De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

marți, 31 mai 2011

Plata indemnizaţiei de concediu de odihnă - precizări


Având în vedere practica nelegală, întâlnită la nivelul mai multor unităţi de învăţământ, prin care indemnizaţia de concediu de odihnă este acordată fragmentat (în mai multe tranşe), lună de lună, şi nu o singură dată pentru toată perioada concediului de odihnă efectuat în vacanţa de vară, se impun următoarele precizări: 
  • Potrivit art. 267(1) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, cadrele didactice beneficiază de concediu anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea unităţii de învăţământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă.
  • Potrivit art. 150 din Codul Muncii - republicat, pentru perioada concediului de odihnă, salariaţii beneficiază de plata indemnizaţiei de concediu de odihnă “cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.”  
  • Acelaşi termen este stabilit şi de prevederile art. 7(5) din H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată,  de art. 10(5) din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăţământ - aprobate prin Ordinul Ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5559/2011. 
Faţă de dispoziţiile legale amintite, unităţile de învăţământ şi ordonatorii principali de credite (primarii) au obligaţia să acorde plata indemnizaţiei de concediu de odihnă pentru cadrele didactice o singură dată, cu cel puţin 5 zile înainte de plecare în concediul de odihnă, pentru întreaga perioadă a concediului de odihnă ce urmează a fi efectuat. 

vineri, 27 mai 2011

Să nu ne sinucidem !

La solicitarea mai multor cititori ai sinvlex mă văd nevoit să fac câteva precizări legate de dispoziţiile noii legi a dialogului social.
Noile reglementări nu impun, sub nicio formă, reorganizarea actualelor sindicate unice constituite la nivelul judeţelor în sindicate ce ar urma să se constituie la nivelul fiecărei unităţi. Nu există nicio raţiune de ordin juridic şi, cu atât mai puţin, de ordin pragmatic, pentru o asemenea abordare.  
De altfel, dispozitiile art. 219 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social sunt foarte clare: hotărârile judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice de către organizaţiile sindicale sau patronale obţinute până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile. Deci, actualele sindicate îşi pot continua activitatea de apărare a drepturilor şi intereselor membrilor lor pe toate planurile.
Este adevărat că legea modifică substanţial condiţiile de dobândire a reprezentativităţii organizaţiilor sindicale, dar nu schimbă în mod spectaculos, aşa cum s-a speculat, situaţia actualelor organizaţii sindicale.  

Creşte foarte mult rolul federaţiilor sindicale din învăţământul preuniversitar 
Legea este neclară în privinţa posibilităţii purtării unor negocieri colective la nivel judeţean (de fapt, la nivel de grup de unităţi constituite la nivel judeţean) pentru că nu are în vedere situaţia atipică din învăţământul preuniversitar, unde angajatorii nu sunt şi ordonatori principali de credite (şcoala-angajator, primarul-ordonator principal de credite).
Există, într-adevăr, posibilitatea constituirii de către inspectoratele şcolare de grupuri judeţene de unităţi de învăţământ, ceea ce ar înlocui vechea negociere de la nivel ISJ. Dar, dacă acest lucru nu va fi impus printr-un contract colectiv la nivel de ramură, această posibilitate poate rămâne iluzorie.
Şi mai puţin probabilă este situaţia în care angajatorii (unităţile şcolare) se vor constitui voluntar în grupuri de unităţi în vederea unei negocieri colective (art. 128 alin. 3).  
Nici din vechea legislaţie nu se desprindea cu claritate îndreptăţirea sindicatelor judeţene de a negocia colectiv cu inspectoratele judeţene, contractele colective încheiate în aceste condiţii fiind atipice şi, în mare măsură, tocmai rezultatul vidului legislativ şi al faptului că se impunea acest lucru prin contractul colectiv la nivel de ramură. Cutuma a jucat, de asemenea, un rol determinat în negocierea colectivă la nivel de ISJ.
Situaţia este asemănătoare şi în prezent. Analizând dispozitiile art. 137 pct. A lit. c) și pct. B din lege, se poate observa că  există în continuare posibilitatea unei negocieri colective si a încheierii unui contract colectiv de muncă la nivel de sector de activitate (ramură învăţământ). Negocierea colectivă, dacă va avea loc, se va desfăşura între MECTS, ca reprezentant legal al autoritatii publice centrale competente,  şi federaţiile sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate. Este singura situaţie în care, pentru învăţământul preuniversitar, legea stabileşte cu claritate reprezentanţii părţilor la negocierea colectivă. 
Aşadar, ca o primă concluzie, este esenţial să se reuşească încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de sector de activitate-învăţământ (ramură învăţământ). Odată încheiat un asemenea contract colectiv şi sub tutela unei minime protecţii pe care acesta o va aduce, pot fi încercate şi celelalte variante - negocierea colectivă la nivel de grup de unităţi de învăţământ şi negocierea la nivel de unitate.
De reţinut însă că, şi potrivit vechii legislaţii, dar şi potrivit actualelor reglementări, numai negocierea colectivă este obligatorie şi numai le nivel de unitate cu minim 21 de salariaţi. Deci, nu există obligaţia încheierii unui contract colectiv de muncă la niciun nivel, nici măcar la nivel de unitate. Negocierea colectivă se poate finaliza cu încheierea sau neîncheierea unui acord/contract colectiv. Aşa a fost dintotdeauna.

Există pericolul dezagregării mişcării sindicale din învăţământ
Desfiinţarea actualelor sindicate din învăţământ şi organizarea de sindicate cu personalitate juridică la nivelul fiecărei unităţi şcolare  vor duce, inevitabil, la fărâmiţarea mişcării sindicale şi, în foarte scurt timp, la prăbuşirea acesteia. 
Există, evident, câteva nuanţe, care trebuie avute în vedere, dar o analiză atentă a legii şi a situaţiei mişcării sindicale nu poate conduce decât la ideea că actuala formă de organizare a sindicatelor, majoritară la nivelul judeţelor, trebuie păstrată:
  • Pornind de la principiile libertăţii de asociere, idependenţei organizatorice şi de afiliere, nu se poate institui nicio obligaţiei a noilor sindicate care se vor fi constituind la nivelul unităţilor şcolare de a se afilia la o anumită federaţie sindicală ori de a avea o politică unitară; chiar şi în eventualitatea unor negocieri colective.  
  • De asemenea, nu există nicio garanţie că actualii membri de sindicat vor dori să mai facă parte din noile sindicate. Cel puţin 10-15 % din totalul membrilor de sindicat organizaţi în acest moment în sindicate judeţene vor refuza să mai facă parte din vreun sindicat. Cine cunoaşte realitatea din teritoriu ştie ce spun.
  • Trebuie avut în vedere, de asemenea, că, în foarte multe unităţi de învăţământ nu va exista nici măcar numarul minim de salariaţi pentru constituirea unui sindicat (15); chiar şi acolo unde numărul salariaţilor este mai mare se naşte posibilitatea înfiinţării mai multor sindicate, astfel încât niciunul dintre acestea să nu obţină reprezentativitate (jumătate+1 din numărul salariaţilor). 
  •  Sindicatele consituite în asemenea condiţii vor fi lipsite de orice forţă - organizatorică, financiară, de negociere etc
Acestea sunt numai câteva dintre argumentele pentru care pledez deschis împotriva ideii atomizării mişcării sindicale din învăţământ prin înfiinţarea de sindicate de sine stătătoare la nivelul unităţilor din învăţământ.  Legea nu impune un asemenea demers ! Şi nici raţiuni de strategie sindicală. 

luni, 23 mai 2011

Litoral 2011. M-am aia...

Mamaia, 22 mai 2011:  coşmelii, păpădii, bălării; maşini de fiţe, codiţe, pipiţe; manele, mărgele, merdenele; privaţi, colanţi, berbanţi; brichete, şosete, crochete; butice, burice, arşice;  strigoi, noroi, gunoi; coteţe, poponeţe, tristeţe...

joi, 19 mai 2011

Blonda, chiorul şi piticul

Blonda, chiorul şi piticul. Na ! Ia să vedem cine mă interzice şi pe mine !

La Sala Dalles a avut loc premiera comediei "Blonda, chiorul şi piticul". Regizorul a fost ameninţat că, dacă nu schimbă numele piesei, aceasta nu se va mai juca. Şi chiar aşa s-a şi întâmplat, conform Realitatea.net. 
"E urât, nu mă aşteptam să se ajungă aici", spune Ştefanis Lupu, regizorul piesei şi iniţiatorul proiectului. Ştefanis Lupu afirmă că sâmbătă, 14 mai, înainte de premiera piesei a avut o discuţie absolut halucinantă cu directoarea Sălii Dalles, Iustina Cornel, care i-a spus că trebuie să schimbe titlul piesei sau aceasta nu se va mai juca, scrie jurnalul.ro.
"Eu sunt pusă de ei, cu spectacolul ăsta m-aţi terminat", afirmă regizorul că ar fi spus directoarea.
Ulterior, chiar când sala începea să se umple de lume, de la intrare au fost luate şi depozitate într-o debara toate afişele şi banerele care anunţau piesa.
"Blonda, chiorul şi piticul" nu este o piesă politică. Spectacolul este o satiră a socie­tăţii de astăzi la care se râde foarte mult. Însuşi regizorul recunoaşte că titlul nu a fost altceva decât o manevră de marketing. Care, observăm, a mers, numai că nu în sensul dorit.
"Blonda, chiorul şi piticul" s-a mutat în cele din urmă în Club La Scena.



sursa video: realitatea.net 


miercuri, 18 mai 2011

DNA super lavabil. Acum şi cu teflon. Clic !

Motto:
"Am văzut pe perete o culoare mai ciudată a varului, chiar deasupra uşii. M-am dus să văd despre ce e vorba şi am descoperit o cameră de luat vederi, bine ascunsă de tencuială, legată la două fire" (Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Victor Chirilă)
"La scurt timp după izbucnirea scandalului, DNA a recunoscut că a fost autorizat să facă interceptări ambientale şi a anunţat că a declanşat verificări pentru stabilirea îm­prejurărilor în care "acte procedurale autorizate de judecător au fost dezvăluite în cursul desfăşurării anchetei penale, cu riscul periclitării bunului mers al acesteia" (Jurnalul Naţional)

Zgâriaţi uşor  peretele, cu unghia, pe undeva pe lângă tocul uşii. Pipăiţi cu atenţie, cercetaţi cu minuţiozitate. Dacă nu vi se pare nimic suspect, nu e cazul să renunţaţi. Fiţi perseverenţi, luaţi o furculiţă şi incercaţi să-i introduceţi un dinte prin rostul dintre perete şi tocul uşii. Toate uşile au un rost. Dacă nici aici nu găsiţi nimic, îmi pare rău, e cazul să încercaţi cu o daltă. Extindeţi căutările pe tot peretele pe care este amplasată uşa. Recomandabil ar fi să curaţaţi până la zidărie. Un insucces în această zonă vă va obliga să extindeţi lucrarea la toţi ceilalţi pereţi. În cazul în care norocul nu vă surâde, puteţi încerca sub parchet. Apoi, verificaţi plafonierele, comutatoarele, telefonul fix şi telefoanele mobile, televizorul şi DVD-ul. Spargeţi webcam-ul şi scoteţi firul de internet; de fapt, tăiaţi-l! Verificaţi şi în spatele oglinzii de la baie, demontaţi-vă ramele ochelarilor, studiaţi-vă nasturii de la cămaşă şi capsele de la blugi. Întoarceţi cămaşa pe dos şi blugii pe toate feţele. Faceţi bucăţi pixul, şapca şi bricheta dumneavoastră preferată de la BIC. Cautaţi în sacul aspiratorului. Demontaţi aspiratorul. Şi  fierul de calcat. Căutaţi sub saltea, sub pat, sub fotoliu, în fotoliu, în pat, pe canapea, sub canapea. Demontaţi plafoanele false! Percheziţionaţi-vă partenerul de viaţă ! Studiaţi-i nasturii de la cămaşă, de la bluză, de la pijama; capsele de la blugi. Găsiţi-i prezervativele! Hm, de când naiba foloseşte prezervative? Mă rog, nu e treaba mea... Verificaţi-i telefoanul mobil ! Scoateţi-i bateria şi scăpaţi-l din greşeală în vasul de toaletă. Profitaţi de ocazie şi cautaţi în spatele capacului de toaletă. Căutaţi în servieta lui. Căutaţi în poşeta ei (aici veţi avea nevoie de ceva timp).
În fine, dacă tot şi tot nu găsiţi nimic, e clar că aţi scăpat. Dar veţi avea nevoie de o tencuială nouă şi de cel puţin o mână de lavabil. Încercaţi la DNA! Manopera este inclusă în preţ. 

  

Toate-s vechi şi nouă toate

Într-o ediţie miniaturală a corespondenţei lui Eminescu găsesc următoarea scrisoare adresată de poet (în calitatea sa de revizor şcolar) prefectului de Vaslui, în 1875:

Subsemnatul, reamintindu-vă adresa sa N-o 243, prin care v-au notificat şcoalele rurale înfiinţate din nou în judeţul Vaslui, vă roagă să binevoiţi a pune în vedere onor. comitet permanent să controleze prevederile bugetare ale comunelor pe anul 1876 şi să li impuie o dotaţiune suficientă pentru şcoală şi învăţător, căci pân-acum constat cu durere că pe alocurea toată suma prevăzută în bugetele comunale pentru întreţinerea şcoalei ş-a învăţătorului nu treceau a treia parte din leafa primarului.
Recomand mai cu seamă com. Bîrzeştii, pl. Stemnic, unde este instalat Nicolae Habăr 1, normalistul cel mai bun care a ieşit la finele anului şcolar 1874—75, şi pentru care am aflat că în bugetul comunei pentru anul viitor i s-a prevăzut o leafă egală cu aceea a unui vătăjel, iar în anul curent nu i se dă absolut nimica, încât, avizat la salariul trimestrial al statului, are timp deplin de-a muri de foame în comuna Bîrzeştii. Fără de-a afişa vorbe mari asupra însemnătăţii învăţământului, cari nu ne-ar înainta cu un pas mai departe, cred totuşi că ar trebui să recunoaştem că tinerii normalişti cari au absolvit cu cel mai bun succes şcoala lor şi se dedau unei ocupaţii destul de ingrate ar trebui să se bucure de protecţia administraţiei judeţene, ca să nu se simtă izolaţi în lucrarea şi tendinţile lor, ca o frunză pe apă; mai ales că un normalist bun are mai multă cultură, deci şi mai mult simţimânt de demnitate, decât mulţi din scribii cari împlu cancelariile comunale sub fel de fel de titluri şi pretexte şi, ocupând o mulţime de funcţiuni nominale, [sunt] plătiţi din fondurile comunale în genere mult mai bine decât învăţătorul.

Mihai Eminescu, Corespondenţă - Editura Fortuna 2003

miercuri, 11 mai 2011

Legea dialogului social a fost publicată în Monitorul Oficial

Legea nr. 62/2011 a dialogului social cuprinde dispoziţii privind:
  • constituirea, organizarea şi funcţionarea sindicatelor;
  • constituirea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor patronale;
  • negocierea colectivă şi încheierea contractelor colective de muncă;
  • soluţionarea conflictelor de muncă; 
Descarcă AICI  Legea dialogului social 

Legea nr. 63/2011 privind salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar în anul 2011

Legea nr. 63/2011 privind salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar în anul 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial. Descarcă legea AICI

marți, 10 mai 2011

Codul-de bare-al lui Cartianu

Uite că Grigore Cartianu a ajuns să semneze până şi o prefaţă la Codul muncii. Nu există - zice Cartianu - prevedere mai comunistă decât contractul colectiv de muncă la nivel naţional. Ca să vezi, norocul nostru că ne-a luminat dom' Cartianu ! Evident, domnia sa nu ştie că niciodată încheierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional (şi a niciunui contract colectiv) nu a fost obligatorie (deşi asta sugerează), fiind doar rezultatul negocierilor dintre confederaţiile patronale şi cele sindicale. În mod similar, ca rezultat al negocierilor, s-au încheiat sau nu contracte colective la nivel de ramură, gruprui de unităţi sau unităţi (în legislaţia noastră, doar negocierea colectivă este obligatorie, în anumite condiţii, ceea ce nu echivalează cu obligativitatea încheierii de contracte colective).  
Mai zice domnu' Cartianu că adevăratul contract este cel individual, susţinut eventual (sic!) de o înţelegere-cadru negociată la nivel de companie, între patronatul şi sindicatul (sic!) respectivei firme. Păi aşa a fost şi înainte de recenta modificare a Codului muncii - din acest punct de vedere nu s-a schimbat nimic. 
De altfel, întreaga pledoarie a lui Cartianu  pentru "noul" cod al muncii este o înşiruire de truisme, domnia sa fiind, la rândul său,  tocmai  victima (probabil nevoită) unor şabloane de gândire şi de exprimare pe care le reproşează susţinătorilor vechii variante. Tot ceea ce spune Cartianu îmi sună atât de cunoscut şi, în acelaşi  timp, atât de fals ! Parcă aud bipăitul agonizant al unui scaner care citeşte codurile de bare de pe banda rulantă a unui supermarket.  
Mă rog, domnu' Cartianu spune multe; şi o face, şi de această dată, lăutăreşte, aşa cum ne-a învăţat (sau cum a fost învăţat). Într-un singur punct sunt de acord cu domnia sa, acolo unde afirmă apoteotic că noul cod trebuie aplicat de oameni competenţi şi responsabili. Corect! Şi bine ar fi ca aceleaşi calităţi să fie îndeplinite şi de cei care-l comentează. Eu, unul, ştiu vreo câţiva, deci îi stau la dispoziţie domnului Cartianu pentru a-i indica; în perspectiva unei ediţii revizute şi adăugite...  

miercuri, 4 mai 2011

Au trecut şi astea...

Legea salarizării personalului didactic şi Codul dialogului social au trecut fără probleme de Curtea Constituţională. Era de aşteptat. N-am avut nicio clipă iluzia că ar putea fi altfel. Cumplite vremuri mai trăim !

luni, 2 mai 2011

Noul Cod al muncii a adus şi cutremurul

Ce legătură este între ultimul cutremur serios înregistrat în România şi Codul muncii? Ambele au venit de 1 Mai. De ieri este în vigoare noul Cod al muncii. 

Super ofertă!

Cică şpaga pentru un loc în grădiniţele din Constanţa ar porni de la 200 de euro. Dacă e adevărat, am cinci  întrebări: 1) Cine o cere? 2) Cine o încasează? 3) Oferă cineva mai mult? 4) Al doilea loc e la 1/2 de preţ sau e gratis?  5) Dacă găseşti în altă parte mai ieftin, primeşti de 10 ori diferenţa?