De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


duminică, 28 noiembrie 2010

Întâlnire de lucru a Departamentului Juridic al F.S.L.I.

30 noiembrie - 02 decembrie,  întâlnirea de lucru a Departamentului Juridic al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ.
Tematica discuţiilor:
1) Proiectul Codului dialogului social;
2) Analiza practicii judiciare referitoare la aplicarea Legii nr.118/2010;
3) Aspecte juridice curente.

miercuri, 24 noiembrie 2010

luni, 22 noiembrie 2010

Retorică de luni dimineaţa...

Mă gândeam zilele trecute că, dacă ar fi să aşteptăm până când s-o duce totul de râpă şi Boc o să primească o ultimă însărcinare, aceea de a stinge lumina în ţară, s-ar putea să aşteptăm mult şi bine; că  ăsta nu ajunge nici la întrerupător.  

miercuri, 17 noiembrie 2010

Tribunalul Constanţa consideră că diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă s-a făcut nelegal

Tribunalul Constanţa a admis o primă acţiune în instanţa formulată de Sindicatul Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa împotriva diminuării cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă aferentă anului şcolar 2009-2010. Sentinţa se referă la acei salariaţi care au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.        
Tribunalul Constanţa a obligat pârâta, Scoala ................., să calculeze indemnizaţia de concediu a reclamanţilor aferentă anului scolar 2009-2010 fără aplicarea diminuarii cu 25% prevazută de Legea nr. 118/2010 şi să platească către reclamanţi diferenţa dintre indemnizaţia astfel calculată şi cea efectiv încasată.
Hotărârea este definitivă şi executorie de drept.  

miercuri, 10 noiembrie 2010

Curtea Constituţională versus mişcarea sindicală?

Potrivit unor surse sindicale, prin Decizia nr.1276 din 12 octombrie 2010 (nepublicată) Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art.35 alin.(1) din Legea sindicatelor nr.54/2003.
Acest articol stabilea că, membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariat, au dreptul la reducerea programului lunar cu până la 5 zile pentru activităţi sindicale.
Curtea a constatat că, în lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneraţii care să facă abstracţie de această situaţie concretă şi obiectivă. În această situaţie, Curtea reţine că textul legal criticat afectează în esenţa sa dreptul de proprietate al angajatorului, ceea ce contravine art.44 din Constituţie.
Curtea constată că restrângerea operată asupra dreptului de proprietate nu poate fi justificată prin dispoziţiile art.53 din Constituţie, din moment ce măsura criticată nu este necesară într-o societate democratică. Totodată, Curtea nu poate reţine nici faptul că soluţia legislativă criticată a fost promovată pentru apărarea unui drept sau unei libertăţi, întrucât, în lipsa ei, libertatea sindicală, ca formă de manifestare a dreptului la asociere, nu ar fi fost grav afectată (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr.139/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.353 din 21 decembrie 1994). O atare teză este susţinută şi de dispoziţiile art.34 alin.(1) din lege, care prevăd că „membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, personalul de specialitate şi administrativ din aparatul acestora pot fi salarizaţi din fondurile organizaţiei sindicale sau în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă”, ceea ce înseamnă că, pe perioada în care aceste persoane desfăşoară activităţi sindicale, ele pot fi remunerate din fondurile organizaţiei sindicale. Astfel, textul de lege criticat creează premisele unei duble remunerări a aceleiaşi activităţi sindicale desfăşurate: pe de o parte, din fondurile sindicatului, pe de altă parte, din cele ale angajatorului. Or, dintr-o atare perspectivă, scopul reglementării, acela de a proteja activitatea sindicală, vine într-o evidentă coliziune cu interesele angajatorului, care este pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta esenţa dreptului de proprietate.
În consecinţă, Curtea ajunge şi la concluzia că textul legal criticat cuprinde o măsură care nu instituie un raport just de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit (întărirea libertăţii sindicale prin limitarea dreptului de proprietate al angajatorului).
Fără a reveni asupra jurisprudenţei sale şi având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că teza finală a textului art.35 alin.(1) din Legea nr.54/2003 încalcă art.44 şi art.53 din Constituţie.
 

 

joi, 4 noiembrie 2010

miercuri, 3 noiembrie 2010

Legea educaţiei a căzut. Când urmează Guvernul ?

Legea educaţiei a "căzut" din nou la Curtea Constituţională. Potrivit Curţii, există un conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Guvern, deoarece Executivul şi-a asumat raspunderea pe o lege care era deja în dezbatere parlamentară.

Rapid eye movement

Azi am aflat că ieri am câştigat toate procesele. Evident, este vorba despre toate procesele de ieri. Pesemne că am presimţit ceva, pentru că azi noapte am visat chiar că Înalta Noastră Curte Constituţională a hotărât că noua lege a educaţiei naţionale a fost adoptată cu încălcarea Legii fundamentale. Când m-am trezit mi-am zis că e posibil ca visul ăsta al meu să se împlinească azi. Şi m-am bucurat. M-am spălat pe faţă, mi-am băut cafeaua, mi-am dus copilul la grădiniţă şi am ajuns la serviciu. Am mai băut o cafea, am deschis calculatorul şi mi-am verificat termenele de judecată - au mai rămas multe şi săptămâna asta, atât cât a mai rămas din ea, din săptămâna asta, dar vor fi şi mai multe săptămâna viitoare. Într-o noapte am visat că o Înaltă Curte Extraordinară ne anulase toate procesele câştigate. M-am trezit speriat şi mi-am zis că visul ăsta nu trebuie să se împlinească niciodată. Îmi amintesc că în ziua aceea, după vis, m-am ridicat cu greu din pat, m-am spălat pe faţă, mi-am băut cafeaua, mi-am dus copila la grădiniţă şi am ajuns la serviciu. Am mai băut o cafea, am deschis calculatorul şi mi-am verificat termenele de judecată. Apoi am plecat la instanţă. În ziua aceea am câştigat toate procesele din ziua aceea. Am plecat de la serviciu împăcat, mi-am luat copila de la grădiniţă, am ajuns acasă, mi-am băut ceaiul şi am adormit aproape fericit. Am visat că visam că azi noapte am visat că noua lege a educaţiei naţionale era neconstituţională şi când m-am trezit fericit am vrut să-mi duc fetiţa la grădiniţă, dar mi-am dat seama  că n-aveam cu ce, pentru că peste noapte cineva îmi furase maşina. Şi atunci m-am rugat în gând să fie doar un coşmar şi mi-am impus să mă trezesc; ceva în adâncul meu îmi spunea că e doar un vis urât, cu alte cuvinte eu visam că ştiu că visez. Şi am reuşit să mă trezesc. Maşina era la locul ei, în faţa blocului. M-am spălat pe faţă, mi-am băut cafeaua, mi-am dus copila la grădiniţă şi am ajuns la serviciu. Am mai băut o cafea, am deschis calculatorul şi mi-am verificat termenele de judecată - toate termenele de judecată erau şi ele acolo, la locul lor, în calcultor şi transcrise frumos pe fiecare dosar. Apoi am plecat la instanţă. Am pledat frumos şi sala m-a aplaudat. Dar în ziua aceea am pierdut toate procesele din ziua aceea. O, Doamne, atunci mi-am dorit să fie doar un coşmar. Am închis ochii, sperând să readorm, dar ceva în adâncul meu, în subconstientul meu, îmi spunea că n-ar trebui, pentru că, în cazul astă, m-aş putea trezi în visul în care mi se furase maşina. Asta n-ar fi fost o problemă, dacă aş fi ştiut sigur că am casco. Dar eu nu mai ştiam dacă am sau nu casco. Pe tema asta avusesem vise diferite şi contradictorii. Când aveam casco era bine, îmi puteam permite să mi se fure maşina, pentru că, astfel, aveam garanţia că voi câştiga toate procesele. Dar când n-aveam casco trebuia să fac în aşa fel încât să mă pot întoarce în visul în care doar visasem că mi se furase maşina, dar fără să pierd toate procesele din ziua aceea. Sau să visez în aşa fel, încât, deşi mi s-ar fi furat  maşina şi aş fi avut casco, instanţa şi-ar fi schimbat practica şi mi-ar fi dat câştig de cauză în toate procesele. Or visul ăsta este extrem de greu de obţinut, atât de greu încât nu ştiu dacă mi-a reuşit vreodată. De fapt, nu-mi mai amintesc. 
Dar problema mea e alta: în toate procesele pe care le-am câştigat s-au formulat recursuri. Dacă, Doamne fereşte, recursurile sunt admise, înseamnă că, finalmente, voi pierde procesele. Dacă pierd procesele, nu-mi mai fură maşina. Dar n-ar fi o problemă că-mi fură maşina, dacă visez că am casco. Deci, prefer să-mi fure maşina şi să câştig procesele, cu condiţia să fie în visul în care am casco. E complicat. Mai bine vând maşina. Mda, dar pentru asta trebuie să cer voie băncii care mi-a acordat creditul pentru maşină. Deci, eu n-am achitat încă maşina, ceea ce înseamnă că am casco, pentru că altfel banca nu mi-ar fi acordat creditul. Păi, Doamne, pe cale de consecinţă, voi pierde toate procesele? 

P.S. 
Să-mi spună cineva, dintre cei care mă cunosc, dacă am sau nu maşină în realitate. A fost visul meu din copilărie - e tot ce-mi amintesc. Poate pentru că mi-e somn foarte tare.