Un student la drept "desființează" noul Regulament de organizare și funcționare al unităților de învățământ preuniversitar

Alexandru Bajdechi a fost Președintele Consiliului Județean al Elevilor Constanța (2013-2014).  Este Președinte fondator Asociației Elevilor din Constanța. În prezent este student la drept.

Opinia lui Alexandru Bajdechi a fost publicată şi de site-ul www.romaniacurata.ro

În spațiul public atenția este concentrată pe legea Big Brother însă un amănunt a scăpat din atenția opiniei publice: regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP). De ce ar fi acest regulament așa de special în primul rând ? Pentru că legile Big Brother sunt nimic pe lângă prevederile acestui regulament care ignoră inclusiv tratatele internaționale la care România a aderat.

Elevii nu sunt Charlie! Ce spune Constituția și ce a semnat Pricopie

Libertatea de exprimare, Constituția României

ARTICOLUL 30

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

Art. 136 (2) În cazul în care aceste reviste/publicaţii conţin elemente care afectează siguranţa naţională, ordinea publică, sănătatea şi moralitatea, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sau prevederile prezentului regulament şi ale regulamentului intern al unităţii de învăţământ preuniversitar, directorul poate propune consiliului de administraţie suspendarea redactării şi difuzării acestora şi, ca urmare, le poate suspenda temporar sau le poate interzice definitiv (s.a.).

Cu prima parte a normei trebuie să fim de acord deoarece are ca izvor Constituția, dar nu vi se pare ciudată partea a doua ? Hai să ne reamintim ce zice Constituția: Cenzura de orice fel este interzisă [art. 30, alin (2)]! În acest caz se poate ajunge foarte ușor la un abuz, fiind lăsată la discreția directorului (cu un consiliu de administrație docil, din care nu face parte un reprezentant al elevilor) să suspende orice fel de acțiune publicistică. Cunoașteți publicații ale elevilor cumva? Sincer nu cred că există pentru că și acest segment a fost monopolizat de directori care au făcut Revista școlii, evident sub coordonarea unui profesor care nu va permite ca elevii să scrie ce vor. Are dreptul un elev să-și facă o revistă în care să critice directorul și/sau consiliul de administrație? Da. Va putea oare? Nu. Cred că am demonstrat de ce această prevedere din ROFUIP intră chiar în contradicție cu Constituția, ceea ce e foarte grav. Un ministru al educației a dat un ordin prin care drepturile fundamentale ale omului sunt îngrădite. Mai menționez că art. 120 din ROFUIP ar trebui să asigure elevilor toate drepturile constituționale. Cam tristă ipocrizia…

Ia statutul, nu-i statutul

Când s-a adoptat Legea Educației în anul 2010, s-a convenit ca elevii și studenții să aibă câte un statut distinct în care să se menționeze toate drepturile și îndatoririle (pentru elevi) sau obligațiile (pentru studenți). Nu vreau să mă concentrez pe diferența dintre îndatorire și obligație însă trebuie menționat că elevii au îndatoriri pentru că fac parte din învățământul obligatoriu iar studenții obligații deoarece acest tip de învățământ este unul facultativ iar studenții semnează un contract de studii și își asumă obligațiile din contract. Dacă ministerul face confuzia, deși în lege nu este făcută, între îndatoriri și obligații înseamnă că școala ar putea să execute silit elevul să învețe. Sună foarte aberant, de aceea trebuie sesizată eroarea gravă făcută de minister. Cum să execuți silit elevul să învețe? Poate ne lămurește domnul Cîmpeanu dar nici dumnealui nefiind doctor în drept sarcina rămâne la aceeași direcție juridică a ministerului care a avizat un asemenea regulament.

Statutul elevului trebuie să fie un document distinct, așa s-a urmărit, așa trebuia făcut. Dacă cercetăm după metoda teleologică (adică a scopului urmărit), ne punem întrebarea: De ce s-a menționat în Legea Educației că trebuie adoptat un statut al elevului și după adoptarea acestuia se realizează regulamentele școlare? În mod cert, nu pentru a ajunge în situația actuală. Cui i se adresează acest statut al elevului? Profesorilor? Părinților? Nu. Elevilor! Primul pas în realizarea dreptului este conformarea, or dacă elevii nu au cum să își citească drepturile și îndatoririle cum să-și formeze conduita pe care o dorim? De aceea era necesar un document distinct de 15-20 de pagini în care să fie incluse absolut toate drepturile, fie că decurg din tratatele internaționale, Constituția României, legea educației sau legea  privind drepturile copiilor. Acest ROFUIP are 79 de pagini. Îl va deschide vreodată un elev? Nu cred. După cum se observă, până cum și în continuare, fac trimiteri la articole din ROFUIP, deoarece statutul elevului nu există, lucru ce încalcă dispozițiile art. 80 alin. (2) din Legea educației, motiv numai bun pentru anularea ROFUIP în instanță.

Asociere și reuniune

Noul ROFUIP, ca și vechiul ROFUIP încalcă legea în privința asocierii. Deși Constituția prevede limitarea dreptului fundamental la asociere și întrunire numai în cazurile de siguranță națională și regulilor necesare într-o societate democratică, ROFUIP lasă acest drept la discreția directorului. În fine, regulamentul condiționează constituirea unei asociații de aprobarea directorului, lucru care încalcă O.G. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

Privarea de libertate

ROFUIP stabilește că elevii nu pot părăsi unitatea de învățământ fără avizul profesorului de serviciu. Prevederea e din start ilegala, pentru că reprezintă o privare ilegală de libertate (Art. 205 C.Pen.). Pedeapsa pentru privarea ilegală de libertate este de 1 și 7 ani de închisoare. Dacă persoana vătămată este minoră atunci pedeapsa este între 3 și 10 ani de închisoare. Cine va plăti pentru eroarea asta? Ministrul, directorii sau profesorii de serviciu?

Elevii, paznicii școlilor

Prin noul ROFUIP, elevii sunt obligați să devină paznicii școlilor. Da, pentru asta plătim taxe și impozite, ca elevii să devină paznici. Spunea cineva că lipsește practica? Poate mulți își vor descoperi vocația de bodyguarzi, că e la modă, nu?

Protestele – interzise

Protestele nu se pot desfășura dacă afectează activitatea la ore. Cum se traduce asta nu îmi dau seama, însă în mod cert reprezintă o metodă de intimidare pentru elevi de a nu-și manifesta libertatea de întrunire, drept fundamental.

Contractul educațional – o aberație

Dacă ai drepturi și îndatoriri stabilite prin ordin de ministru, pentru ce să mai închei un contract? Nimeni nu poate fi obligat să încheie un contract, deci acest contract este inutil. Ne place birocrația. De asemenea contractul nu respectă regimul actelor semnate de minor. Începând de la vârsta de 14 ani, minorul poate semna acte de conservare (să-și prezerve un drept), de administrare (valorificarea drepturilor) și dispoziție de mică valoare (nu poate vinde decât bunuri de mică valoare). Aceste prevederi din Codul Civil au fost ignorate complet de minister. Cu așa juriști, nu mă mir.

Manualele școlare – uitate

Ministrul Educației a comis o gravă abatere aprobând acest regulament. Față de draftul pus pe site-ul MEN acum câteva luni, acest regulament adoptat nu mai are inclusă prevederea referitoare la manualele școlare. Există o problemă. Ministerul Educației, deși este obligat de lege, refuză să acorde manuale școlare elevilor de clasa a XI-a și a XII-a. Nu se mai putea ascunde de această obligație și a descoperit o metoda ingenioasă, să tacă. Recunosc că sunt impresionat de viclenia celor din MEN în defavoarea elevilor.

Consiliul Elevilor

Consiliul Elevilor este reglementat prin ROFUIP. De ce nu îmi dau seamă dar tocmai mi-a demonstrat că este o structură vasală ministerului. Au introdus o prevedere că nu poți fi reprezentant al elevilor dacă nu ai notă peste 9 la purtare. Pentru mine, din acest moment, Consiliul Elevilor a devenit atât în fapt cât și în drept o jucărie a ministerului și nu mai are nici un fel de respect. Cine crede în independența lui ar trebui să se trezească din vis.

Cine e de vină? Bajdechi!

Toate aceste idei reprezintă doar o parte din problemele ROFUIP. Pentru că trebuie să existe și un vinovat, recunosc că eu sunt vinovatul. Cel puțin așa spune președintele Consiliului Național al Elevilor, Eduard Mititelu, care își anunță colegii de victoria obținută împotriva oamenilor răi ca mine care o să moară cu legea în brațe.

Alexandru Bajdechi

Naivităţile mele s-au legat de mişcarea sindicală. Din păcate...

Profesorul Sorin Dinco, buzoian prin adopţie, tulcean la bază şi, într-o oarecare măsură (spre vârf, probabil), constanţean de-al meu, trimite şi el în neant  un fel de scrisoare-manifest, o halal-scrisoare deschisă către toţi miniştrii educaţiei, ăia de-au fost, sunt şi vor să vină, cum singur o descrie.

Un fel de poem prozaic, dar şi un studiu din care orice comisie prezidenţială, condusă sau nu de domul Miclea,  ar avea de învăţat. Sau nu. Un rechizitoriu. Sau poate doar o pledoarie a avocatului apărării, naiba mai ştie...  Un comunicat de presă, o introspecţie sau un dialog de tip platonian. Puteţi să-i spuneţi cum vreţi, dar citiţi-l ! Eu reproduc aici câteva pasaje. 

Naivităţile mele s-au legat de mişcarea sindicală

(în acest moment, consider următoarele situaţii: fie să predau de mâine cu demisia pe catedră, fie să calculez cât din numărul de minute de predare reprezintă procentul luat din salariu şi să-mi ocup timpul rămas cu al doilea job – asta, dacă se oferă vreun “fraier” să mă angajeze…)

Bine, nu sunt un naiv să spun că m-am aşteptat ca vreuna dintre guvernările postdecembriste să vină cu o reformă coerentă în reţeaua şcolară. Naivităţile mele s-au legat de mişcarea sindicală. Din păcate, de câţiva ani, de când mesajul liderilor văd clar cât de trunchiat ajunge de la masa negocierilor, în cancelaria profesorilor. Sunt atâtea confuzii, încât:

I. unii profesori nici nu cunosc căreia dintre formaţiunile sindicale, "jucătoare" în învăţământul ro, îi plătesc cotizaţia. însă, în astfel de momente de confuzie, ar trebui să dai credit luptei sindicale... pentru că:

II. ministerul educaţiei vorbeşte cu totul altă limbă decât aceea în care negociază cu sidicatele. către inspectoratele şcolare se transmit nu măsurile reformiste care ar salva şcoala din marasmul care o caracterizează de ani buni, ci ordine “pe linie politică” (ei neagă asta, evident, că doar nu s-au pus vreodată de acord pe temă. ideea e să nu fie şi crezuţi, să nu aibă norocul de a “educa”, în final, numai mase de astfel de “naivi”). mai departe, inspectoratul încearcă să-şi descarce responsabilitatea politică în cârca directorilor, care execută ce pot şi cât pot.  

Profesorii suferă de comoditatea membrului cu cotizaţia plătită

III. divizaţi, debusolaţi de haosul mediatic în care sunt amestecate vorbe de tot felul, de cele mai multe ori reprezentând mesaje fără coerenţă, congruenţă, consistenţă sau referent în legislaţie, profesorii suferă de comoditatea membrului cu cotizaţia plătită (culmea, cotizaţia nu e achitată, în sensul propriu al cuvântului, ci reţinută, indiferent de voinţa cotizantului), căruia trebuie altcineva să-i rezolve problemele. abia aici liderii judeţeni sau naţionali îşi merită indemnizaţiile consistente: ei sunt cei care trebuie într-adevăr să trezească aceste conştiinţe (intelectuali, oameni cu studii superioare, educatori de conştiinţe şi ei) adormite. lehamitea s-a cam extins. câtă vreme nu ai de mulţi ani un statul decent în societate, câtă vreme media a încurajat formarea unei imagini excesiv... deformate a dascălului român şi a mediului şcolar în care acesta se desfăşoară, câtă vreme în covârşitoarea lor parte ieşirile în stradă ale profesorilor s-au soldat cu eşecuri la masa negocierilor, câtă vreme micile succese ale negocierilor nu au căptătat o formă legală unanim acceptată de administraţia românească şi s-au transformat în mii de procese care aduc sporadice "victorii" locale ce nu se materializează în decizii judecătoreşti de jure şi de facto executate, câtă vreme problema acută la care asistăm zilele astea (pentru prima dată în învăţământul românesc postcomunist, la nivel naţional s-au făcut plăţi parţiale ale salariilor în procente cuprinse între zero şi 70%) riscă din nou să se dilueze repede şi trist tot într-un amestec de mesaje ridicol-arogante - câtă vreme avem circ, dar nu mai avem pâine, cred că ar fi momentul... 

Tehnica asta de a apela la bunul simţ printr-o parşivenie fix pe invers mă scandalizează cel mai mult.

Hei! Nicăieri în “fluturaşul” cadrului didactic nu se regăseşte un spor salarial pentru “relaţii musai decente cu patronatul” (ceea ce ar putea fi echivalat chiar şi de un “spor de ruşine/jenă”). Mereu auzim vreun guvernant: “am încerede în decenţa, în buna credinţă a cadrelor didactice…” Fugi, dom’le! În primul rând, când ceri aşa ceva, trebuie să dai tot cam aşa ceva la schimb. În al doilea rând, subtextul acestei cerinţe este de o perversitate penală: guvernantul insinuează că orice ieşire din careul disciplinei lui, consacrate de misiunea nobilă pe care o are – aceea de a educa – îl expune pe dascăl/profesor oprobiului public. Aşa au făcut în ultima vreme guvernanţii “deranjaţi” de protestele dascălilor: i-au arătat cu deştul părinţilor şi elevilor “frustraţi” temporar (în greve) de dreptul la educaţie. Tehnica asta de a apela la bunul simţ printr-o parşivenie fix pe invers mă scandalizează cel mai mult. Nu că-mi tai din salariul pentru care chiar muncesc, nu prind muşte, nu că mă tratezi ca pe ultimul dintre bugetari, tăind din venitul meu cu siguranţa că nu voi muşca mâna murdară cu care îmi arunci viaţa în mizeriile de tot felul, nu lipsa de consideraţie cu care îmi demonstrezi că mă poţi călca oricând în picioare, după care te ştergi tot de mine şi pleci nestingherit de nimeni mai departe - nu! Ci faptul că apelezi la credinţa mea că lumea mai e şi bună, credinţă cu care intru la ore şi pe care vreau să o transmit şi copiilor tăi, ca ei să o transmită copiilor lor, credinţă pe care tu nu ai cum să le-o transmiţi din moment ce mă scuipi imediat acolo unde te faci că vrei să mă pupi! Iar asta nu se va schimba niciodată, vrei tu să mă asiguri…

Articol complet

"Nu ne putem opune numai cu declaraţii de intenţii"

ADINA TULBURE este institutor titular la Colegiul Naţional de Arte Regina Maria din Constanţa şi vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România.

Este şi Director de cercetare tehnologii didactice inovative în cadrul IRSCA Gifted Education. Deţine, de asemenea, o diplomă de licenţă în Tranzacţii Internaţionale şi este Master în Legislaţie Maritimă Internaţională. În prezent, elaborează o teză de doctorat intitulată Metode performante de management în instituţiile de învăţământ. Este autor şi editor de materiale didactice multimedia - soft educational. Vorbeşte fluent limba engleză.

La alegerile din data de 27 octombrie 2009, Adina Tulbure candidează pentru funcţia de vicepreşedinte al Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa.

***

Situatia invatamantului romanesc, supus unei reforme prelungite, impune o prezenta activa, profesionista si asertiva a organizatiilor sindicale si a ONG-urilor din invatamant. Romania are nevoie, mai mult ca oricand, de oameni pregatiti profesional, gata sa isi asume responsabilitati, sa creeze strategii, sa proiecteze un viitor NU mai bun, ci macar NORMAL pentru copiii sai.
Am participat la negocieri din pozitia de vicepresedinte al Asociatiei Invatatorilor din Romania si am constat cu tristete ca negocierea unei legi se poate transforma in santaj de toate tipurile, de la cel politic pana la cel emotional, ca eludarea legilor a devenit sport national si ca dezbaterile legislative pot deveni trambuline electorale desi scopul lor este cu totul altul. In tot acest proces am avut ocazia sa vad nu profesionistii la lucru, asa cum ma asteptam, ci lideri dezorientati care cauta raspunsuri la consilierii lor - si aceia dezorientati pentru ca cei bine pregatiti probabil au plecat din tara pentru o viata mai buna. Lideri care, cand primesc solutii bune nu le accepta, oricat de viabile sunt, decat daca acestea au o anumita culoare. Stiam ca astfel stateau lucrurile in timpul PCR si nu ma asteptam ca ele sa nu se fi schimbat indiferent de ce partid este la putere sau in opozitie.
Le vorbesc copiilor despre marii viteji ai acestei tari, despre romanii bravi din istoria neamului si vorbele mele ii transforma sub ochii mei, dar lucirea aceea a credintei si sperantei este distrusa putin cate putin de exemplele cu care copiii nostri se identifica, atunci cand ies din clasa, pentru ca numai pe acestea le mai au la dispozitie. Noi, dascalii acestei tari, suntem responsabili pentru visele copiilor nostri, pentru ca din ele se naste mereu tara lor. Oamenii bravi de azi nu mai sunt cei care ies in strada cu pieptul gol pentru a-si apara un ideal, ci sunt cei care au curajul sa arate cu degetul atunci cand imparatul se plimba gol, nu din dorinta de a se opune cu orice pret unei “note interne”, ci din stiinta de a vedea lucrurile la adevarata lor valoare. Lupta nu se mai poarta pe front, ci se poarta cu usile inchise departe de vazul lumii, armele nu mai sunt fizice, ci tin de strategii desprinse parca dintr-o logica a raului. Nu ne putem opune numai cu declaratii de intentii, ci cu strategii pe care sa le realizam la randul nostru in spiritul adevarului si pe care apoi sa avem curajul sa le si punem in practica. Cuvantul cheie este acum cunoasterea, desi energia care schimba lucrurile in bine a ramas aceeasi.
Traiesc in Romania si aceasta este tara in care vreau sa imi cresc copiii. Vreau sa fiu sigura ca am facut tot ce am putut pentru ca ei sa aiba un viitor mai bun. Traiesc in Romania elevilor mei, care asteapta de la mine raspunsuri, care asteapta de la mine aripi pentru viitor. Care este cel mai bun sfat pe care as putea sa li-l dau? “Plecati, plecati cat mai e timp?”sau “Ramaneti, veti fi cu siguranta sacrificati in masa, in timp ce mai putin de 1% din aceasta tara traieste mereu mai bine tocmai pentru ca ati ramas, pentru ca eu si cei din generatia mea nu am putut sa continuam visul strabunilor vostri?”

Adina Tulbure

Un fel de dil mizerabil

Prof. Gabriela Badea

.

(...) Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte, dar cam aşa s-a întâmplat - un fel de dil mizerabil prin care profesorii au renunţat, zice-se, la grevă, în mai, când eram noi toţi hotărâţi, şi ca lucrurile să fie credibile că legea salarizării ăleia unice discutată intens cu sindicatele atunci, şi care ne avantaja şi pe noi, LEGEA DECI, se va aplica, se semneaza pactu' mamii mele. Noi ne-am enervat pe sindicate, că din nou ne-au vândut şi-au renunţat la grevă, iar ei au zis c-au făcut-o pt că pactu' s-a semnat special pt legea salarizarii unice care e avantajoasa pt noi. Aşadar, prin mai, greva nu se mai făcea, noi visam la legea salarizării unice, când vom avea şi noi coeficienţii lu' peşte prăjit, iar io mă bucuram atâta că nici nu mai ştiam să număr, atâtea puncte şi puncticele aş fi avut, ehei, şi-atâta cu mine!!!!!!ŞI ŢEAPĂ DE ŢEAPĂ CA LA NOI, LA PROFESORI!!!! Grevă nu facem, că noi credem în pact şi-n legea salarizării unice care ne avantajează, şi-ntr-o zi, măre, iese pogea cel eficient şi taie dintr-un pix 40% din mirobolanţii coeficienţi, până să ne dezmeticim bine, sindicatele şi noi, încep zvonurile de concedieri în sistem prin iulie, apoi pe august vin concedierile din cauza reducerilor de ore din planurile-cadru şi a comasării claselor, iar acu apar măreţele de liste de coeficienţi, unde noi suntem ultima găină de la aprozar!!! Acu, să stăm strâmb şi să judecăm drept : n-am făcut grevă, c-am semnat pactul ce ne asigura o lege a salarizării relativ corectă pt noi, această lege sare în aer prin reducerile de 40%, reduceri în învăţămât tot s-au făcut, cu toate că pactul spunea că nu se vor face, iar actuala propunere de lege a salarizării unice nu numai că nu ne mai asigură vreun plus, ci ne scade şi nefericitele-alea de salarii pe care le avem în momentul de faţă!!! Îmi spune cineva ce vom câştiga noi, propriu-zis, din tot acest circ, în afară de nervii pe care ni-i facem constant???? Nu ştiu dacă aţi auzit o vorbă mai neaoşă, dar ni se potriveşte perfect : şi bătuţi, şi cu banii luaţi, cam aşa ne cheamă!!!! SINDICATE AVEM? ÎNTREB DOAR DE CURIOZITATE.

prof. Gabriela Badea

.

Articolul poate fi citit si pe Forumul profesorilor, Codul educatiei- grup de lucru

FuturEnergia

 "FuturEnergia"- „Energia este viitorul nostru“ este un program şcolar coordonat de European Schoolnet împreună cu PlasticsEurope, asociaţia fabricanţilor de mase plastice. Programul urmăreşte să încurajeze elevii să conştientizeze importanţa optimizării consumului de energie şi să se informeze în legătură cu rolul materialelor reciclabile, ca de exemplu masele plastice, în economisirea energiei pentru asigurarea unui viitor sustenabil.

Participarea elevilor Şcolii nr. 29 "Mihai Viteazul" Constanţa la
Chatul nr. 7 "Energy technologies of the Future"

Profesorul universitar dr. I.M. Dharmadasa de la Universitatea Sheffield Hallam din Marea Britanie a fost invitatul chatului nr. 7 organizat de European Schoolnet. La acest chat şcoala noastră a fost reprezentată de următorii elevi: Brănescu Bogdan, Dragomir Mircea, Fraico Ciprian, Mihalcea Ionuţ, Sibef Irina, Ginara Cristina, Ivan Andreea, Anghel Denisa, Belu Gabriela, Ion Alexandra, Moglan Alexandra, Arghiropol Ioana, Filip Mădălina, Vişan Andreea, Matei Diana, Coman Livia sub îndrumarea prof. Aurora Făgăraş, prof. Mariela Mincu şi prof. Mirela Roşioru.
Întreaga activitate s-a desfăşurat în laboratorul de informatică prin conectarea unui calculator prin Internet desediul European Schoolnet din Bruxelles unde se aflau reprezentanţii PlasticsEurope alături de invitatul de onoare profesorul universitar dr. I.M. Dharmadasa. Toată activitatea s-a derulat prin formularea de întrebări privind viitorul tehnologic al surselor de energie pe care elevii noştri le-au adresat în limba engleză invitatului. Trebuie să evidenţiem implicarea deosebită a elevului Brănescu Bogdan, în prezent elev în clasa a VIII-a A, pentru dăriurea şi competenţa de care a dat dovadă în derularea întregului chat.

Talentul Ioanei Capotă recunoscut la Bruxelles în cadrul programului FuturEnergia

Programul educaţional „Energia este viitorul nostru“ (FuturEnergia) 2007-2008 a constat într-un set de activităţi şi concursuri online, axate pe trei teme principale: eficienţa energetică, protejarea climei şi eficienţa resurselor.
Juriul a decernat premii unui număr de 17 echipe de elevi care au participat la cele trei concursuri: Portretul eroului FuturEnergia, Adventurile eroului FuturEnergia şi Vrei să fii erou?. Câştigătorii au reprezentat şcoli din zece ţări: Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Lituania, Polonia, Portugalia, Romania, Slovenia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Pe lângă personalul de la PlasticsEurope şi European Schoolnet, la ceremonia de decernare a premiilor din 17 septembrie 2008 au participat şi câţiva membri marcanţi ai Parlamentului European, precum şi oficiali de la Comisia Europeană.
În cadrul acestui program european, eleva Ioana Capotă, în prezent elevă în clasa a VI-a A, a obţinut locul I la concursul „Aventurile supereroului FuturEnergia” cu lucrarea intitulată "Aventurile eroinei FuturEnergia la iarbă verde". Performanţa Ioanei Capotă este cu atât mai valoroasă cu cât la această competiţie europeană au participat elevi din 27 de ţări ale Europei. Ioana este, de altfel o binecunoscută artistă, lucrările realizate de ea ocupând în mod constant locuri fruntaşe la competiţii.
Astfel, în 17 septembrie 2008 a avut loc, la sediul PlasticsEurope din Bruxelles, expoziţia posterelor câştigătoare. Lucrările tuturor câştigătorilor au fost compilate într-o carte de benzi desenate de către artistul plastic belgian Sylvie Hancisse. Această carte intitulată „Toghether to save energy and the planet"-"Împreună să salvăm energia şi planeta", a fost distribuită gratuit tuturor participanţilor, fiind un material care face parte din colecţia PlasticsEurope pentru secolul XXI.
Performanţa Ioanei Capotă este astfel rodul unui talent de excepţie promovat în mod competent la nivel naţional şi european de către profesor Mirela Roşioru.
Ioana Capotă ne a mărturisit că în momentul aflării rezultatului a fost extrem de bucuroasă. Într-un fel se aştepta să câştige „ceva”, conştientă fiind de talentul ei, dar nu chiar locul I. „Am fost foarte încântată de cartea de benzi desenate şi de faptul că în ea mi-am regăsit desenul meu (...). M-am bucurat mult când am văzut "Supereroina FuturEnergia la iarbă verde" trimisă de cei de la PlasticsEurope sub forma unui poster de o mărime impresionantă. Abia aştept să fie afişat în şcoală...”
Ambiţioasa şi talentata elevă este hotărâtă să participa şi anul viitor la competiţia europeană organizată de PlasticsEurope şi European Schoolnet şi, de ce nu, să câştige din nou.

„Toghether to save energy and the planet" - "Împreună să salvăm energia şi planeta"

Este titului cărţii de benzi desenate realizată de PlasticsEurope în care se regăseşte şi desenul Ioanei Capotă. Pentru a învăţa cum să conservăm energia şi să ne păstrăm planeta curată vă invităm să citiţi această carte pe care o puteţi găsi la Biblioteca şcolii.

prof. Mirela Roşioru

La aniversară. Irina Mavrodin – 80

Mădălin Roşioru este doctor în filologie, poet, prozator, eseist, traducător, critic literar, redactor la Revista TOMIS din Constanţa din 1 august 2000, colaborator al altor reviste literare. A fost cadru didactic: între 1999 şi 2000, profesor de franceză la Liceul Teoretic "Ioan Cotovu" din Hârşova (absolvit - la sectia de matematică-fizică - în 1995, ca şef de promoţie şi olimpic naţional la chimie şi franceză); între 2000 şi 2001, profesor de franceză la Liceul "Mihai Eminescu" din Constanţa; între 2002 şi 2005, asistent la Universitatea "Ovidius" din Constanţa . Mai multe despre Mădălin Roşioru

.

.

Sunt convins că, pentru cei mai mulţi, doamna Irina Mavrodin (cu un cuvenit accent de insistenţă pe doamna, „literal şi în toate sensurile“) nu mai are nevoie de nicio prezentare: raţiunile acestei introduceri sunt mai degrabă sentimentale, izvorâte din nevoia continuă de a-i mulţumi, încă o dată, într-un fel poate diferit, pentru privilegiul de a mă fi aflat, vreme de cincisprezece ani, la şcoala domniei sale (o adevărată instituţie culturală): întâi ca traducător, în studenţie şi multă vreme după aceea, apoi ca doctorand. E de prisos să spun că ucenicia continuă şi astăzi. 
Pentru toţi ceilalţi, Irina Mavrodin (născută pe 12 iunie 1929, acum 80 de ani) este profesor de literatură franceză, conducătoare de doctorat, poetă şi eseistă, dar mai ales traducătoare din – şi în – limba franceză: o personalitate completă, de o rară distincţie intelectuală şi sufletească. 
A tradus întreg ciclul romanesc În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, dar şi alte texte fundamentale, din Doamna de Staël, Doamna de Sévigné,Stendhal, Gustave Flaubert, André Gide, Albert Camus, Emil Cioran, Mircea Eliade, Jean Cocteau, Gaston Bachelard, Gérard Genette, Paul Ricœur, Francis Ponge, Albert Cohen (şi lista poate continua, pe câteva rafturi de bibliotecă, la care s-ar adăuga lucrările în care a fost citată, sau tezele de licenţă, master sau doctorat pe care le-a coordonat, imagine prin care încerc să sugerez copleşitoarea măsură a influenţei sale în cele două culturi între care se împarte). În teoria literară a consacrat binomul „poetică-poietică“, iar în practico-teoria traducerii literare nu a şovăit să postuleze dezideratul literalităţii („de care mulţi traducători fug ca de suprema eroare“), reluând în acest sens, ca într-o efigie, celebra expresie rimbaldiană „literal şi în toate sensurile“. 
Pentru sine şi pentru toţi ceilalţi, doamna Irina Mavrodin rămâne, înainte de toate, un model de distincţie, autoritate, generozitate şi onestitate intelectuală; pe urmele generaţiilor care s-au format la şcoala domniei sale, ne bucurăm să-l putem celebra şi propune generaţiilor viitoare. 

Mădălin Roşioru
 

Invitatul sinvlex, prof. Sorin Dinco, despre "Imposibila partidă de sex dintre grevă şi teze "

Sorin Dinco (n. 1972, Tulcea) este profesor, poet şi publicist român actual, membru fondator al Cenaclului de Marţi şi al Asociaţiei Arte&Litere ASALT.

Studii de litere, finalizate în 1996. În prezent este doctorand. 

.

.

.

.

.

.

.

***

Imposibila partidă de sex dintre grevă şi teze 

In noiembrie 2005, dupa renuntarea la greva generala din invatamint, am scris ca niciodata nu se va mai vedea in scoli o astfel de emulatie nationala. Atunci, cind Mircea Miclea, actualul strateg al lui Traian Basescu in domeniul invatamintului, si-a dat demisia din fruntea Ministerului Educatiei, mi s-a parut ca ar fi trebuit sa ii urmeze gestul si toti liderii federatiilor sindicale din scoli. Un motiv simplu: au tradat miscarea pentru niste minciuni electorale.In toamna anului trecut, dupa ce s-a incercat din nou solidarizarea profesorilor sindicalisti, in revendicarea unica de a se aplica o lege (221) votata in unanimitate in Parlament, s-a produs o alta tradare. Acum, liderii profesorilor au pus o problema total neinspirata, pentru care multe cadre didactice nu si-au dat acordul, dintr-un motiv foarte clar: nu poti conditiona rezolvarea revendicarilor de intrarea la tezele unice. La rindul lor, Tezele unice conteaza pentru admiterea la liceu, iar asta inseamna sa convingi de cauza ta vreo citeva milioane de parinti si elevi (elevii, de obicei, sint de acord cu grevele din scoli, dar, de data asta, sint chiar speriati de ce le pregateste in viitor eventuala greva de miine). Ca strategie de lupta sindicala, confruntindu-te cu guvernantii, ar trebui sa iti cistigi simpatia si suportul social. Ori, deja, Federatia Asociatiilor de Parinti, pina acum o fantoma fara reprezentare reala in scoli, a amenintat cu procese in instanta profesorii sindicalisti care vor boicota tezele unice. Astfel, inainte de a trage primul cartus sindical inspre Guvern, profesorii si-au luat un par in cap.Lupta e de ”care pe care”. Tradarile succesive in relatia federatii sindicale - cadre didactice (adica, membrii cotizanti ai acestor federatii) au creat starea de lehamite care a permis politicului sa patrunda masiv in scoli. Cit rau a facut aceasta imixtiune a politicului in viata scolii se vede. Exemple? In primul rind lipsa profesionalismului si instabilitatea.Parintii se raporteaza nu analitic la sistemul in care sint educatii copiii lor. Presa inflameaza fara deosebire orice stire. Daca o greva ar da piine buna de mincare multor ziare si, mai ales, televiziuni, piinea aia nu va mai fi si pe masa cadrelor didactice. Intr-adevar, bani nu mai sint si nici nu vor aparea in curind. Mai ales pentru salarii! Intr-adevar, rezistenta sindicala ar mai fi ultima forma sub care educatia nationala s-ar mai putea aparea de loviturile naucitoare pe care le-a primit atit din exterior, dar mai ales din interior. Sint multi oameni in scoli sau la conducerea lor care nu au ce cauta acolo, in mod teoretic. Practic, nici nu stiti cit de mult va vrea tara prost. Nu vedeti ca nu mai iese cetateanul la vot? Scoala e o abstractiune frumoasa, in care mai cred doar naivii. Altfel, ea este un loc prin care se tranziteaza fonduri si ciolane politice, intr-o natiune din ce in ce mai saracita nu de resurse naturale, ci de insasi identitatea ei.

p.s. am scris rindurile astea inainte de a se consuma ultima negociere, inceputa pe 4 mai, la prinz, la Ministerul Educatiei.

Sorin Dinco