De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


vineri, 31 octombrie 2008

De ce iar?

Lucrez de aproape 10 ani pentru mişcarea sindicală din învăţământ. Debutul meu în profesie a coincis cu procesul intentat sindicatului din Constanţa de către inspectoratul şcolar pentru declanşarea grevei din ’99 - 2000. Am pierdut atunci, în primă instanţa, dar am câştigat în recurs. Constanţa a fost atunci unul dintre judeţele unde sindicatul a fost târât în judecată sub acuzaţia de grevă ilegală. Am avut noroc pentru că parcursesem toţi paşii ceruţi de lege pentru a putea desfăşura greva în linişte.
Am ţinut să rememorez această situaţie, tocmai pentru că ea pare uitată, mai ales de către liderii naţionali. Şi atunci, ca şi acum şi ca întotdeauna, sindicatele judeţene au fost lăsate să ţină singure în mână cartoful fierbinte al conflictului de muncă. Greva de atunci a fost un succes (dacă imi amintesc bine, s-a obţinut o creştere salarială medie de aproximativ 70%) dar sacrificiul membrilor de sindicat a fost imens. S-a spus chiar că acea majorare a fost posibilă tocmai ca urmare a economiilor salariale făcute pe perioada grevei. Vremurile erau însă altele...
Vremurile s-au schimbat. Elevii de atunci au devenit profesorii de astăzi. Guvernele s-au schimbat. Politica? Hmm... Parcă şi ea s-a schimbat puţin. A rămas o curvă, dar a devenit o curvă de lux. Lumea s-a schimbat şi ea. Atunci, ce nu s-a schimbat? Mişcarea sindicală nu prea s-a schimbat. Liderii sindicali nu s-au schimbat şi nici nu s-au preschimbat. Şi-atunci, să ne mai întoarcem cu 10 ani în urmă? Nu e nevoie, ei sunt aici ca şi atunci, ca şi acum; şi ca întotdeauna parcă. Evident, nu s-a schimbat nimic nici în privinţa statutului dascălilor noştri. Agonia sistemului de învăţământ românesc continuă.
Acum s-a hotărât, din nou: GREVĂ ! Să fie aceasta singura soluţie? Nu ştiu, poate. Eu cred însă că, întotdeauna, grevă este ultima soluţie şi nu singura soluţie. Această grevă putea şi poate fi evitată. Ar trebui evitată, mai ales pentru că nu are acoperire legală (dar să nu intrăm în amănunte de ordin juridic).
Oricum, mai cred cu tărie că situaţia actuală este consecinţa clară a lipsei oricărei strategii a federaţiilor sindicale, a inabilităţii acestora de a-şi pregăti şi de a-şi lansa mesajele catre opinia publica in mod coerent, organizat, pragmatic şi programatic. Citeam undeva că, pentru a-şi atinge obiectivele, orice organizaţie trebuie să fie comunicantă, iar comunicarea trebuie să fie organizată. Mişcarea sindicală din învăţământul nostru este încă organizată după principii semiprofesioniste. Mesajele organizaţiilor sindicale, lansate sincopat, fără imaginaţie, fără coerenţă, fără forţă şi fără viziune au fost nu doar incorect interpretate de opinia publică, dar, de multe ori, nici măcar nu au fost receptate sau, mai rău, s-au întors împotriva lor. În plus, supraexpunerea mediatică a aceloraşi lideri, debitânt în mod exasperant aceleaşi discursuri lipsite de conţinut, au accentuat această impresie de amatorism, de treabă făcută la plesneală.
Pentru mine este clar că inexistenţa unui plan de comunicare profesionist este ceea ce dăunează cel mai mult mişcării sindicale din învăţământ. De altfel, acest lucru poate fi observat cu uşurinţă în momente de criză ca aceasta, prin care trecem acum. Pentru că nu ştiu, nu pot sau nu vor să-şi elaboreze o politică proactivă, organizaţiile sindicale naţionale sunt prinse mereu pe picior greşit în jocul politic. Atitudinea lor este mereu una reactivă, în aşteptarea mutării adversarului. Iar când adversarul face o mutare surpriză, liderii noştri naţionali intră în panică, par că se dau de ceasul morţii şi, în final, îşi îndreaptă privirile rugătoare spre masa de manevră - sindicatele din teritoriu. Adică, ceva de genul: nu noi, hotărâţi voi cum e mai bine pentru noi, căci voi ne faceţi pe noi ceea ce suntem, iar noi vă facem pe voi...
Cred că e momentul ca federaţiile sindicale să-şi asume acest eşec, această criză în care s-a ajuns, în primul rând, din cauza unor greşeli de leadership sindical.
De aceea, cred că este nevoie ca organizaţiile sindicale din învăţământ să-şi lanseze strategii clare, planuri de comunicare şi de gestionarea a crizelor, politici proactive şi purtători de imagine veritabili, puternici, sinceri şi necompromişi. E nevoie, dacă vreţi, de un fel de profilaxie organizaţională. Şi, pentru că încă persistă multe corpuri străine în această mişcare sindicală, poate că e nevoie şi de o detoxifiere.

miercuri, 29 octombrie 2008

Stabilirea vechimii în învăţământ pentru persoanele provenite din alte sectoare de activitate, care au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
Art. 139
(1)Persoanele angajate in invatamant provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada ca au profesat in specialitatea inscrisa pe diploma de studii si care ocupa un post didactic in aceasta specialitate, beneficiaza de vechimea in munca, ca vechime recunoscuta in invatamant in vederea stabilirii drepturilor salariale.
(2)Cetatenilor romani care au lucrat in strainatate in invatamant sau in cercetare li se echivaleaza integral vechimea in invatamant. lncluderea perioadelor lucrate in strainatate ca vechime in munca se va face conform legislatiei muncii in vigoare.
(3)Pentru personalul didactic care a fost salarizat din alte sectoare de activitate, reconstituirea vechimii in invatamant se face pe baza evidentelor institutiilor de invatamant unde a lucrat efectiv.

Ordinul nr. 3294/1998 privind stabilirea vechimii în învăţământ pentru persoanele provenite din alte sectoare de activitate, care au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii

Ministrul educaţiei naţionale,
în baza prevederilor Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 690/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,
emite următorul ordin:
Art. 1
Se aprobă Precizările nr. 27.034 din 18 februarie 1998 referitoare la stabilirea vechimii în învăţământ pentru persoanele provenite din alte sectoare de activitate, care au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2
Direcţia generală a învăţământului preuniversitar şi inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Ministrul educaţiei naţionale,
Andrei Marga


ANEXĂ:
Precizările nr. 27.034 din 19 februarie 1998 referitoare la stabilirea vechimii în învăţământ pentru persoanele provenite din alte sectoare de activitate, care au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii
Persoanele angajate în învăţământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii şi care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechimea în muncă, ca vechime recunoscută în învăţământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea nr. 128/1997.
Cadrele didactice aflate în această situaţie vor face dovada că printre condiţiile de încadrare pe post a fost şi specializarea/specializările înscrisă/e pe diploma de studii şi că, în acelaşi timp, au profesat în specialitatea/specialităţile înscrisă/e pe diplomă.
Vechimea în muncă, recunoscută ca vechime în învăţământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale, nu se confundă cu vechimea la catedră pentru înscrierea şi susţinerea examenelor, în vederea definitivării în învăţământ şi a acordării gradelor didactice II şi I (art. 34, 35 şi 36 din Legea nr. 128/1997).
Pentru vechimea la catedră se ia în calcul perioada în care s-a prestat activitate efectivă de predare, după absolvirea cu examen de diplomă sau de licenţă, după caz, şi după absolvirea activităţilor din cadrul Departamentului pentru formarea cadrelor didactice (art. 68 din Legea nr. 84/1995, republicată, sau prevederile art. 7 lit. c) din Legea nr. 128/1997, după caz).


Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 164 din data de 27 aprilie 1998

luni, 27 octombrie 2008

Completarea catedrelor cu alte discipline decât specializarea dobândită prin studii

Ordinul nr. 3292 din 19 februarie 1998 privind completarea catedrelor cu alte discipline decât specializarea dobândită prin studii

Ministrul educaţiei naţionale,
în baza prevederilor Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 690/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare, emite următorul ordin:

Art. 1
Se aprobă Metodologia nr. 27.032 din 18 februarie 1998 cu privire la completarea catedrelor cu alte discipline decât specializarea dobândită prin studii, cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2
Direcţia generală a învăţământului preuniversitar şi inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Ministrul educaţiei naţionale,
Andrei Marga

Anexă
Metodologie nr. 27.032 din 18 februarie 1998 privind completarea catedrelor cu alte discipline decât specializarea dobândită prin studii

În conformitate cu prevederile art. 44 din Legea nr. 128/1997, norma didactică cuprinde orele prevăzute în planul de învăţământ la disciplinele corespunzătoare specializării/ specializărilor înscrise pe diploma de licenţă sau de absolvire.
Prin excepţie, în norma didactică se pot include şi orele de la disciplinele stabilite prin prezenta metodologie, aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale, fără diminuarea salariului.
În acest context, catedrele se pot completa cu discipline care se regăsesc în foaia matricolă anexată la diploma de studii (de licenţă sau de absolvire), iar studiul lor a fost finalizat cu notă.
Completarea normei se face în învăţământul gimnazial, pentru situaţiile în care cadrul didactic respectiv are asigurată cel puţin 1/2 normă în specialitate şi numai pentru cazurile în care nu există posibilitatea completării cu ore de specialitate la nivelul aceleiaşi localităţi, de regulă la unităţi de învăţământ apropiate.
Completarea normei se face numai după încadrarea tuturor titularilor din localitatea respectivă, în conformitate cu specializarea fiecăruia. Completarea se poate face în aceeaşi unitate de învăţământ sau în alta echivalentă.
În învăţământul gimnazial din mediul rural, unde norma didactică nu se poate constitui conform prevederilor art. 43 şi 44 din Legea nr. 128/1997, aceasta poate fi diminuată, pentru personalul didactic titular, la 16 ore/săptămână, fiind constituită din ore la specializarea sau specializările de bază şi din alte ore, corespunzător prezentei metodologii, fără diminuarea salariului [art. 45 alin. (2) din Legea nr. 128/1997].
Prezenta metodologie se aplică şi celorlalte niveluri ale învăţământului preuniversitar, după cum urmează:
- în cazul disciplinelor socioumaniste (filosofie, logică, psihologie, sociologie, economie, etică, estetică, cultură civică);
- în cazul disciplinelor pentru care învăţământul superior nu asigură specializarea înscrisă pe diploma de studii (de exemplu, astronomia) şi al acelora pentru care nu se pot constitui catedre la nivelul localităţii, datorită numărului mic de ore prevăzut în planul de învăţământ (de exemplu: limba latină, geologia etc.);
- în cazul informaticii, care poate completa catedra profesorilor de matematică, în condiţiile art. 44 din Legea nr. 128/1997.
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 128/1997, informatica poate fi predată şi de absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior, care fac dovada finalizării unui curs postuniversitar de specializare în această disciplină, recunoscut de Ministerul Educaţiei Naţionale, şi care îndeplinesc condiţiile cerute de art. 68 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată.
Cadrele didactice care îşi completează norma cu alte discipline vor participa în timpul anului şcolar la activităţile metodice organizate de inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru aceste discipline.
Prin intrarea în vigoare a prezentei metodologii orice alte dispoziţii contrare îşi încetează valabilitatea.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 164 din data de 27 aprilie 1998

joi, 23 octombrie 2008

Decontarea navetei pentru personalul didactic - procedură

ACTUALIZARE 20 IULIE 2015:
Apasă AICI pentru a vedea noile norme metodologice privind decontarea navetei personalului didactic - aplicabile din iule 2015



În conformitate cu art. 105(2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, cheltuielile pentru naveta personalului didactic şi didactic auxiliar fac parte din finanţarea complementară şi se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar şi din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Procedura decontării navetei este detaliată în Instrucţiunea ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 2/17.02.2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, emisă în aplicarea (în temeiul) textelor Legii educaţiei naţionale mai sus citate, aplicabilă şi în prezent.

INSTRUCŢIUNI nr. 2 din 17 februarie 2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările ulterioare,
În temeiul art. 105 alin. (2) lit. (f), art. 276 şi art. 304 alin. (14) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi al art. 4 din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul naţional de învăţământ,
ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezenta instrucţiune.
Art. 1
Personalului didactic din unităţile de învăţământ de stat, care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă în localitatea de reşedinţă. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reşedinţă şi sediul unităţii de învăţământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurşi, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală, în cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autorităţile administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învăţământ la care îşi desfăşoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităţilor administraţiei publice locale, astfel:
a)decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârşitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurşi, prin depunerea la sfârşitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învăţământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b)solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurşi, pentru cei care îşi asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unităţii de învăţământ.
Art. 2
Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile băneşti aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare.
Art. 3
Personalului didactic din unităţile de învăţământ conexe, care nu dispune de locuinţă în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de unitatea de învăţământ conexă la care îşi desfăşoară activitatea cadrul didactic, respectându-se prevederile art. 1.
Art. 4
Instituţiile de învăţământ superior pot asigura, integral sau parţial, din surse proprii, transportul şi cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localităţi.
Art. 5
Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, unităţile de învăţământ, instituţiile de învăţământ superior şi autorităţile administraţiei publice locale duc la îndeplinire prezenta instrucţiune.
Art. 6
Prezenta instrucţiune se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,
Daniel Petru Funeriu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 123 din data de 17 februarie 2011

marți, 21 octombrie 2008

Constanţa devine judeţ "pilot"

ORDIN nr. 5573 din 2 octombrie 2008 privind organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar la nivelul unităţii de învăţământ sau al grupurilor de unităţi de învăţământ, în 14 judeţe şi în municipiul Bucureşti

Având în vedere "Strategia de descentralizare a învăţământului preuniversitar", aprobată prin memorandum în şedinţa Guvernului din data de 20 decembrie 2005,
în baza art. 154 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2)-(3) şi ale art. 11 alin. (4)-(5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare,
ca urmare a consultării federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură învăţământ, consemnată în Procesul-verbal înregistrat la Direcţia generală managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu nr. 90 din 22 septembrie 2008,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului emite prezentul ordin.

Art. 1
Pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar la nivelul unităţii de învăţământ sau al grupurilor de unităţi de învăţământ se nominalizează judeţele: Bihor, Brăila, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Dolj, Galaţi, Harghita, Iaşi, Mureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare, Sibiu şi municipiul Bucureşti.

Art. 2
Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar în municipiul Bucureşti şi în judeţele nominalizate la art. 1 se organizează şi se desfăşoară în baza metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului.

Art. 3
Direcţia generală managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi inspectoratele şcolare din judeţele nominalizate la art. 1 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului,
Cristian Mihai Adomniţei

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 688 din data de 9 octombrie 2008

Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ

Legea nr. 35/2007


Art. 1
Siguranţa în unităţile de învăţământ se realizează sub coordonarea prefectului şi este în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, a inspectoratelor şcolare, a inspectoratelor judeţene de poliţie şi a unităţilor şcolare.


Art. 2
La nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, în coordonarea prefectului, se elaborează şi se aprobă de către reprezentanţii inspectoratului şcolar, ai inspectoratului judeţean de poliţie şi ai autorităţii administraţiei publice locale sistemul-cadru de asigurare a protecţiei unităţilor şcolare, a siguranţei elevilor şi a personalului didactic.


Art. 3
În fiecare unitate şcolară, consiliul profesoral, cu consultarea consiliului reprezentativ al părinţilor, emite un regulament de ordine interioară, cu precizarea condiţiilor de acces în şcoală al profesorilor, elevilor şi al vizitatorilor.


Art. 4
(1)Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale alocă, în limita bugetelor aprobate, resurse financiare necesare pentru realizarea împrejmuirilor, securizarea clădirilor unităţilor de învăţământ, pentru iluminat şi pentru alte măsuri prin care creşte siguranţa unităţilor şcolare, la solicitarea consiliului de administraţie al unităţilor şcolare.
(2)Cheltuielile privind creşterea siguranţei unităţilor şcolare nu pot fi puse pe seama acestora.


Art. 5
Consiliile profesorale, cu acordul consiliului reprezentativ al părinţilor şi cu consultarea reprezentanţilor elevilor, stabilesc pentru elevii unităţii de învăţământ respective cel puţin un semn distinctiv, cum ar fi: ecuson, uniformă, eşarfă sau altele asemenea.


Art. 6
Prefecţii, împreună cu inspectoratul şcolar, inspectoratul judeţean de poliţie şi cu autoritatea administraţiei publice locale, analizează trimestrial modul în care se asigură protecţia unităţilor de învăţământ.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 165 din data de 8 martie 2007

luni, 20 octombrie 2008

TERMENI ŞI CONDIŢII

  • Acest blog nu reprezintă poziţia sindicatului pentru care lucrez, ci o poziţie personală, bazată pe dreptul constituiţional la libera exprimare.
  • Unele articolele de pe acest blog (în special cele postate în anii anteriori) pot face trimitere la acte normative care nu mai sunt în vigoare.    
  • Conţinutul blogului are caracter pur informativ şi nu se substituie publicaţiilor oficiale.
  • Nu ne asumăm răspunderea pentru eventualele neconcordanţe sau erori care pot apărea, la un moment dat, între conţinutul blogului şi informaţiile reale/oficiale. Este denunţată expres orice responsabilitate profesională sau de altă natură faţa de orice persoană, cu privire la orice consecinţă ce rezultă din faptul acţiunii sau inacţiunii bazate în întregime sau în parte pe opiniile/textele de pe acest blog.

vineri, 17 octombrie 2008

Gradaţia de merit

Gradaţia de merit se calculează prin aplicarea procentului de 20% la salariul de bază al funcţiei didactice din grilă, stabilit conform lit. A, şi devine bază de calcul pentru celelalte sporuri şi alte drepturi salariale care se calculează la salariul de bază.
În învăţământul preuniversitar, procentul de 25% pentru calcularea gradaţiei de merit se aplică în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 108/2007 (art. 3 D din Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic, aprobată prin ORDINUL Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 1350 din 20 iunie 2007 - publicat în Monitorul Oficial cu numărul 509 din data de 30 iulie 2007).

miercuri, 15 octombrie 2008

Curtea Constituţională a respins contestaţia Guvernului

Curtea Constituţională a respins contestaţia Guvernului privind majorarea salariilor personalului didactic. Majorarea este constituţională.
citeşte mai departe
sursa: realitatea.net

Indemnizaţia pentru dirigenţie

Indemnizaţiile pentru personalul didactic de predare care îndeplineşte funcţia de diriginte, pentru învăţători, institutori şi educatoare, prevăzută de art. 51 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se calculează ca procent la suma drepturilor salariale prevăzute la lit. A, B, C şi D sau E, devenind bază de calcul pentru celelalte sporuri şi alte drepturi salariale care se calculează la salariul de bază. Indemnizaţia de dirigenţie se acordă şi pentru cadrele didactice care ocupă funcţia de diriginte la clasele de la învăţământul seral sau cu frecvenţă redusă, în conformitate cu prevederile în vigoare. Pentru activitatea de diriginte efectuată de personalul didactic de predare încadrat cu minimum jumătate de normă, indemnizaţia aferentă se va calcula la nivelul salariului de bază prevăzut pentru normă întreagă (art. 3 F. (1), (2) din Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic, aprobată prin ORDINUL Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 1350 din 20 iunie 2007 - publicat în Monitorul Oficial cu numărul 509 din data de 30 iulie 2007).

marți, 14 octombrie 2008

Perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani nu întrerupe acordarea sporului de stabilitate

Perioadele în care personalul didactic s-a aflat în concediu fără plată, conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, nu întrerup vechimea pentru acordarea sporului de stabilitate.Se recunosc ca vechime neîntreruptă în învăţământ pentru plata acestui spor perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani (3 ani) şi perioada în care personalul didactic a efectuat stagiul militar, după care s-a reîntors la catedră (art. 3 alin 5 din Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic, aprobată prin ORDINUL nr. 1350 din 20 iunie 2007 - publicat în Monitorul Oficial cu numărul 509 din data de 30 iulie 2007).

luni, 13 octombrie 2008

Sporul pentru condiţii vătămătoare sau periculoase trebuie acordat şi bibliotecarilor din învăţământul preuniversitar

Salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar este reglementată în principal de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
Potrivit art. 6 (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, funcţiile didactice auxiliare sunt: bibliotecar, documentarist, redactor. Drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal didactic auxiliar – bibliotecar, documentarist, redactor - sunt prevăzute, în principal, în art. 48-50 Legea nr. 128/1997.

Art. 50(12) stabileşte foarte clar că personalul didactic beneficiază de premii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă.
Unul dintre aceste drepturi băneşti este cel la care se referă art. 51(3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor republicată-cu modificările şi completările ulterioare: SPORUL PENTRU CONDIŢII VĂTĂMĂTOARE SAU PERICULOASE ÎN CUANTUM DE PÂNĂ LA 15% DIN SALARIUL DE BAZĂ.
Astfel, art. 51(3) stabileşte că personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni şi în orfelinate beneficiază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Conform art. 1 din Legea nr. 334/2002, în înţelesul prezentei legi, se consideră:
……………………………………………………………………………………
f) bibliotecă şcolară - biblioteca organizată în cadrul unei instituţii de învăţământ preuniversitar, care se află cu precădere în serviciul elevilor şi al cadrelor didactice din instituţia respectivă şi care, în limitele prevăzute de lege şi de regulamentul de organizare, poate funcţiona şi ca bibliotecă publică.
De asemenenea, art. 44(3) precizează că personalul de specialitate din reţeaua de biblioteci a Ministerului Educaţiei şi Cercetării are statut de personal didactic auxiliar.
Ţinând cont de cele arătate, aprecierile MEdCT, cele ale unor inspectorate şcolare, precum şi cele ale unor unităţi de învăţământ, potrivit cărora Legea nr. 334/2002 nu este aplicabilă în învăţământ sunt total eronate.
Un argument în plus, pe lângă o serie de hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate în favoarea acordării acestui spor bibliotecarilor din învăţământ, este şi ANEXA Nr. 2b) a Legii nr. 334/2002, anexă care stabileşte normele privind încadrarea cu personal de specialitate a bibliotecilor şcolare.
Este de domeniul evidenţei că, din moment ce Legea nr. 334/2002 vorbeşte despre încadrarea şi normarea bibliotecarilor din bibliotecile şcolare, aceasta este aplicabilă şi la acest nivel.
De altfel, apreciem că, în condiţiile în care Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic este lege specială în raport cu celelalte reglementări privind salarizarea personalului bugetar (de exemplu), Legea nr. 334/2002 devine, la rândul său, LEGE SPECIALĂ ÎN RAPORT CU Legea nr. 128/1997, deoarece conţine dispoziţii specifice numai personalului din cadrul bibliotecilor, inclusiv cele şcolare.

Legea nr. 334/2002 - republicată, cu modificările şi completările ulterioare
ANEXA Nr. 2b): NORME privind încadrarea cu personal de specialitate a bibliotecilor şcolare.
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
Pentru optimizarea funcţionalităţii bibliotecilor şcolare şi, implicit, sporirea eficienţei procesului de învăţământ din şcoală, normarea posturilor de bibliotecari şcolari se face astfel:
Pentru bibliotecile din învăţământul primar şi gimnazial:
-1 post normă întreagă la minimum 600 de elevi sau la 700 elevi şi cadre didactice şi minimum 8000 volume;
- 1/2 normă ia minimum 300 de elevi şi minimum 4000 volume;
- plata cu ora (minimum 10 ore pe săptămână) - până la 300 elevi, sub 4000 volume.
Pentru şcolile din mediul rural în care nu există bibliotecă publică, se poate înfiinţa o bibliotecă în fiecare şcoală, cu încadrarea cu minimum !4 din normă, plata cu ora (minimum 10 ore pe săptămână) sau 1 post de bibliotecar, normă întreagă, la 3 - 4 şcoli, pentru situaţii deosebite (şcoli izolate).
În fiecare şcoală coordonatoare din mediul rural poate funcţiona o bibliotecă şcolară cu normă întreagă.
În mediul rural, în şcoli cu efectiv sub 300 elevi, dar cu bibliotecă cu dublă funcţie - şcolară şi publică - poate fi un post de cel puţin [A normă.
Fiecare liceu poate avea un bibliotecar cu normă întreagă, indiferent de numărul de elevi şi de volume.
Pentru bibliotecile cu peste 20,000 volume şi efectivul şcolii de peste 1.500 elevi, pot fi 2 posturi de bibliotecar cu normă întreagă sau al doilea post cu Vi normă, numai cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Pentru bibliotecile care deţin cărţi de patrimoniu, colecţii speciale sau muzee şcolare, se poate înfiinţa un al doilea post de bibliotecar, respectiv de muzeograf, numai cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
La centrele de plasament si în scoli speciale, posturile de bibliotecar se vor norma astfel:
- un post cu 1/2 normă până la 300 copii/elevi.
-1 post cu norma întreagă de la 301 copii/elevi;
Pentru bibliotecile din cadrul caselor corpului didactic:
-1 post normă întreagă, indiferent de numărul de volume sau cititori;
- pentru bibliotecile în care este depăşit numărul de 10.000 volume şi de 300 cititori se poate înfiinţa un al doilea post (cu normă întreagă, Vi normă sau Vi normă, în funcţie de proporţia în care sunt depăşite cifrele menţionate), cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

vineri, 10 octombrie 2008

Legea 220/2007 trebuia aplicată de la 1 ianuarie 2007

Consiliului Superior al Magistraturii şi membrii Comisiei de unificarea practicii judiciare confirmă faptul ca, potrivit Legii nr. 220/2007, majorarea cu 10% pentru personalul didactic cu gradul 1 trebuia aplicata de la 1 ianuarie 2007.

Iată un extras din Minuta din 11 iunie 2008 a întâlnirii dintre conducerea Consiliului Superior al Magistraturii şi membrii Comisiei unificarea practicii judiciare – cu preşedintele Secţiei civile de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, reprezentantul PÎCCJ şi preşedinţii secţiilor civile, conflicte de muncă şi asigurări sociale a curţilor de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară:



C. Conflicte de muncă şi asigurări sociale

1. Data acordării drepturilor salariale stabilite prin O.G. 11/2007, modificată şi completată prin Legea 220/2007 a personalului din învăţământ ( Curtea de Apel Iaşi)

a) Într-o opinie, s-au admis acţiunile formulate de personalul din învăţământ şi s-au acordat creşterile salariale pe anul 2007 rezultate din modificarea valorii coeficientului de multiplicare cu data de 01.01.2007, reţinând că art. 9 din O.G. 11/2007 nu a fost modificat de Legea 220/2007, iar potrivit acestui text de lege, prevederile ordonanţei se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.

b) Potrivit celei de-a doua opinii, s-au respins acţiunile având acest obiect, considerând că O.G. 11/2007 a fost modificată de Legea 220/2007 cu privire la stabilirea coeficienţilor de multiplicare în raport de grad, funcţie didactică şi vechime în învăţământ, iar legea intră în vigoare, conform art. 78 din Constituţie, la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv la data de 20.07.2007.

Opinia exprimată de lit. a este cea corectă (părerea conducerii Consiliului Superior al Magistraturii şi a membrilor Comisiei de unificarea practicii judiciare - n.n.)

Minuta la care ne referim poate fi studiata integral la adresa http://www.csm-just.ro/csm/linkuri/02_07_2008__16024_ro.doc
A se vedea paginile 44 - 45


Faţă de acestea, este regretabilă poziţia unor directori, secretari sau contabili din unităţile de învăţământ (în special cele din Judeţul Constanţa), care au refuzat sau refuză, în continuare, să aplice această majorare salarială începând cu 01 ianuarie 2008.


Recomand tuturor celor interesaţi să se adreseze în scris conducerii unităţii de învăţământ (cu nr. de înregistrare), solicitând acordarea acestei majorări de la 01. 01. 2007, făcând trimitere la prevederile O.G. nr. 11/2007, cele ale Legii nr. 220/2007, precum şi la Minuta Consiliului Superior al Magistraturii şi a membrilor Comisiei de unificarea practicii judiciare, amintită mai sus.

miercuri, 8 octombrie 2008

Timpul de muncă în învăţământul preuniversitar

Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă. Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.

În învăţământul preuniversitar, atât în cazul personalului nedidactic, cât şi în cazul personalului didactic sau didactic auxiliar, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.

Pentru personalul didactic, durata timpului de muncă rezultă din însumarea activităţilor prevăzute de art. 42-47 din Legea nr. 128/19987 coroborat cu prevederile Ordonanţei nr. 103/1998 privind structura normei didactice, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 109/1999 şi art. 12 din C.C.M.U.N.R.Î.

Astfel, norma didactică a personalului de predare din învăţământul preuniversitar cuprinde :

a) activităţi didactice de predare-învăţare, de educaţie, de instruire practică şi de evaluare, conform planurilor de învăţământ (exemplu : 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învăţământul preuniversitar secundar, cu excepţia situaţiilor prevăzute de Legea nr. 128/1997, 24 de ore pentru maiştrii instructori) ;

b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică şi activităţi de educaţie, complementare procesului de învaţământ (săptamânal, 9 ore de pregătire si 3-4 ore de activităţi ştiinţifico-metodice, 2 ore de comunicare cu familiile elevilor, 4-5 ore de evaluare a elevilor, inclusiv prin participarea la consiliile profesorale ale şcolii şi ale claselor, 1 oră de dirigenţie, 1-2 ore de serviciu pe şcoală).

luni, 6 octombrie 2008

Rolul şi atribuţiile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ

Consiliul de administraţie:
- are rol de decizie în domeniul organizatoric şi administrativ.
- asigură respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, ale actelor normative emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi ale deciziilor inspectorului şcolar general;
- aprobă planul de dezvoltare a şcolii, elaborat de un grup de lucru desemnat de director, după dezbaterea şi avizarea sa în consiliul profesoral;
- aprobă regulamentul intern al unităţii de învăţământ, după ce a fost dezbătut în Consiliul profesoral şi în comisia paritară;
- elaborează, prin consultare cu sindicatele, fişele şi criteriile de evaluare specifice unităţii de învăţământ, pentru personalul nedidactic, în vederea acordării calificativelor anuale, primelor lunare şi salariilor de merit;
- acordă calificative anuale pentru întreg personalul salariat, pe baza propunerilor rezultate din raportul general privind starea şi calitatea învăţământului din unitatea şcolară, a analizei şefilor catedrelor/comisiilor metodice, a celorlalte compartimente funcţionale;
- aprobă, la propunerea directorului, acordarea salariului de merit pentru toate categoriile de salariaţi din unitatea de învăţământ. Pentru personalul didactic de predare şi de instruire practică, aprobarea se acordă pe baza aprecierilor sintetice ale consiliului profesoral şi cu respectarea metodologiei specifice;
- stabileşte acordarea premiilor lunare pentru personalul unităţii de învăţământ;
- stabileşte perioadele concediului de odihnă, pe baza cererilor individuale scrise ale tuturor salariaţilor unităţii de învăţământ, a propunerilor directorului şi în urma consultării sindicatelor;
- hotărăşte strategia de realizare şi gestionare a resurselor financiare extrabugetare, conform legislaţiei în vigoare;
- aprobă strategia de dezvoltare a resurselor umane la nivelul unităţii şcolare;
(extras din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin O.MEcT. nr. 4925/08.09.2005, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 874 din data de 29 septembrie 2005)

vineri, 3 octombrie 2008

Pardox? Membrii de sindicat "acţionari" şi "clienţi" ai organizaţiei sindicale

În cadrul organizaţiilor sindicale, una dintre problemele care se ridică din perspectiva relaţiilor publice şi a comunicării organizaţionale este aceea a indentificării publicurilor interne. Din acest punct de vedere, se ridică următoarea întrebare: din ce categorie de public fac parte membrii de sindicat? La o analiză mai atentă se constată că răspunsul nu este deloc uşor de dat. Situaţia este oarecum similară cu cea întâlnită în instituţiile de învăţământ: putem considera elevii unei şcoli drept public intern, la fel ca şi profesorii? Trebuie să vedem în ei ,,produsul” muncii publicurilor interne, ori un client, un utilizator al serviciului sau chiar un partener al şcolii?
Aşadar, ce tip de public reprezintă membrii de sindicat pentru organizaţia sindicală? Dacă ne raportăm la categoriile de public identificate în literatura de specialitate şi facem o analiză a modului în care se constituie şi funcţionează o organizaţie sindicală, putem ajunge la concluzia, oarecum surprinzătoare, că membrii de sindicat pot fi consideraţi drept public de tip furnizori - de existenţa membrilor de sindicat depinde însăşi existenţa organizaţiei sindicale. Constituirea unui sindicat ca entitate colectivă nu se poate face decât prin reunirea, prin asocierea unui număr de salariaţi. Un sindicat nu este o instituţie preconstituită de drept, ci, în primul rând, o entitate de facto, născută din voinţa de asociere a membrilor săi, voinţă producătoare de efecte juridice. O încadrare a membrilor de sindicat în categoria publicurilor de tip furnizori este interesantă pentru că furnizorii sunt, într-adevăr, publicuri indispensabile organizaţiei, dar sunt, totuşi, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, publicuri externe, ceea ce pare greu de acceptat în cazul membrilor de sindicat.
Dintr-o altă perspectivă, membrii de sindicat fac parte, evident, din categoria publicurilor interne. Orice membru de sindicat este parte componentă a organizaţiei, fiind implicat, într-o măsură mai mică sau mai mare, în realizarea obiectivelor acesteia. În plus fiind strâns legat de viaţa organizaţiei, orice membru de sindicat este legat de imaginea ei.
Dar scopul organizaţiei sindicale în sine este acela de a apăra drepturile şi interesele membrilor săi. În fapt, sindicatul, prin mecanismele sale de organizare şi funcţionare, nu face altceva decât să presteze un tip de servicii specializate pentru membrii de sindicat. Se observă aici o relaţie subtilă care se naşte între membrii de sindicat şi organizaţie, una asemănătoare raportului organizaţie – client. În fond, funcţionarea sindicatului nu este posibilă în lipsa unor resurse financiare; iar acestea, se ştie, provin, în cea mai mare parte, din cotizaţiile membrilor. Simplificând puţin şi păstrând proporţiile, ca orice client care plăteşte, membrul de sindicat aşteaptă servicii de calitate în schimbul cotizaţiei.
Pornind de la ideile de mai sus se mai poate face, în opinia noastră, o observaţie: organizaţia sindicală, prin structurile sale, gestionează nu doar drepturile şi interesele membrilor de sindicat, ci şi banii acestora. Membrii de sindicat se constituie ca un fel de acţionari ai organizaţiei, ceea ce le dă, nu doar dreptul de a beneficia de ,,serviciile” acesteia, ci şi îndreptăţirea de a decide cu privire la direcţionarea fondurilor ori de a cere socoteală în privinţa utilizării lor.
În concluzie, membrii de sindicat reprezintă cel mai important public specific al organizaţiei sindicale. Relaţia dintre membrii de sindicat şi organizaţia (ca entitate juridică) din care aceşti fac parte este una complexă şi subtilă, îmbrăcând forme, conţinuturi şi nuanţe speciale, nu tocmai uşor de întâlnit în cadrul altor tipuri de organizaţii. În aceste condiţii, pentru toţi cei implicaţi în asigurarea funcţionării curente şi specifice a organizaţiei sindicale, fie că sunt lideri sindicali sau personal angajat, relaţia cu membrii de sindicat trebuie înţeleasă ca una dintre componentele esenţiale ale activităţii lor şi care necesită o abordare atentă şi riguroasă din mai multe perspective.


*** Acest articol nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fară permisiunea anterioară explicită, prin acord scris, a autorului.