare în învăţământ şi pentru acordarea gradelor didactice II şi I;
b)în cazul în care din totalul sumelor alocate pentru activităţile prevăzute la lit. a) rămân fonduri neutilizate, acestea se alocă pentru perfecţionarea periodică a cadrelor didactice, o dată la cinci ani, şi pentru alte acţiuni de formare şi perfecţionare aprobate de minister.
Art. 6
(1)În funcţie de suma pe care o are la dispoziţie pentru perfecţionare, inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti stabileşte anual numărul personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control care urmează să parcurgă cursurile de perfecţionare.
(2)Bugetul alocat pentru perfecţionare nu poate fi depăşit.
Art. 7
Direcţia generală managementul resurselor umane, Direcţia generală învăţământ superior, Direcţia generală buget-finanţe, patrimoniu şi investiţii, inspectoratele şcolare şi unităţile/instituţiile de învăţământ vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 8
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.538/2004 privind punerea în executare a prevederilor Legii nr. 354/2004 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 şi ale Legii nr. 349/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în legătură cu formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice.
Art. 9
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 469 din data de 31 mai 2006

joi, 25 septembrie 2008

Cum risca unii directori să răspundă penal

În materia conflictelor de drepturi, hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept


Încă suntem informaţi că, la nivelul multor unităţi de învăţământ din ţară, precum şi la nivelul unor centre de execuţie bugetară, nu se refuză punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti obţinute de sindicate în vederea acordării anumitor drepturi conferite de lege salariaţilor.
Conducerile unităţilor de învăţământ împotriva cărora sindicatele au obţinut sentinţe civile pronunţate de tribunalul ar trebui să ştie că, în conformitate cu art. 289 din Codul muncii, în materia conflictelor de drepturi, hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept. Prin urmare, este irelavant faptul că împotriva unora dintre aceste sentinţe civile au fost formulate recursuri de către inspectoratele şcolare, unii primari sau unele consilii locale. Aceste recursuri nu suspendă de drept executarea respectivelor sentinţe civile.


Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata unor drepturi băneşti se pedepseşte penal

De asemenea, este important de subliniat că refuzul conducerii unităţilor de învăţământ (sau a celorlalte persoane care au atribuţii de serviciu în legătură cu efectuarea plăţii diverselor drepturi băneşti) de a pune în executare aceste hotărâri poate atrage răspunderea penală. În acest sens, art. 277 din Codul muncii stabileşte foarte clar că neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
În aceste condiţii, se impune ca în toate unităţile de învăţământ implicate să se realizeze punerea imediată în executare a sentinţelor pronunţate de tribunale în materia conflictelor de muncă.

miercuri, 24 septembrie 2008

Tichetele cadou

Având în vedere că la nivelul unităţilor de învăţământ din întreaga ţara trebuie să înceapă deja proiectarea bugetelor pentru anul 2009, readucem în atenţia celor interesaţi Ordonanţa de urgenţa nr. 43/2008, act normativ care, după părerea noastră, nu mai lasă loc de interpretare în legătură cu posibilitatea consiliilor locale de a acorda tichete cadou pentru salariaţii din învăţământul preuniversitar de stat. Din păcate, ordonanţa creeaza doar posibilitatea acordării acestor tichete cadou, nu şi obligaţia. Succes directorilor unităţilor de învăţământ şi liderilor sindicali în negocierile cu primarii şi consiliile locale !

pentru vizualizarea ordonanţei, clik pe imaginea din stânga textului !




luni, 22 septembrie 2008

http://agnosticus.wordpress.com despre "O grevă suspectă"

"Ieri am auzit, în treacăt, că sindicatele din învăţământul preuniversitar se pregătesc de grevă. Divizate în trei “legiuni”, între care nu de puţine ori au existat raporturi conflictuale, sindicatele şi-au pierdut credibilitatea. Liderii şi-au erodat constant credibilitatea. Fără a înregistra succese notabile, longevitatea lor în fotolii este complet nejustificată, semn că sindicaliştii mărunţi nu au niciun control asupra sindicatului în care sunt înscrişi. Fiindcă sindicatele au fost confiscate de lideri. Numele sindicatelor s-au dizolvat sub autoritatea liderilor. Dacă ar fi să numesc sindicatele, le-aş spune: sindicatul Croitoru, sindicatul Cornea şi sindicatul Nistor." Preluare de pe  http://agnosticus.wordpress.com    Citeşte mai departe

Prima de instalare

Prima de instalare se acordă titularilor, dar şi suplinitorilor calificaţi - dacă şi aceştia din urmă s-au angajat (au obţinut suplinirea) în urma concursului.

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

Art. 51 (6) Personalul didactic de predare beneficiază de o prima de instalare, o singură dată, la angajarea în învăţământ prin concurs, în primii 5 ani de la absolvirea studiilor. Cuantumul acestei prime se stabileste potrivit legii.

Din interpretarea textului citat rezulă că acordarea primei de instalare se poate face în cazul îndeplinirii, în mod cumulativ, a urmatoarelor condiţii:
- persoana care solicită acordarea acestui drept să facă parte din categoria personalului didactic de predare;
- angajarea în învăţâmânt să se fi făcut prin concurs, în primii 5 ani de la absolvirea studiilor.

Având în vedre ca legea nu face nicio distincţie între angajarea prin titularizare sau ca suplinitor calificat, având în vedere că, potrivit Statutului personalului didactic şi Metodologiei de mobilitate a personalului didactic, ocuparea posturilor în învatamantul preuniversitar, atât în cazul titularizarii, cât şi în cazul suplinirii, se face prin concurs, şi suplinitorii calificati care îndepliniesc condiţiile de mai sus beneficiază de prima de instalare.

vineri, 19 septembrie 2008

EXECUTAREA CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCĂ ESTE OBLIGATORIE

Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între patron sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevazut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
În legislaţia din România, principiile privind încheierea, modificarea şi executarea contractelor colective sunt stabilite de Codul muncii (art. 236 – 247). Aceste principii sunt dezvoltate într-o reglementare specială, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă - republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor legale amintite, în România se încheie un contract colectiv de muncă unic la nivel naţional, contracte colective de muncă unice la nivelul diferitelor ramuri ale economiei naţionale, contracte colective la nivel de grup de unităţi, precum şi contracte colective unice la nivelul unităţilor angajatoare. Pentru învăţământ, federaţiile sindicale reprezentative şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului încheie Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional, precum şi cele încheiate la nivel de ramură se publica în Monitorul Oficial al Romaniei.

Constituţia României garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă
Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor. Acest principiu îşi are fundamentul în Constituţia României, care consacră caracterul obligatoriu al respectării contractelor colective de muncă. Astfel, art. 41(5) din Constituţie stabileşte fără echivoc că dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.
Art. 243 din Codul Muncii stabileşte, cu valoare de principiu, că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie, iar neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.
În literatura de specialitate, dar şi în practica instanţelor judecătoreşti s-a arătat că prevederile fiecărui contract colectiv de muncă au valoare normativă, alcătuind un ,,drept special al muncii”. Astfel, contractul colectiv de muncă este concomitent un contract care dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce ale părţilor, dar şi normă juridică negociată.
Tot cu valoare de principiu, art 238 din Codul muncii stabileşte: contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Astfel, spre exemplu, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ nu poate conţine clauze inferioare Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional. Dacă se ajunge, totuşi, într-o asemenea situaţie (cum se întâmplă, de fapt, în prezent) principiul este acela al aplicării directe şi de drept a clauzelor Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional, ca şi contract colectiv de nivel superior.

joi, 18 septembrie 2008

Ajutorul pentru naşterea fiecărui copil

Avand in vedere discutiile in contradictoriu purtate in ultima perioada la nivelul unor unitati de invatamant in legatura cu acordarea indemnizatiei (ajutorului) pentru nasterea fiecarui copil, facem urmatoarele precizari:

Ajutorul pentru nasterea fiecarui copil reprezinta un drept stabilit de Contractul Colectiv de Munca unic la Nivel National, precum si de Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Invatamant. Cuantumul acestui ajutor este de:

- un salariu de baza al persoanei in cauza pentru situatiile in care nasterea a intervenit inainte de 01 ianuarie 2007;
- un salariu mediu pe unitatea scolara pentru situatiile in care nasterea a intervenit incepand cu 01 ianuarie 2007 (situatii in care are prioritate prevederea cuprinsa in noul C.C.M. la Nivel National 2007- 2010).
Acest drept banesc se acorda NU DOAR din fonduri extrabugetare, asa cum, in mod eronat, s-a interpretat. Nimic nu impiedica insa unitatea de invatamant sa acorde acest drept banesc din fonduri extrabugetare, daca acestea exista. Indiferent de sursa de finantare, acordarea acestui drept banesc este obligatorie. Cererile privind valorificarea acestui drept pot fi facute de catre persoanele interesate IN TERMEN DE 3 ANI de la nasterea dreptului (copilului).

Temeiurile legale pentru acordarea acestui ajutor sunt:

- CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA UNIC LA NIVEL DE RAMURA INVATAMANT

Art.36 (5) Personalul din invatamant beneficiaza si de urmatoarele sporuri si ajutoare: f) un salariu de baza platit de angajator mamei, pentru nasterea fiecarui copil; daca mama nu este salariata, sotul acesteia va beneficia de plata unui salariu de baza. Acest ajutor se acorda inclusiv din venituri proprii.

- CONTRACT COLECTIV DE MUNCA nr. 2895 din 21 din 29 decembrie 2006 UNIC LA NIVEL NATIONAL PE ANII 2007-2010 - publicat in Monitorul Oficial cu numarul 5cc din data de 29 ianuarie 2007

Art. 51 In afara de ajutoarele prevazute de lege, la care au dreptul, salariatii vor beneficia si de urmatoarele ajutoare:
.................................................................................................................
c) un salariu mediu pe unitate, platit de aceasta mamei, pentru nasterea fiecarui copil; daca mama nu este salariata, sotul acesteia beneficiaza de plata unui salariu mediu pe unitate;

In conformitate cu art. 11(1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, Art. Clauzele contractelor colective de munca produc efecte, dupa cum urmeaza:
.............................................................................................
d) pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara, in cazul contractelor colective de munca la nivel national.

miercuri, 17 septembrie 2008

Ordinul privind alimentele nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor a fost publicat în Monitorul Oficial




Ordinul instituie obligaţii pentru unitatea de învăţământ în privinţa asigurării unei alimentaţii colective adaptate vârstei şi stării de sănătate, specificului activităţii şi anotimpului, precum şi în alcatuirea meniurilor.


Ordinul cuprinde:

1. LISTA alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor

2. PRINCIPIILE care stau la baza unei alimentaţii sănătoase pentru copii şi adolescenţi

3. NECESARUL ZILNIC DE CALORII substanţe nutritive şi elemente minerale pentru copii şi adolescenţi

4. ECHIVALENŢELE ALIMENTARE, necesarul estimativ zilnic al diferitelor grupe de alimente pentru alcătuirea dietei la copii şi adolescenţi, datele orientative privind valoarea calorică a alimentelor şi caracteristicile nutriţionale ale grupelor alimentare utilizate pentru alcătuirea meniurilor la copii si adolescenţi (cantităţi comerciale bruto)

5. PIRAMIDA ALIMENTARĂ pentru nutriţia copiilor şi adolescenţilor, în funcţie de necesarul caloric, grupele de alimente şi grupa de vârstă


Bugetul unităţii de învăţământ

Potrivit Normelor metodologice privind finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 538/2001:
Art. 5 - Fiecare instituţie de învăţământ preuniversitar de stat are obligaţia să îşi desfăşoare activitatea pe baza bugetului propriu, aprobat în condiţiile legii privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale legii privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu respectarea dispoziţiilor legale privind angajarea şi utilizarea fondurilor publice.
Art. 9 (3) - Bugetul se întocmeşte în faza de elaborare a proiectului bugetului local, respectiv a bugetului de stat, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat şi se aprobă o dată cu aprobarea bugetelor locale. Pe parcursul execuţiei bugetare, în situaţia în care au loc rectificări bugetare, se urmează aceleaşi etape.
PROIECTUL DE BUGET AL UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
MODEL ORIENTATIV


Modelul are la bază prevederile: Legii nr. 128/1997, cele ale Legii nr. 84/1995, Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel naţional, Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură – Învăţământ, H.G. nr. 538/2001 privind metodologia finanţării învăţământul preuniversitar de stat.

· plata salariului conform prevederilor art.49 – 51 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont de: gradul didactic; indemnizaţia pentru mediul rural sau localităţi izolate; indemnizaţia de 15% pentru învăţământ special; sporul de vechime; gradaţia de merit; salariul de merit; sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor; sporul de stabilitate de 15%; sporul de suprasolicitare neuropsihică; indemnizaţia de conducere, indemnizaţia de 10% pentru personalul didactic de predare care îndeplineşte funcţia de diriginte; pentru învăţători, institutori şi educatoare; sporul de 10%-25% pentru practica pedagogică; prima de instalare, în cuantumul prevăzut de art.23 din Hotărârea Guvernului nr.281/1993 (respectiv un salariu de bază corespunzător funcţiei, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrată persoana în cauză); plata cu ora şi cumul;
· premiul anual, conform HG nr.829/1994 – art.37 lit.a) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· premiul lunar din suma de 2% din fondul de salarii – art.37 lit.b) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· premiile aferente Diplomei Gh.Lazăr, clasele I, a II-a şi a III-a şi Diplomei de excelenţă – art.113 lit.b) şi c) din Legea nr. 128/1997;
· spor de 100% din salariul de bază pentru salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică – art.28 alin.(3) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de 100% din salariul de bază pentru orele suplimentare, pentru personalul didactic auxiliar, nedidactic, dar şi didactic de predare şi instruire practică ce desfăşoară alte activităţi decât cele ce fac parte din norma didactică – art.36 alin.(1) lit.h) raportat la art.20 şi art.21 din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de 7%, 10% şi 15% - după caz – din salariul de bază pentru predare simultană – art.36 alin.(1) lit.b) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de 10-30% la salariul de bază pentru personalul muncitor care lucreaza în condiţii deosebite şi speciale – art.36 alin.(1) lit.d) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de 25% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii – art.36 alin.(1) lit.e) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de 30% din salariul de bază al funcţiei pentru personalul care desfăşoară activităţi în condiţii de risc sau toxice ori în zone intens poluate – art. 36 alin.(1) lit.f) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de 20% din salariul de bază pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în mediul rural numai în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate – art.36 alin.(1) lit.j) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de până la 15% din salariul de bază pentru condiţii grele de muncă, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective b- art.36 alin.(4) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· decontarea cheltuielilor de navetă pentru personalul didactic (atât personalul didactic de predare şi instruire practică – cadre didactice titulare sau suplinitori, textul nu face distincţie, cât şi personalul didactic auxiliar) INDIFERENT DACA NAVETA SE EFECTUEAZĂ IN MEDIUL RURAL SAU URBAN– art. 104 alin.(3) din Legea nr. 128/1997 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr.223/2005 şi Legea nr. 108/2007); eventuale sume necesare decontării navetei şi pentru celelalte categorii de personal din unitate – art.53 alin.(1) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· spor de 15% pentru personalul care desfăşoară activităţi în colective de elevi bolnavi (sanatorii, preventorii etc.) – art.36 alin (5) lit.c) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· un salariu mediu pe unitatea şcolară plătit de unitatea şcolară mamei pentru naşterea fiecărui copil – respectiv soţului, dacă mama nu este salariată– art. 51 lit c) din C.C.M.U.N.N. şi art. 36 alin.(5) lit.f) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· indemnizaţie de cel puţin un două salarii de bază pentru salariaţii care se pensionează la vârsta standard – art. 50 din C.C.M.U.N.N., art.37 lit.c) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· indemnizaţia de concediu (calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale – indemnizaţii şi sporuri cu caracter permanent – din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu – art.145 din Codul Muncii) , plătită cu cel puţin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă – art.29 alin.(4) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· ajutorul financiar în cuantum de 100 euro echivalent în lei pentru cadrele didactice calificate, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic – Legea nr.315/2006 (sumele se asigură de la bugetul de stat prin bugetul M.E.C.T. );
· asigurarea cadrului organizatoric pentru instruirea , testarea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor cu privire la normele de protecţie a muncii – art.40 alin.(3) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· obţinerea avizului inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedeşte încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă – art.42 alin. (3) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· achiziţionarea de echipamente şi materiale de protecţie – art.43 din C.C.M.U.N.R.Î.;
· menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţii la locurile de muncă – art.46 alin.(1) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· sumele necesare efectuării efectuarea analizelor medicale şi examenului medical la angajare şi periodic pentru toate categoriile de salariaţi, prin serviciile/cabinetele de medicină a muncii – art.47 alin. (1) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· acordarea tichetelor de masă, potrivit legii – art.49 din C.C.M.U.N.R.Î.;
· acordarea celor 6 călătorii /an dus-întors pe mijloacele de transport feroviare, pe linii interne, cu reducere de 50% - art. 107 alin.(4) din Legea nr.128/1997 + art.52 din C.C.M.U.N.R.Î.;
· cheltuieli ocazionate de participarea salariaţilor la cursurile şi stagiile de formare iniţiate de angajator ori necesare completării finanţării formării profesionale a salariaţilor, pentru formele de pregătire profesională solicitate de aceştia, pentru care angajatorul suportă o parte din cost – art.83 din C.C.M.U.N.R.Î.;contribuţiile pentru constituirea fondurilor destinate activităţilor în domeniul negocierii şi aplicării contractelor colective de muncă încheiate
· contribuţiile pentru constituirea fondurilor destinate activităţilor în domeniul negocierii şi aplicării contractelor colective de muncă încheiate la toate nivelurile, luând ca bază suma de 1leu RON/salariat/an – art.108 alin.(1), (2) din C.C.M.U.N.R.Î.;
· sumele prevăzute la art.167 alin. (6) din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare pentru consolidări, investiţii, reparaţii capitale, obţinerea avizului sanitar de funcţionare , pentru organizarea evaluărilor, simulărilor şi examenelor naţionale, pentru bursele elevilor etc.;
· aplicarea indexării (şi a eventualelor majorări) salariale din anii 2008-2009;
· plata eventualelor diferenţelor salariale/diferite hotărâri judecătoreşti sau a sumelor reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, peste norma didactică, în ultimii trei ani, de către învăţători/institutori/educatoare cu peste 25 de ani vechime şi gradul didactic I, actualizate cu indicele de inflaţie, stabilite prin hotărârile judecătoreşti obţinute de Sindicat;
· sumele necesare punerii în aplicare a art. 45(1) din Legea nr. 128/1997 plata celor două ore prestate în plus de către învăţători/institutori/educatoare cu peste 25 de ani vechime şi gradul didactic I.
· tichete –cadou şi tichete de creşă , conform Legii nr. 193/2006

marți, 16 septembrie 2008

DISCRIMINARE

Vezi ultimele noutăţi despre analizele medicale periodice aici 

  
*** Acest articol nu poate fi reprodus partial, integral sau modificat fara permisiunea anterioara explicita, prin acord scris, a autorului.
 
DISCRIMINAREA SALARIAŢILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII ÎN MUNCĂ ESTE AVIZATĂ DE MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, CASA NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI. TOCMAI PENTRU CĂ ÎNCALCĂ LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE, ORDINUL NU ESTE CONTRASEMNAT DE MINISTERULUI MUNCII




INTRODUCERE

CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

Dispoziţiile legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, reprezintă un ansamblu unitar de norme juridice imperative, care au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale ce se formează cu privire la organizarea multilaterală, desfăşurarea şi controlul proceselor de muncă, în scopul asigurării condiţiilor optime, la nivelul ştiinţei şi tehnicii moderne, pentru apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii tuturor participanţilor în acest proces, prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
[1]


Obligaţiile generale ale angajatorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt reglementate de dispoziţiile Codului muncii,
[2] completate şi dezvoltate de cele ale Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. [3]
În cadrul ansamblului dispoziţiilor privind securitatea şi sănătatea în muncă un loc deosebit de important îl ocupă prevederile referitoare la protecţia salariaţilor prin serviciile medicale. În acest sens, Codul muncii stabileşte câteva principii referitoare la protecţia salariaţilor prin serviciile medicale:
- obligaţia angajatorilor de a asigura accesul salariatilor la serviciul medical de medicină a muncii
[4];
- interdicţia de a se costitui obligatii financiare pentru salariati în contextul măsurilor privind securitatea si sănătatea în muncă;
- obligativitatea efectuării de către salariaţi a examenelor medicale la angajare şi periodic, în funcţie de specificul locului de muncă, pe cheltuiala angajatorului.


UN PUNCT DE VEDERE CRITIC ASUPRA ORDINULUI NR. 4840/2005 PRIVIND CONTROLUL MEDICAL ANUAL PENTRU PERSONALUL DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR  
(vezi sinteza articolului  aici

Ordinul 4840/2005 contravine în mod flagrant atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, cât şi celor privind principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, sănătatea şi securitatea în muncă - stabilite de Codul muncii, Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi Normele generale de protecţia muncii.


Ordinul comun al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, Ministrului Sănătăţii şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 4840/2005 privind controlul medical anual pentru personalul din învăţământul preuniversitar
[5] (denumit în continuare Ordin) a fost emis în vederea rezolvării unei probleme extrem de grave, cu care se confruntă sistemul de învăţământ preuniversitar în ultimii ani – incapacitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a inspectoratelor şcolare judeţene, a unităţilor şcolare şi consiliilor locale şi judeţene de a organiza şi finanţa examenul medical la angajare şi periodic, în conformitate cu normele privind sănătatea şi securitatea în muncă.
Fiind emis în baza legii, un ordin nu poate schimba condiţiile prevăzute de aceasta. Este, de asemenea, de principiu, că, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate face distincţie.
Astfel, potrivit art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
[6] ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 40 alin. (4). De asemenea, potrivit art. 76, ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Cu toate acestea, în opinia noastră, ordinul în cauză contravine în mod flagrant atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, cât şi celor privind principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, sănătatea şi securitatea în muncă - stabilite de Codul muncii, Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi Normele generale de protecţia muncii (instituite prin Ordinul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 508/2002
[7], respectiv Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 933/2002[8]) - consacrând o inadmisibilă inegalitate de tratament al personalului din învăţământ, în raport cu celelalte categorii de salariaţi.

I) Art. 1 din Ordin stabileşte că
avizul clinic va fi acordat de către medicul de familie pe lista căruia se află cadrul didactic, cadrul didactic auxiliar, respectiv personalul nedidactic, ca urmare a efectuării de către medicul de familie a controlului medical anual, aşa cum este definit de legislaţia care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate.
O primă observaţie care se poate face cu privire la această prevedere este aceea că ea încalcă art. 182 din Codul muncii. Potrivit dispoziţiilor acestui articol,
angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii. În aplicarea acestor prevederi de principiu, art. 32 din Normele generale de protecţia muncii stabilesc foarte clar că angajatorii din sectoarele public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, sunt obligaţi să asigure supravegherea stării de sănătate a tuturor angajaţilor prin serviciile medicale de medicina muncii. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 185-187 din Codul muncii, coroborat cu dispoziţiile normelor generale de protecţia muncii şi cele ale Legii 418/2004[9] privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii, singura persoană/structură abilitată să asigure controlul medical la angajare, controlul medical periodic, precum şi supravegherea stării de sănătate a angajaţilor este medicul de medicina muncii, respectiv serviciile medicale de medicina muncii.
Ordinul stabileşte însă că, pentru salariaţii din învăţământ, avizul clinic va fi acordat de către medicul de familie, ca urmare a controlului medical anual, aşa cum este definit de legislaţia care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate. În această situaţie, se poate constata că, prin acest Ordin:

1. Salariaţilor din învăţământul preuniversitar nu li se asigură accesul la serviciul medical de medicina muncii
Situaţia este determinată de “transferarea” unor atribuţii specifice numai medicului/serviciului de medicina muncii către medicul de familie, deşi art. 2
2 alin. 1 din Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007[10] stabileşte că medicul de familie asigură numai asistenţa medicală primară[11].
Potrivit art. 25 din Contractul-cadru,
asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul de a efectua un control medical pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în ceea ce priveşte morbiditatea şi mortalitatea. Pentru cadrele didactice controlul medical se poate efectua la începutul anului şcolar. Pentru asiguraţii care nu sunt în evidenţa medicului de familie cu o boală cronică, controlul medical se poate efectua la solicitarea expresă a asiguratului sau atunci când acesta se prezintă la medicul de familie pentru o afecţiune acută. De asemenea controlul medical se poate efectua şi la solicitarea medicului de familie. Ca urmare a controlului medical medicul de familie va încadra asiguratul într-o grupă de risc şi va consemna acest lucru în fişa medicală.
Considerăm că, în mod evident, acest control medical anual, la care face trimitere art. 1 din Ordin şi care este efectuat de medicul de familie, nu este de natura celui pe care îl efectuează medicul de medicina muncii, fiind doar un examen clinic în urma căruia se stabileşte starea generală de sănătate şi nu aptitudinea/inaptitudinea de a putea ocupa/exercita o anumită funcţie/meserie. Chiar dacă şi medicul de medicina muncii realizează un examen clinic general, acesta se efectuează alături de alte examene medicale complementare şi în contextul special al examinării în vederea stabilirii aptitudinii/inaptitudinii persoanei în cauză de a ocupa un anumit loc de muncă. În opinia noastră, atât din raţiuni ce ţin de respectarea legalităţii, cât şi din raţiuni deontologice, medicul de medicina muncii nu poate fi obligat să ţină cont de avizul clinic acordat de medicul de familie. De altfel, în urma examinarii pe care o efectuează, medicul de medicina muncii emite/completează o fişă de aptitudine. În conformitate cu art. 61 alin. 2 din Normele generale, fişa de aptitudine se completează numai de către medicul de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru angajat, şi este singurul document care atestă aptitudinea unei persoane de a ocupa locul de muncă respectiv.
[12]
Prin urmare, controlul medical anual, la care face trimitere art. 1 din Ordin, reprezintă un drept şi o obligaţie decurgând strict din calitatea de asigurat a fiecărui salariat. Acesta se efectuează individualizat, în cadrul asistenţei medicale primare şi în cadrul pachetului de servicii de bază, exclusiv de către medicul de familie. Mai mult decât atât, spre deosebire de vechea redactare, din actuala redactare a textului art. 25 din Contractul-cadru nu mai rezultă obligativitate pentru asiguraţi a efectuării anuale a controlului medical la medicul de familie.
Precizarea expresă potrivit căreia pentru cadrele didactice controlul medical anual se poate efectua la începutul anului şcolar nu are relevanţă/eficienţă, întrucât exclude celelalte categorii de salariaţi din învăţământul preuniversitar (personalul didactic auxiliar şi personalul cu funcţii comune sistemului bugetar). În plus, dacă în cazul personalului didactic, examenul medical periodic are loc anual, cum se efectuează (şi pe cheltuiala cui?) examenul periodic al altor categorii de salariaţi din învăţământul preuniversitar ( personalul care lucrează în colectivităţi de copii mici – grădiniţe, spre exemplu case de copii etc) pentru care Normele generale impun examene periodice semestriale şi chiar trimestriale, cuprinzând atât un examen clinic general, cât şi examinări complementare
[13]? Aceasta în condiţiile în care, în calitate de asigurat, salariatul are dreptul doar la un singur control medical anual efectuat în cadrul pachetului de bază ale cărui costuri sunt suportate din fondul asigurărilor de sănătate.
De asemenea, este important de precizat că, raportat la prevederile art. 61 - 85 din Legea nr. 95/2006, medicul de familie nu poate stabili aptitudinea/inaptitudinea unei persoane de a exercita o anumită meserie/profesie. Această competenţă nu se regăseşte printre cele stabilite pentru medicul de familie/cabinetul de medicină de familie de art. 72-79 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
[14] De altfel acest lucru nu ar fi posibil, întrucât s-ar încălca principiul cu respectării specificului specialităţii, instituit de art. 82 din Lege.[15]

2. Salariaţilor din învăţământul preuniversitar nu li se asigură accesul gratuit la serviciul medical de medicina muncii
Art. 171 alin. 5 din Codul muncii stabileşte că măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.
Aşa cum am arătat mai sus, controlul medical anual obligatoriu pe care îl efectueză medicul de familie se realizează în virtutea calităţii de asigurat a salariaţilor din învăţământ. Atât potrivit vechilor reglementări, în vigoare la momentul emiterii ordinului, cât şi în prezent, salariaţii plătesc o contribuţiei de asigurare. Astfel, în calitate de asigurat, potrivit art. 4 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 150/2002 cu modificările şi completările ulterioare (în acest moment abrogată), salariaţii aveau obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare. Şi în prezent, potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, se stabileşte că sunt considerate ca fiind asigurate numai persoanele care fac dovada plăţii contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, serviciul medical prestat de medicul de familie în conformitate cu art. 1 din Ordin, ca furnizor de servicii medicale în asistenţa medicală primară, nu este unul gratuit, fiind “plătit” de salariat prin contribuţia de asigurare, în cadrul sistemului de decontare stabilit de lege şi Contractul-cadru, şi nu de către angajatorii din sistemul de învăţământ preuniversitar aşa cum dispune, cu valoare de principiu, art. 171 alin. 5 din Codul muncii. În plus, faptul că art. 4 din Ordin dispune că, totuşi,
costul aferent microradiofotografiei (MRF) va fi suportat de angajator/unitatea şcolară, prin ordonatorul principal de credite - consiliul local, respectiv consiliul judeţean, conform Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 354/2004, nu face decât să confirme inechitatea instituită în cazul personalului din învăţământ şi încălcarea legii, din moment ce numai costul aferent microradiofotografiei (MRF) va fi suportat de angajator ( Per a contrario, costul celorlalte examinări medicale, nu va fi suportat de angajator). Mai mult decât atât, Legea nr. 95/2006 dispune, în mod clar, prin art. 237 alin. (1) lit. p), că serviciile acordate în cadrul cabinetelor de medicină a muncii nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

II) Potrivit art. 3 din Ordin,
examinarea psihologică anuală a personalului din învăţământul preuniversitar se realizează de către psihologii şcolari. Totodată, personalul din învăţământul preuniversitar este obligat să prezinte conducerii unităţii şcolare o declaraţie pe propria răspundere că nu suferă de afecţiunile psihice stipulate în anexă. În cazul constatării unor tulburări de natură psihocomportamentală, psihologii şcolari informează directorii unităţilor de învăţământ. Aceştia vor solicita, în condiţiile legii, un examen medical specializat de la un cabinet de medicină a muncii.
Analiza textului acestui articol, raportată la unul dintre temeiurile legale ale emiterii Ordinului în cauză (Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România
[16]), conduce la următoarele observaţii:
1. Art. 3 din Ordin contravine dispoziţiilor Legii nr. 213/2004, normelor metodologice
[17] de aplicare a acestei legi, precum şi procedurilor de atestare şi exercitare a profesiei de psiholog, stabilite de Colegiul Psihologilor din România.
Astfel, potrivit Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 213/2004, exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se face de către persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, cu diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată, obţinută într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, din România sau din străinătate, recunoscută sau echivalată, după caz, potrivit legii.
În conformitate cu art. 24 lit f) din Legea nr. 213/2004, singurul organism abilitat să ateste dreptul de liberă practică al psihologilor este Colegiul Psihologilor din România. Conform procedurii stabilite de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, atestatul este eliberat persoanei în cauză în urma propunerii preşedintelui uneia dintre comisile aplicative specifice Colegiului Psihologilor din România.
[18] Între comisiile care funcţionează la nivelul Colegiului Psihologilor din România se numără Comisia de muncă, transporturi şi servicii şi Comisia de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională.
În conformitate cu art.3 din Procedura de atestare a Comisiei de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, psihologii atestaţi în domeniile psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională
[19] şi psihopedagogie specială se vor numi psihologi şcolari. De asemenea, potrivit art. 4 din aceeaşi procedură, psihologii şcolari care lucrează în unităţile de învăţământ de stat sau particular acreditate au statut de profesor psiholog. Mai mult decât atât, art. 17 din Procedura de atestare a Comisiei de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, stabileşte, fără echivoc, faptul că psihologii şcolari care posedă atestat de liberă practică, în funcţie de treapta de specializare, pot desfăşura următoarele activităţi specifice: a) evaluarea şi diagnoza copiilor, tinerilor, membrilor familiei şi cadrelor didactice – preuniversitare şi universitare; b) consiliere şcolară; c) consiliere vocaţională; d) intervenţie psihologică; e) consultanţă; f) cercetare; g) formare şi supervizare în domeniu; h) consiliere şi intervenţie educaţională în instituţii, organizaţii şi comunitate.
Faţă de cele expuse mai sus, considerăm că psihologii şcolari nu au dreptul şi nici abilitatea de a iniţia şi realiza examinarea psihologică anuală a personalului din învăţământ în contextul dispoziţiilor cu privire la sănătatea şi securitatea în muncă, stabilite de Codul muncii şi legislaţia specifică.
În opinia noastră, dreptul de a efectua examinarea psihologică a salariaţilor, în vederea angajării, autorizării/menţinerii într-o anumită funcţie, revine direct şi exclusiv psihologilor atestaţi în domeniul psihologia muncii şi industrial-organizaţională, în cadrul serviciilor de medicina muncii, aşa cum rezultă şi din art. 2 al Normelor de atestare ale Comisiei de muncă, transporturi şi servicii din cadrul Colegiului Psihologilor din România (psihologii atestaţi pentru aceste domenii pot utiliza metodele psihologice pentru: a) analiza psihologică a muncii; b) evaluare, selecţie şi expertiză psihologică în vederea angajării, autorizării/menţinerii în funcţie sau la solicitarea instituţiilor abilitate; c) formare, orientare şi repartiţie în muncă după criterii psihologice; d) analiza şi prevenirea fenomenelor de inadaptare profesională; e) studiul şi prevenirea stresului ocupaţional etc).

2. În mod contradictoriu, art. 3 din Ordin instituie o procedură privind efectuarea examenului psihologic anual, pe de o parte derogatorie de la normelor generale cu privire la sănătatea şi securitatea în muncă, iar, pe de altă parte, cu trimitere la acestea.
Astfel, după ce în mod nelegal stabileşte că examinarea psihologică anuală a personalului din învăţământul preuniversitar se realizează de către psihologii şcolari, ordinul instituie pentru aceştia din urmă obligaţia de a informa directorii unităţilor de învăţământ, în cazul constatării unor tulburări de natură psihocomportamentală. La rândul lor, directorii unităţilor de învăţământ vor solicita, în condiţiile legii, un examen medical specializat de la un cabinet de medicină a muncii. Ori, în condiţiile legii, efectuarea examenului psihologic al personalului din învăţământul preuniversitar (personal didactic) trebuie să se realizeze în mod obligatoriu anual şi numai în cadrul unui cabinet de medicina muncii, de către un specialist atestat în acest sens (fişa 138 din Normele generale de protecţie a muncii).
De asemenea, cel puţin stupefiantă, este şi prevederea potrivit căreia personalul din învăţământul preuniversitar este obligat să prezinte conducerii unităţii şcolare o declaraţie pe propria răspundere că nu suferă de anumite afecţiunile psihice, considerate ca fiind incompatibile cu funcţia didactică/didactică auxiliară. Pe de o parte prevederea este în contradicţie cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare potrivit căruia încadrarea şi menţinerea într-o funcţie didactică sau didactică auxiliară, precum şi intr-o funcţie de conducere, de îndrumare şi de control sunt condiţionate de prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Sănătăţii. Pe de altă parte, din punctul nostru de vedere, în contextul modificărilor intervenite în ultimii ani în legislaţia cu privire la sănătatea şi securitatea în muncă, oricum dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 au căzut în desuetudine.


CONCLUZII

Faţă de cele arătate, considerăm că, stabilind în mod inadmisibil o procedură derogatorie de la o serie de acte normative cu forţă juridică superioară, acte normative tocmai în temeiul cărora a fost emis,
Ordinul nr. 4840/2005 privind controlul medical anual pentru personalul din învăţământul preuniversitar:
1. contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări;

2. contravine art. 5 alin. 1 din Codul muncii care consacră principiul egalităţii de tratament făţă de toţi salariaţii şi angajatorii în cadrul relaţiilor de muncă;
3. instituie cel puţin o discriminare indirectă în sensul art. 5 alin. 4 din Codul muncii;
4. este inaplicabil într-o mare măsură şi lipsit de finalitate, întrucât tinde să rezolve doar formal problema examenlor medicale şi periodice ale personalului din învăţământul preuniversitar.

*** Acest articol nu poate fi reprodus partial, integral sau modificat fara permisiunea anterioara explicita, prin acord scris, a autorului.

[1] Ţiclea Alexandru, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 686.
[2] Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 72 din data de 5 februarie 2003. Această lege a fost modificată şi completată prin: Legea nr. 480/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 814/2003; Legea nr. 541/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 913/2003; Ordonanţa de urgenţă nr. 65/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 576/2005, aprobată prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 1147/2005.
[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
[4] În acest sens, art. 182 – 187 din Codul muncii.
[5] Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 821 din data de 12 septembrie 2005.
[6] Republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 777 din 25 august 2004.
[7] Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 880 din data de 6 decembrie 2002.
[8] Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 880 din data de 6 decembrie 2002.
[9] Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 998 din data de 29 octombrie 2004.
[10] Aprobat prin Hotărârea nr. 1842 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 1034 din data de 27 decembrie 2006, modificată şi completată prin Hotărârea nr. 1534 din 12 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 874 din data de 20 decembrie 2007.
[11] Potrivit art. 24 din Contractul –cadru, medicii de familie acordă asistenţă medicală potrivit pachetului de servicii medicale de bază, asigură asistenţă medicală pentru situaţii de urgenţă oricărei persoane care are nevoie de aceste servicii, asigură asistenţă medicală persoanelor care nu fac dovada calităţii de asigurat şi a plăţii contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform pachetului minimal de servicii medicale, precum şi categoriilor de persoane care se asigură facultativ pentru sănătate, potrivit legii.
[12] Pentru formularul fişei de aptitudini, a se vedea Anexa 8 din Normele generale de protecţie a muncii.
[13] In acest sens, a se vedea Fişa 138 din Normele generale de protecţie a muncii.
[14] Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 372 din data de 28 aprilie 2006.
[15] În procesul de furnizare de servicii cabinetele medicilor de familie colaborează cu toate celelalte specialităţi medicale, cu respectarea specificului specialităţii şi asigurarea transmiterii reciproce a tuturor datelor relevante cu privire la starea pacientului.
[16] Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 492 din data de 1 iunie 2004.
[17] Aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 721 din data de 9 august 2005.
[18] Potrivit art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, obţinerea atestatului de liberă practică în oricare dintre formele prevăzute la art. 10 din lege presupune parcurgerea următoarelor etape, a căror succesiune este obligatorie: a) depunerea dosarului la Comitetul filialei de care aparţine solicitantul, verificarea conţinutului şi conformităţii şi înaintarea acestuia la Comitetul director; b) analizarea dosarului de către comisia aplicativă, potrivit procedurilor specifice fiecărei comisii, reglementate prin prezentele norme; c) parcurgerea de către psihologul solicitant a procedurilor specifice fiecărei comisii aplicative; d) susţinerea de către preşedintele comisiei aplicative, în cadrul Comitetului director, a propunerii de eliberare/neeliberare a atestatului în domeniul de specializare solicitat; e) eliberarea de către Comitetul director a atestatului de psiholog cu drept de liberă practică, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, de prezentele norme şi de documentele aprobate de Convenţia Naţională a Psihologilor din România.
[19] Sursa: Colegiul Psihologilor din România – http://www.copsi.ro/

ANEXĂ
ORDINUL nr. 4840 din 24 august 2005 privind controlul medical anual pentru personalul din învăţământul preuniversitar În conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii, în conformitate cu prevederile art. 171 şi 172 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii şi familiei nr. 508/933/2002 privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii, în conformitate cu Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, al Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ministrul educaţiei şi cercetării, ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1 Avizul clinic va fi acordat de către medicul de familie pe lista căruia se află cadrul didactic, cadrul didactic auxiliar, respectiv personalul nedidactic, ca urmare a efectuării de către medicul de familie a controlului medical anual, aşa cum este definit de legislaţia care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate.
Art. 2 Lista bolilor profesionale incompatibile cu funcţia didactică este stipulată în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 3 Examinarea psihologică anuală a personalului din învăţământul preuniversitar se realizează de către psihologii şcolari. Totodată, personalul din învăţământul preuniversitar este obligat să prezinte conducerii unităţii şcolare o declaraţie pe propria răspundere că nu suferă de afecţiunile psihice stipulate în anexă. În cazul constatării unor tulburări de natură psihocomportamentală, psihologii şcolari informează directorii unităţilor de învăţământ. Aceştia vor solicita, în condiţiile legii, un examen medical specializat de la un cabinet de medicină a muncii.
Art. 4 Costul aferent microradiofotografiei (MRF) va fi suportat de angajator/unitatea şcolară, prin ordonatorul principal de credite - consiliul local, respectiv consiliul judeţean, conform Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 354/2004.
Art. 5 Inspectoratele şcolare judeţene, unităţile şcolare şi casele de asigurări de sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

LISTA incompatibilităţilor de ordin medical pentru categoriile profesionale menţionate la art. 4 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
(A)Situaţii de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală:
1.episoade acute ale bolilor psihotice;
2.deteriorarea cognitivă, indiferent de etiologie;
3.tulburări severe de comportament datorate bolilor mintale, inclusiv cele care pot însoţi tulburările de identitate de gen şi preferinţă sexuală, precum şi cele datorate consumului de alcool şi/sau de substanţe psihoactive.
(B)Afecţiuni neurologice: tulburări de vorbire care împiedică activitatea didactică: - balbismul foarte grav; - afazia (de orice etiologie).
(C)Boli transmisibile în evoluţie, până la vindecare, inclusiv starea de purtător, până la sterilizare: - TBC evolutiv.