De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


vineri, 19 septembrie 2008

EXECUTAREA CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCĂ ESTE OBLIGATORIE

Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între patron sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevazut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
În legislaţia din România, principiile privind încheierea, modificarea şi executarea contractelor colective sunt stabilite de Codul muncii (art. 236 – 247). Aceste principii sunt dezvoltate într-o reglementare specială, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă - republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor legale amintite, în România se încheie un contract colectiv de muncă unic la nivel naţional, contracte colective de muncă unice la nivelul diferitelor ramuri ale economiei naţionale, contracte colective la nivel de grup de unităţi, precum şi contracte colective unice la nivelul unităţilor angajatoare. Pentru învăţământ, federaţiile sindicale reprezentative şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului încheie Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional, precum şi cele încheiate la nivel de ramură se publica în Monitorul Oficial al Romaniei.

Constituţia României garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă
Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor. Acest principiu îşi are fundamentul în Constituţia României, care consacră caracterul obligatoriu al respectării contractelor colective de muncă. Astfel, art. 41(5) din Constituţie stabileşte fără echivoc că dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.
Art. 243 din Codul Muncii stabileşte, cu valoare de principiu, că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie, iar neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.
În literatura de specialitate, dar şi în practica instanţelor judecătoreşti s-a arătat că prevederile fiecărui contract colectiv de muncă au valoare normativă, alcătuind un ,,drept special al muncii”. Astfel, contractul colectiv de muncă este concomitent un contract care dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce ale părţilor, dar şi normă juridică negociată.
Tot cu valoare de principiu, art 238 din Codul muncii stabileşte: contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Astfel, spre exemplu, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ nu poate conţine clauze inferioare Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional. Dacă se ajunge, totuşi, într-o asemenea situaţie (cum se întâmplă, de fapt, în prezent) principiul este acela al aplicării directe şi de drept a clauzelor Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional, ca şi contract colectiv de nivel superior.