De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

miercuri, 31 martie 2010

Directorii noştri, în faţa unui exerciţiu de moralitate

După ce a solicitat şi a obţinut în faţa instanţei  ieşirea din procesele privind aplicarea legii de majorare a salarilor (după principiul "nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase"), I.S.J. Constanţa acţionează acum în mod subversiv, exercitând presiuni asupra directorilor unităţilor de învăţământ, pentru ca aceştia să formuleze recursuri.
A fost conceput chiar şi un formular standard de recurs. Directorii nu trebuie decât să semneze hârtia şi să o trimită mai departe. 
Lăsând la o parte modul în care I.S.J. înţelege să acţioneze (sub pretextul, discutabil, al unor indicaţii privind aplicarea sentinţelor), problema care se ridică este următoarea: cei mai mulţi dintre directorii care au primit ordin să formuleze recurs sunt şi reclamanţi în procesele respective. Şi cum cu toţii au câştigat aceste procese în calitatea lor de reclamanţi şi membri de sindicat, directorii sunt puşi acum în situaţia de a ataca tocmai sentinţele prin care instanţa le-a dat dreptate (adica le-a majorat salariile). Sigur, nu este nimic nelegal în a formula un recurs, e dreptul directorilor să o facă, dar mă întreb cum se vor simţi cei care vor da curs acestui demers (căci nu mă îndoiesc, vor fi destui), impus, în mod iarăşi discutabil, pe linie administrativă şi de partid. Mă întreb, retoric desigur, cu ce drept cere I.S.J. directorilor, pe care i-a lăsat singuri în procese, să se întoarcă împotriva lor înşişi şi a colegilor? Asta după ce, în cadrul proceselor, a clamat descentralizarea şi lipsa oricărei culpe în ceea ce priveşte neaplicarea legii, aruncând vina pe conducerea şcolilor şi pe primării (a se citi întâmpinările depuse de I.S.J.)
Doamnelor şi domnilor directori, a nu se înţelege că ne-ar fi teamă de aceste recursuri, pentru că ele n-au nicio şansă.
A se înţelege doar că, pentru unii dintre dumneavoastră, e momentul unui exerciţiu de solidaritate, de moralitate şi, de ce nu, de rezistenţă. 

luni, 29 martie 2010

A treia zi de Paşti este nelucrătoare în învăţământul preuniversitar din Jud. Constanţa

Potrivit art. 26 (4) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Învăţământului Preuniversitar din Judeţul Constanţa (înregistrat la D.D.S.F.S. Constanţa sub numărul 193/12.07.2004), a doua şi a treia zi de Paşti sunt zile nelucrătoare.  
- Extras -
Art.26 (1) Salariaţii au dreptul, între 2 zile de muncă, la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2) În fiecare săptămână, salariaţii au dreptul la 2 zile consecutive de repaus, de regulă, sâmbăta şi duminica.
(3) În cazul în care activitatea la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, în cadrul comisiei paritare de la nivelul unităţii/instituţiei de învăţământ se vor stabili condiţiile în care zilele de repaus vor fi acordate în alte zile ale săptămânii. În această situaţie, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu de 100% din salariul de bază.
(4) Sunt zile nelucrătoare :
- zilele de repaus săptămânal ;
- 1 şi 2 ianuarie;
- a doua zi şi a treia zi de Paşti;
- 1 Mai;
- 1 Decembrie;
- 25, 26 si 27 decembrie;
- două zile lucrătoare, pentru fiecare dintre sărbătorile religioase anuale declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestor culte

Proiectul Legii Educaţiei conţine vicii majore de formă şi de fond

Timp de două zile (vineri şi sâmbătă), la Constanţa, membrii Departamentului Juridic al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, precum şi lideri ai organizaţiilor afiliate au lucrat la amendarea proiectului Legii Educaţiei Naţionale. 
În urma discuţiilor au fost identificate numeroase vicii majore ale proiectului, atât de formă, cât şi de fond.
Concluzia unanimă a participanţilor la întâlnirea de lucru a fost aceea că, în condiţiile în care proiectul va fi adoptat în actuala formă, fără a suferi modificări masive şi de substanţă, acesta va fi, în mare măsură, inaplicabil, producând numeroase disfuncţionalităţi. Ideea nu a fost împărtăşită şi de reprezentanţii PDL, prezenţi sâmbătă la o scurtă dezbatere a proiectului, alături de parlamentari şi lideri ai PNL şi PSD. Reprezentanţii PDL au susţinut că, în esenţă, proiectul legii este unul foarte bun şi că viciile de formă urmează a fi corectate cu uşurinţă.












 

joi, 25 martie 2010

Hasta la Revolution Siempre, profule! By Dinco. Sorin Dinco. Tudor

În timp ce politicienii care "ne" reprezintă în utopica UE au transformat limba română într-o păcăneală gramaticală, profii din RO trec la faza reanimării cu covrigi & apă chioară. Azi, mitingul de la Bucureşti n-a mişcat niciun pix guvernamental pe hârtiile oficiale care să deblocheze aplicarea legii şi să retrimită poporul la şcoală. Între timp, printre blocuri şi pe uliţe, tot azi s-a auzit gălăgia roză a copiilor, un fel de anarhie veselă care îmi aduce aminte de vremurile când ne juleam nasul prin urzicile Grădinii Domnului, cum spunea poetul.

"Din câte ştiu, la Buzău, se luase în calcul chiar şi blocarea podului de la Mărăcineni. Profesorii sunt într-un grad ridicat de exasperare, sentiment ce se acutizează zilnic. Pentru moment abuzurile autorităţilor locale şi centrale s-au oprit dar nu se ştie pentru cât timp (am fost ameninţaţi cu puşcăria, cu desfacerea contractelor de muncă, am fost forţaţi să semnăm liste nominale prin care RENUNŢĂM la măririle stabilite prin hotărâri judecătoreşti - din păcate la unele licee unii profesori au semnat aşa ceva). Ieri (24 martie) alături de noi au fost părinţi şi elevi. Sper să nu cedăm. Sunt şcoli în judeţ unde profesorii nu au primit niciun leu, ba chiar în unele cazuri primarii solicită cadrelor didactice să returneze bani de acasă..."

Ceea ce scapă presei superspecializate pe problematicile învăţământului românesc sunt tocmai subteranele "fascinante" ale luptei sindicale. În şcoala în care predau, azi au avut loc "conflicte psihologice". În "virtutea" dreptului la informare, daţi-mi voie să relatez:
1. ieri, înainte de a pleca la marşul de protest, liderul sindical şi conducerea şcolii ne-au prezentat un înscris oficial, care se vroia a fi o notă de control a unei agenţii judeţene, conform căreia acordarea salariilor pe lunile decembrie 2009 şi ianuarie 2010 (salarii acordate în baza legislaţiei pe care nu o mai recunoaşte Guvernul, legislaţie dovedită CORECTĂ prin procesele intentate de sindicaliştii buzoieni) a fost executată CORECT. deşi ştiam acest lucru, am aplaudat "soluţia" oferită de un reprezentant în teritoriu al Guvernului. Conducerea şcolii ne-a cerut verbal să confirmăm sau nu continuarea protestului - asta li s-a cerut directorilor, marţi, în sediul Inspectoratului Şcolar, în timp ce dascălii manifestau în frig, în faţa sediului instituţiei păzite de jandarmi: să ne "convingă" să intrăm la ore. Ieri, însă, cel puţin la noi în liceu, vocile direcţiuni au fost cvasi-neutre: vreţi să revenim la salariile nemajorate? nu. continuaţi protestul? da. bine. pa.
2. azi, în timp ce Capitala arăta solidarizarea naţională în protestul sindicaliştilor din învăţământ, în liceul în care încă mai predau, conducerea şcolii a intrat în cancelarie şi a cerut destul de ferm, deloc neutral, să intrăm la ore. Condiţiile se schimbaseră: directorul agenţiei judeţene care ne-a emis ok-ul pe corectitudinea acordării salariilor a fost demis. în plus, "corpul de control" (bârrrrr!) al ministrului Educaţiei a emis o suprahârtie conform căreia nimic nu mai e CORECT. hai, la ore! faza romantică a mişcării populare a trecut, cum s-ar zice. intrăm într-o fază naturalistă, a celor mai ascunse temeri, a psihozei induse, a fricii inspirate de autoritate. Mici cedări în cancelarie, apoi reveniri, regrupări şi, în final, pierderi nesemnificative: o singură persoană e de acord să se intre la ore, dar cu susţinerea protestelor sindicale. Imposibil: una ar anula-o pe cealaltă, încet şi trist. Cel puţin în liceul în care predau, protestul continuă, orele nu se ţin, luni se merge iar într-un marş de protest prin oraş, cu itinerariu prin faţa liceului agricol, care a trădat mişcarea şi a intrat în activitate. Rămânem consecvenţi cu propria nebunie care ne-a transformat într-o specie pe cale de dispariţie.
3. punctul trei nu există, dar poate fi inventat de presă, care ar face un bine în serviciul societăţii pe care o păzeşte şi ar coborî în "subteranele" acestei mişcări, pentru a-i lua la întrebări pe inspectori şi directori: de ce fac abuz de autoritate? pentru că li se clatină poziţiile şi pot fi destituiţi oricând din funcţie. de ce sunt aşa de temători? pentru că mulţi au "bube în cap", nu neapărat pe linie managerială, ci mai ales politică. de ce aşa? pentru că ăsta-i criteriul de bază în numirea lor, cel care s-a substituit profesionalismului, calităţii, performanţei.
În şcoli, ca niciunde în altă parte, supravieţuiesc formele cele mai de jos ale comunicării umane, cultivate de comunişti:
- bârfa provocată de agitatori, turnătoria, trădarea.
Nu sunt "legi", dar sunt acţionate în momente de criză şi funcţionează al naibii de perfect. Damn!

Cât de sănătoasă ar fi demascarea acestei imposturi care ruinează învăţământul? Autoritatea e artificială, e doar o pârghie politică, fără autonomie decizională, întreţine un parteneriat conjunctural cu părinţii şi elevii, execută orbeşte, nu are verticalitatea necesară apărării intereselor propriilor politici educaţionale locale. Aşadar, prima care trebuie reformată este autoritatea însăşi, cea căreia i se cere regândirea reformei învăţământului. Imposibil! Asta nu se va întâmpla niciodată! Politicul nu va mai ieşi din şcoli, câtă vreme învăţământul rămâne covârşitor public. Eu nu spun că ne merităm soarta. Exact când am scris propoziţia asta din urmă, mi-a trecut prin cap următorul scenariu: luăm prin forţă conducerea Ministerului Educaţiei, impunem un fel de "front al salvării" la conducerea lui şi relansăm sistemul prin negocieri directe cu forurile europene. Pentru asta ne-ar trebui un răgaz de câteva luni de readministrare sau, cum spunea regretatul Ion Neacşu, declarăm faliment în învăţământ şi ne reorganizăm. Dar, cum VIOLENŢA nu poate fi o soluţie, recunosc că am glumit. AM GLUMIT, ok?
A cerut cineva muzică? Noemi, Ionuţ, dansăm şi noi ceva?

Sorin Dinco

Un pas înainte, dar nu foarte departe...

Am citit azi, pentru prima dată mai atent, proiectul Legii educaţiei naţionale. Textul conţine numeroase erori de redactare, greşeli de exprimare şi de topică. Am întâlnit, de asemenea, multe contradicţii şi multe neclarităţi, multe incoerenţe. După o nouă lectură şi dacă voi avea timp, poate le voi expune aici, în detaliu. Până atunci mă limitez să fac următoarele observaţii:

1)Pentru problema încadrării profesorilor pentru învăţământul preşcolar/primar, care tinde să devină un butoi cu pulbere din cauza proastei redactări şi a discriminărilor instituite de Legea 387/2009, proiectul nu propune o soluţie clară. Din art. 219 (3) lipsesc câteva cuvinte, astfel încât textul este ininteligibil (vezi pag. 78-79 din proiect);

2)Sistematizarea aspectelor legate de formarea iniţială şi continuă, cariera didactică, condiţiile de ocupare a funcţiilor didactice şi formele de angajare ale personalului didactic este foarte prost realizată. Fiind cuprinse în secţiuni diferite, este destul de greu de înţeles care este ierarhia etapelor şi a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ocuparea funcţiilor didactice, definitivare, titularizare (în acest sens, art. 207-212, art. 218-219, art. 223).

3)Se menţine ideea potrivit căreia sancţiunile disciplinare ar urma să fie stabilite de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Dacă propunerea va "trece", apreciez că vor apărea foarte multe sancţiuni aplicate abuziv;

4)În fine, ultimul Titlu al proiectului (VI), abrogă Legea învăţământului nr. 84/1995, dar nu abrogă în mod expres Legea nr. 128/1997 - Statutul personalului didactic (art. 308).

În concluzie, deşi are părţi bune (spre exemplu, articolele privind finanţarea îmi par mai clare şi mai pragmatice), şi proiectul Funeriu, ca şi proiectul Andronescu, e făcut în grabă, rămâne tributar unei tehnici de redactare legislativă mediocre şi riscă să lanseze o serie de idei care, în cele din urmă, se vor dovedi inaplicabile în actualul context socio-economic sau vor rămâne simple forme fără fond. Sper să mă înşel...

miercuri, 24 martie 2010

Proiectul Legii educaţiei, în dezbatere la Constanţa

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ organizează întâlnirea consilierilor juridici şi a membrilor Departamentului Juridic, în perioada 25-28 martie 2010, la Constanţa.
În dezbatere:
- Proiectul Legii educaţiei naţionale – abordare din prespectivă juridică;
- O.U.G. nr. 18/ 2010 - implicaţii constituţionale; 
- Posibile discuţii cu parlamentarii constănţeni şi reprezentanţii autorităţilor locale, pe tema Legii educaţiei naţionale (sub rezerva acceptării invitaţiei de către aceştia).

sursa: http://liviumarianpop.blogspot.com/

marți, 23 martie 2010

"Boc, Boc, Boc, nu te mai vrem deloc !"

La mitingul de la Constanţa s-a strigat "Cinste lor, cinste lor, cinste buzoienilor !", dar şi "Boc, Boc, Boc, nu te mai vrem deloc !"






Cum se explică?

Exprimările ajuridice ale primului ministru mă uimesc, pur şi simplu. Domnul Boc face nişte afirmaţii legate de salarizarea personalului didactic, care n-au niciun fel de logică, niciun fel de acoperire legală. Cum poate un jurist să suţină că sporurile stabilite prin contractele colective sunt ilegale, dacă nicio instanţa nu s-a pronunţat în acest sens? Cu ce drept se "antepronunţă", domnul prim-ministru? Domnul Boc nu cunoaşte legea sau încearcă să ne prostească în faţă. Domnul prim-ministru nu ştie că anumite sporuri, prezente în contractele colective, au fost stabilite în urmă unor expertizări, efectuate conform legii de autorităţi autorizate şi specializate în acest sens? Cum poate domnul Boc să repete întruna că salarizarea se face potrivit OUG 41/2009, când Curtea Constituţională a constatat că această reglementare nu mai este în vigoare? Cât tupeu îţi trebuie să încerci să prosteşti o ţără întreagă, afirmând că personalul didactic a primit deja o majorare salarială de 17%? Domnul Boc nu cunoaşte legea? Dacă nu ştie, pe cine a întrebat premierul ? Cumva pe doamna Vergu? Da? Atunci se explică...

foto: mediafax

joi, 18 martie 2010

Sporul pentru bibliotecari se regăseşte în continuare, în mod virtual, în cadrul sumei compensatorii

Referitor la Adresa A.F.P. Constanţa nr. 1035727/18.03.2010 şi Adresa A.J.P.S. Constanţa nr. 5355/47/11.03.2010 transmise în unele unităţi de învăţământ, prin care se afirmă faptul că sporul pentru condiţii vătămătoare prevăzut de art. 51(3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor se acordă în mod nelegal bibliotecarilor –personal didactic.

1) Sporul prevăzut de art. 51(3) din Legea nr. 334/2002 nu se mai acordă efectiv la nivelul unităţilor de învăţământ. Acesta a fost acordat, în mod legal, încă din anul 2008, în temeiul Legii nr. 334/2002 sau în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile. În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile Legii nr. 330/2009, respectiv dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, sporul se regăseşte în continuare în mod virtual, în cadrul unei sume compensatorii, astfel încât drepturile salariale pe anul 2010 să nu fie mai mici decât cele stabilite pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009.

2) Interpretarea  A.J.P.S. Constanţa cu privire la acordarea acestui spor a fost infirmată anterior de practica judiciară, consemnată în câteva sute de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate la nivelul întregii ţări, inclusiv la nivelul Judeţului Constanţa.

În esenţă, instanţele de judecată au reţinut că:

- Din prevederile Legii bibliotecilor nr. 334/2002 rezultă că personalul din biblioteci beneficiază de acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare prevăzut de art. 51 alin. (3). În sensul acestui act normativ, noţiunea de biblioteci include şi bibliotecile şcolare. Ori potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 334/2002 în învăţământ, în biblioteci sunt încadraţi, ca personal didactic auxiliar,  bibliotecari, documentarişti, redactori.

- Este adevărat că Legea nr. 128/1997 nu prevede un  spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta pentru personalul didactic auxiliar (bibliotecar, documentarist, redactor). Însă,  potrivit art. 50 alin. (12) din Statut, personalul didactic beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de lege. Ori, acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătătoare este prevăzută de o lege - Legea nr. 334/2002. Mai mult, actul normativ în cauză nu exceptează personalul didactic auxiliar de la beneficiul sporului reglementat de art. 51 alin.(3), astfel că nu se poate opera nici un fel de distincţie cu privire la această categorie de personal.

- Legea nr. 334/2002 stipulează expres că bibliotecile şcolare fac parte din sistemul naţional  de biblioteci.

- ANEXA nr. 2b) a Legii nr. 334/2002 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte normele privind încadrarea cu personal de specialitate a bibliotecilor şcolare. Este evident că, din moment ce Legea nr. 334/2002 vorbeşte despre încadrarea şi normarea bibliotecarilor din bibliotecile şcolare, ea este aplicabilă şi la acest nivel/domeniu.

- Această categorie de personal didactic auxiliar – bibliotecari – beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 51 alin.(3) din Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 51 alin.(3) din Legea nr. 334/2002, republicată

3) Văzând dispoziţiile legale amintite, în data de 27 mai 2008, Comisia Paritară I.S.J. Constanţa – S.L.S.I.P. Constanţa a hotărât acordarea acestui spor la nivelul tuturor unităţilor de învăţământ unde funcţionează biblioteci şcolare.

4) În conformitate cu art. 164(2) din Codul muncii,  reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Ca atare, consider că orice reţinere din salariu, dispusă de conducerile unităţilor de învăţământ în temeiul unor simple adrese transmise de A.J.P.S. Constanţa sau A.F.P. Constanţa, şi în lipsa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, este abuzivă şi nelegală.




Se face în continuare plata celor 2 ore prestate în plus de învaţătorii cu peste 25 de ani vechime şi gradul didactic I


M.E.C.T.S. confirmă suţinerile sindicatelor, potrivit cărora plata celor 2 ore, prestate în plus de învaţătorii cu peste 25 de ani vechime şi gradul didactic I,  trebuie efectuată în continuare (în acest sens, Adresa M.E.C.T.S. nr. 560/15.03.2010).

miercuri, 17 martie 2010

Deputatul P.N.L., Alina Gorghiu, cere demisia ministrului Educaţiei

Ministrul educaţiei sfidează Legea privind transparenţa decizională

COMUNICAT DE PRESĂ

Bucureşti, 17.03.2010

Ministrul Daniel Funeriu continuă seria de abuzuri declanşate la scurt timp de la preluarea mandatului său la conducerea Ministerului Educaţiei, încălcând de această dată, cu bună ştiinţă, Legea privind transparenţa decizională în administraţia publică (Lg nr 52/2003).

Îi reamintesc ministrului Daniel Funeriu că, potrivit actului normativ invocat mai sus, înainte ca noua lege a educaţiei să fie discutată în Guvern, avea obligaţia de a o supune dezbaterii publice.

Prevederile Legii privind transparenţa decizională sunt clare: “în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative, autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la aceasta acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. (....) (2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţă publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum si termenul limita, locul si modalitatea in care cei interesaţi pot trimite in scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ”.

Despre conţinutul noii legi a educaţiei am aflat însă, până acum, doar „pe surse” şi, în mod cert, ne-am îngrozit: şcoală de patru ore pe zi, liceu de trei clase şi o nouă variantă de bacalaureat, la doar două materii.

Am înţeles că ministrul Funeriu vreo o lege a educaţiei care să îi poarte numele, dar un proiect viabil, necesar reformării învăţământului românesc greu încercat în ultima vreme, ar fi obligat la o serie de consultări cu toţi factorii implicaţi: sindicate, ONG-uri, comisii parlamentare de resort, directori de şcoli, reprezentanţi ai părinţilor şi, nu în ultimul rând, cu Opoziţia.

De aproximativ un an, pachetul legislativ al PNL privind educaţia a fost depus la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor şi trenează uitat prin sertare, fără a fi pus pe ordinea de zi din raţiuni strict politicianiste.

Vreau să îi amintesc primului-ministru Emil Boc şi colegului său de partid, Daniel Funeriu, că trăim într-un stat de drept, în care trebuie respectate toate legile, nu doar cele care ne convin.

În consecinţă, cer ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, depunerea mandatului, pentru a lăsa loc unui profesionist care să respecte legea şi care să aibă o viziune pe termen lung a reformei sistemului educaţional.

Alina Gorghiu, deputat PNL

sursa: http://www.alinagorghiu.ro/

luni, 15 martie 2010

Aceste slugi bolnave

În învăţământ trăim într-un roman de Kafka. Ştiu, nu e o afirmaţie originală. E, mai curând, un truism. Pe care simt nevoia să-l comit. 
Responsabilii cu funcţii înalte din ministerului Educaţiei şi de prin inspectoratele şcolare (la fel, cei din Guvern) şi-au însuşit un fel de logică a absurdului, în virtutea căreia orice decizie, orice afirmaţie poate fi explicată, diseminată şi aplicată sec, în alb şi negru, fără nicio nuanţă, fără nicio alternativă, împotriva oricărei evidenţe. 
Ca şi cum toate aceste inepţii ar trebui să se întâmple în mod firesc, natural, aceşti oameni pot suţine orice, oricum şi oriunde. Pot repeta la nesfârşit, ca nişte plăci stricate, tot ceea ce li se impune din biroul de la etajul imediat superior. Mi-e greu să accept că vreunul dintre ei ar putea crede ceea ce afirmă - uneori cu o nonşalanţă uimitoare. Ar fi grav. Le mai acord o şansă şi prefer să-i privesc, cu oarecare condescendenţă (recunosc), aşa cum aş privi "jocul" vicios, bolnav şi complice dintre slugă şi stăpân.    

sâmbătă, 13 martie 2010

Guvernul Boc loveşte din nou în bugetari şi, în special, în personalul didactic

Guvernul Boc loveşte din nou în bugetarii care şi-au câştigat drepturile băneşti în instanţă. Emisă probabil pentru a contracara, în special, miile de hotărâri judecătoreşti prin care personalul didcatic a obţinut aplicarea legii din 2008 privind majorarea salariilor, Ordonanţa de urgenţă modifică la fel de controversata O.U.G. nr. 71/2009.
Noua O.U.G. prevede că plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului bugetar devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010 se realizează astfel: în anul 2011 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu, în anul 2012 – 33% şi în anul 2013 – restul de 33%.

surse: http://www.financiarul.ro; www.mediafax.ro

joi, 11 martie 2010

Naivităţile mele s-au legat de mişcarea sindicală. Din păcate...

Profesorul Sorin Dinco, buzoian prin adopţie, tulcean la bază şi, într-o oarecare măsură (spre vârf, probabil), constanţean de-al meu, trimite şi el în neant  un fel de scrisoare-manifest, o halal-scrisoare deschisă către toţi miniştrii educaţiei, ăia de-au fost, sunt şi vor să vină, cum singur o descrie.
Un fel de poem prozaic, dar şi un studiu din care orice comisie prezidenţială, condusă sau nu de domul Miclea,  ar avea de învăţat. Sau nu. Un rechizitoriu. Sau poate doar o pledoarie a avocatului apărării, naiba mai ştie...  Un comunicat de presă, o introspecţie sau un dialog de tip platonian. Puteţi să-i spuneţi cum vreţi, dar citiţi-l ! Eu reproduc aici câteva pasaje. 


Naivităţile mele s-au legat de mişcarea sindicală
(în acest moment, consider următoarele situaţii: fie să predau de mâine cu demisia pe catedră, fie să calculez cât din numărul de minute de predare reprezintă procentul luat din salariu şi să-mi ocup timpul rămas cu al doilea job – asta, dacă se oferă vreun “fraier” să mă angajeze…)

Bine, nu sunt un naiv să spun că m-am aşteptat ca vreuna dintre guvernările postdecembriste să vină cu o reformă coerentă în reţeaua şcolară. Naivităţile mele s-au legat de mişcarea sindicală. Din păcate, de câţiva ani, de când mesajul liderilor văd clar cât de trunchiat ajunge de la masa negocierilor, în cancelaria profesorilor. Sunt atâtea confuzii, încât:

I. unii profesori nici nu cunosc căreia dintre formaţiunile sindicale, "jucătoare" în învăţământul ro, îi plătesc cotizaţia. însă, în astfel de momente de confuzie, ar trebui să dai credit luptei sindicale... pentru că:

II. ministerul educaţiei vorbeşte cu totul altă limbă decât aceea în care negociază cu sidicatele. către inspectoratele şcolare se transmit nu măsurile reformiste care ar salva şcoala din marasmul care o caracterizează de ani buni, ci ordine “pe linie politică” (ei neagă asta, evident, că doar nu s-au pus vreodată de acord pe temă. ideea e să nu fie şi crezuţi, să nu aibă norocul de a “educa”, în final, numai mase de astfel de “naivi”). mai departe, inspectoratul încearcă să-şi descarce responsabilitatea politică în cârca directorilor, care execută ce pot şi cât pot.  

Profesorii suferă de comoditatea membrului cu cotizaţia plătită
III. divizaţi, debusolaţi de haosul mediatic în care sunt amestecate vorbe de tot felul, de cele mai multe ori reprezentând mesaje fără coerenţă, congruenţă, consistenţă sau referent în legislaţie, profesorii suferă de comoditatea membrului cu cotizaţia plătită (culmea, cotizaţia nu e achitată, în sensul propriu al cuvântului, ci reţinută, indiferent de voinţa cotizantului), căruia trebuie altcineva să-i rezolve problemele. abia aici liderii judeţeni sau naţionali îşi merită indemnizaţiile consistente: ei sunt cei care trebuie într-adevăr să trezească aceste conştiinţe (intelectuali, oameni cu studii superioare, educatori de conştiinţe şi ei) adormite. lehamitea s-a cam extins. câtă vreme nu ai de mulţi ani un statul decent în societate, câtă vreme media a încurajat formarea unei imagini excesiv... deformate a dascălului român şi a mediului şcolar în care acesta se desfăşoară, câtă vreme în covârşitoarea lor parte ieşirile în stradă ale profesorilor s-au soldat cu eşecuri la masa negocierilor, câtă vreme micile succese ale negocierilor nu au căptătat o formă legală unanim acceptată de administraţia românească şi s-au transformat în mii de procese care aduc sporadice "victorii" locale ce nu se materializează în decizii judecătoreşti de jure şi de facto executate, câtă vreme problema acută la care asistăm zilele astea (pentru prima dată în învăţământul românesc postcomunist, la nivel naţional s-au făcut plăţi parţiale ale salariilor în procente cuprinse între zero şi 70%) riscă din nou să se dilueze repede şi trist tot într-un amestec de mesaje ridicol-arogante - câtă vreme avem circ, dar nu mai avem pâine, cred că ar fi momentul... 

Tehnica asta de a apela la bunul simţ printr-o parşivenie fix pe invers mă scandalizează cel mai mult.
Hei! Nicăieri în “fluturaşul” cadrului didactic nu se regăseşte un spor salarial pentru “relaţii musai decente cu patronatul” (ceea ce ar putea fi echivalat chiar şi de un “spor de ruşine/jenă”). Mereu auzim vreun guvernant: “am încerede în decenţa, în buna credinţă a cadrelor didactice…” Fugi, dom’le! În primul rând, când ceri aşa ceva, trebuie să dai tot cam aşa ceva la schimb. În al doilea rând, subtextul acestei cerinţe este de o perversitate penală: guvernantul insinuează că orice ieşire din careul disciplinei lui, consacrate de misiunea nobilă pe care o are – aceea de a educa – îl expune pe dascăl/profesor oprobiului public. Aşa au făcut în ultima vreme guvernanţii “deranjaţi” de protestele dascălilor: i-au arătat cu deştul părinţilor şi elevilor “frustraţi” temporar (în greve) de dreptul la educaţie. Tehnica asta de a apela la bunul simţ printr-o parşivenie fix pe invers mă scandalizează cel mai mult. Nu că-mi tai din salariul pentru care chiar muncesc, nu prind muşte, nu că mă tratezi ca pe ultimul dintre bugetari, tăind din venitul meu cu siguranţa că nu voi muşca mâna murdară cu care îmi arunci viaţa în mizeriile de tot felul, nu lipsa de consideraţie cu care îmi demonstrezi că mă poţi călca oricând în picioare, după care te ştergi tot de mine şi pleci nestingherit de nimeni mai departe - nu! Ci faptul că apelezi la credinţa mea că lumea mai e şi bună, credinţă cu care intru la ore şi pe care vreau să o transmit şi copiilor tăi, ca ei să o transmită copiilor lor, credinţă pe care tu nu ai cum să le-o transmiţi din moment ce mă scuipi imediat acolo unde te faci că vrei să mă pupi! Iar asta nu se va schimba niciodată, vrei tu să mă asiguri…


miercuri, 10 martie 2010

Scrisoare deschisă adresată ministrului Educaţiei

 Doamna Deputat, Carmen Moldovan, mi-a transmis spre publicare o scrisoare deschisă adresată ministrului Educaţiei. Mă bucur că acesată scrisoare confirmă logica expusă de mine în ultimele 2-3 articole anterioare.

Domnule ministru Daniel Petru Funeriu,

Vă înaintez această scrisoare deschisă într-un moment în care sute de profesori din Buzău, Galaţi, Oradea şi alte oraşe ale ţării sunt în stradă, recurgând la grevă ca ultimă formă de protest faţă de modul în care înţelegeţi să gestionaţi învăţământul în România.

Pesemne că la învestirea dumneavoastră în funcţie, prea mulţi au uitat că tinereţea nu reprezintă o garanţie a competenţei (ba în unele cazuri, dimpotrivă), căci, după doar două luni şi jumătate de mandat în calitate de ministru, ultima dumneavoastră „ispravă” pare să fi depăşit toate limitele imaginabile ale incompetenţei, indolenţei şi insolenţei. Iar dacă, tributar acestei descrieri, veţi fi ridicând uimit din sprâncene la citirea acestor rânduri, îngăduiţi-mi să vă împrospătez memoria: ieri, biroul de presă al ministerului pe care se presupune că îl conduceţi, a remis publicităţii un comunicat, intitulat Precizări privind plata salariilor cadrelor didactice pentru luna februarie pe care, pentru a vă scuti de eventuale eforturi suplimentare, îmi îngădui să vi-l reproduc integral [sublinierile în text îmi aparţin, n. C.M.]:

“Referitor la speculaţiile apărute în mass media pe tema apariţiei unor posibile proteste spontane, cauzate de neplata salariilor cuvenite cadrelor cadrelor din învăţământul preuniversitar pentru luna februarie, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, doamna Melania Vergu, precizează următoarele:

‘La nivel naţional nu există probleme legate de acordarea drepturilor salariale pentru cadrele didactice aferente lunii februarie. Cheltuielile de personal au fost calculate pe baza noilor costuri standard/elev, direcţiile de finanţe publice judeţene/sectoarelor Municipiului Bucureşti repartizând bugetele, proporţional,  pe trimestre.

În unele judeţe, fondurile repartizate pentru primul trimestru nu au fost suficiente pentru plata integrală a salariilor din cauza a două situaţii diferite. Prima se leagă de achitarea unor sporuri care nu sunt cuprinse în legi şi hotărâri de guvern. Cea de-a doua situaţie a apărut pentru că nu s-a respectat OUG 1/2010, privind încadrarea personalului didactic. Astfel, în judeţele Suceava, Buzău şi Galaţi salariile au fost calculate de inspectorat şi plătite conform Legii 221/2008 şi nu în baza OUG 41/2009, cum ar fi trebuit, ceea ce a însemnat că s-au produs creşteri de 33% ale fondului de salarii. Reamintim faptul că, prin decizii succesive, la începutul lunii februarie, Curtea Constituţională a declarat constituţionale prevederile OUG 31 şi 41/2009, privind salarizarea personalului bugetar ceea ce înseamnă că şcolile care au aprobat o salarizare mai mare decât cea prevăzută în aceste ordonanţe de urgenţă au greşit, au încălcat prevederile legale în vigoare. În ceea ce priveşte judeţul Arad, veniturile salariale se calculează în baza unor decizii judecătoreşti şi nu în baza OUG 41/2009. Acolo unde s-au calculat salariile încălcându-se legile în vigoare, s-au depăşit şi bugetele repartizate. Din păcate, vina aparţine celor care nu se raportează la lege, nu vreunei finanţări deficitare.

Până în prezent, din informaţiile primite din partea Ministerului Finanţelor Publice, din 17 judeţe care au solicitat suplimentarea sumelor din trimestrul I prin diminuarea sumelor din trimestrele III şi IV, 15 au primit aprobare în acest sens.’

 

08.03.2010                                                                                          Biroul de presă”[1]

       Pentru a rezuma deci preliminar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (pentru uzanţă, MCTS), clamează că salariile cadrelor didactice trebuie calculate în baza O.U.G. nr. 31 şi respectiv 41/2009, şi nu a Legii nr.221/2008. 

Domnule ministru,

 după cum nu demult cineva, pledând pentru mai mulţi tinichigii în formarea din sistemul educaţional, opina, textual, că informaţii despre Herodot se pot găsi şi pe Google, vă invit să folosiţi cu încredere acelaşi motor de căutare pentru a descoperi, poate cu suprindere, următoarele două decizii ale Curţii Constituţionale:

 1.) Decizia nr. 106 din 4 februarie 2010 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 146 din 5 martie 2010)[2]; această Decizie v-ar putea lămuri, citând din chiar dispozitivul ei, că

-         […] Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, sunt şi ele abrogate.” şi respectiv că,

-         precum în bancul cu bicicleta de la Radio Erevan, “deciziile succesive” prin care Curtea Constituţională, potrivit consilierului dumneavoastră, ar fi declarat constituţionale aceleaşi două O.U.G. sunt de fapt una singură, care nici măcar nu le declară constituţionale, ci constată că O.G. nr. 15/2008 (pe care cele două O.U.G. ulterioare o modificau), fusese de fapt abrogată prin Legea nr. 330/2009. Altfel spus, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată în instanţă nu pe fond, ci pentru simplul motiv că actul normativ la care făceau trimitere cele două ordonanţe de urgenţă nu mai erau în vigoare la momentul deciziei!

2.) Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 464 din 6 iulie 2009)[3], al cărei dispozitiv reţine, inter alia: “Curtea, prin decizia menţionată, a statuat că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptate de Parlament încalcă art.1 alin.(4), art.61 alin.(1) şi art.115 alin.(4) din Legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispoziţiilor art.115 alin.(6) din Constituţie, coroborate cu cele ale art.41 şi art.47 alin.(1) din Legea fundamentală. În consecinţă, Curtea a constatat şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5), potrivit cărora, ‘În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie’”. Altfel spus, amendarea de către Guvern, a unei legi printr-o ordonanţă de urgenţă în mod evident contrară legii adoptate de Parlament, încalcă Constituţia!

Similar, prin art. 5(6), O.U.G. nr.1/2010, pe care comunicatul de presă o menţionează, face referire la aceeaşi O.U.G nr. 41/2009, al cărei art. 2 stipulează (cu privire la reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010) modificarea articolului 1, indice 1, alineat (1), indice 1 din O.U.G. nr. 15/2008, adică exact actul normativ abrogat prin Legea nr. 330/2009 şi ulterior constatat ca atare de către Curtea Constituţională!

Într-un alt context şi în alte timpuri, scriitorul scoţian Robert Louis Stevenson conchidea cu amărăciune că “politica e probabil singura profesie în care o pregătire prealabilă nu e considerată necesară.” Felicitări, domnule Funeriu, în doar două luni şi jumătate de mandat le-aţi demonstrat miilor de profesori din România nu doar actualitatea aforismului, ci şi faptul că, uneori, grotescul şi absurdul unei situaţii pot întrece chiar şi cel mai rău coşmar!

Ignorând faptul că salariile trebuie acordate conform legii, şi nu directivelor de partid, dumneavoastră pretindeţi că salarizarea cadrelor didactice ar trebui să se facă conform unor acte normative abrogate! Vă situaţi astfel, dumneavoastră şi ministerul pe care îl conduceţi, pe o poziţie netemeinică, nelegală şi neconstituţională. Sfidaţi bunul simţ, logica elementară şi Constituţia României, iar acest fapt, incalificabil şi probabil fără precedent în istoria democraţiei din România, vă descalifică definitiv şi iremediabil. 

 Inspirându-vă nu de la Andrei Marga, Mircea Miclea sau Ecaterina Andronescu, ci probabil de la predecesorul dvs. interimar la minister, aţi mai identificat, pe lângă pensionari, femei şi copii, o nouă categorie de “români nesimţiţi”: profesorii. Încă o dată, felicitări!

 Incompetenţa celor care au redactat comunicatul de presă, indolenţa scandaloasă în raportarea obedientă la lege şi insolenţa cu care sfidaţi Constituţia mă obligă, domnule Funeriu, să vă solicit demisia. Iar într-o ţară normală, condusă de un guvern responsabil, cu un ministru al Educaţiei competent, n-ar mai fi fost nevoie ca eu să vă solicit demisia, căci v-aţi fi depus-o deja dumneavoastră.

09.03.2010                                                                                                                                                                              Deputat PSD,  Carmen Moldovan

marți, 9 martie 2010

M.E.C.T.S. sfidează Curtea Constituţională !

Este incredibil modul în care M.E.C.T.S., printr-un comunicat de presă, sfidează logica, bunul simţ şi puterea judecătorească, afirmând, cu o seninătate demnă de un de tabloid de mâna a treia, că nu există probleme legate de calculul şi plata salariilor în învăţământ. 
Prin intermediul purtătorului său de cuvânt, doamna Melania Vergu, M.E.C.T.S. susţine, în mod surprinzător, că "prin decizii succesive, la începutul lunii februarie, Curtea Constituţională a declarat constituţionale prevederile O.U.G. 31 şi 41/2009, privind salarizarea personalului bugetar ceea ce înseamnă că şcolile care au aprobat o salarizare mai mare decât cea prevăzută în aceste ordonanţe de urgenţă au greşit, au încălcat prevederile legale în vigoare". ACESTA ESTE UN MARE NEADEVĂR ! 

Prin Decizia nr. 106 din 4 februarie 2010, Curtea a constatat că, "ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, O.U.G. 15/2009 (...), aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2009, a fost abrogată în mod expres prin Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În aceste condiţii, O.U.G. 31/2009 şi O.U.G. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale O.U.G. 15/2008, sunt şi ele abrogate (...)."
Ca atare, Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a normelor legale criticate. 
În această situaţie este evident că trimiterile pe care Legea nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010 le fac la O.U.G. 41/2009 nu pot produce efecte, pentru că este un nonsens ca o reglementare să fie abrogată şi reactivată în acelaşi timp. 
După ce logică au ajuns doamna Vergu şi M.E.C.T.S. la concluzia că O.U.G. 31/2009 şi O.U.G. 41/2009 sunt constituţionale şi în vigoare, mi-e extrem de greu să înţeleg.

P.S. 
În acest context al intoxicării şi manipulării iniţiat de M.E.C.T.S., tăcerea departamentelor de comunicare ale federaţiilor sindicale din învăţământ este cel puţin la fel de greu de înţeles. Până la ora publicării acestui post (9:40) niciunul dintre site-urile oficiale ale federaţiilor sindicale nu conţinea vreo replică la comunicatul aberant emis de M.E.C.T.S. încă de ieri, 08.03.2010.


luni, 8 martie 2010

Decizia Curţii Constituţionale nr. 106/4.02. 2010 (extras)

Decizia se referă la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar şi a celor ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 211 din 1 aprilie 2009, precum şi cele ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 3 aprilie 2009.
Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009:
Art. 2
"Alineatul (1) al articolului V din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. După litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:
«a1) pentru perioada 1-30 aprilie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;».
2. Litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«b) pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;»".
Art. 3
"Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă."
- Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009:
"Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 11 alineatul (1), litera a1) va avea următorul cuprins:
«a1) pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;».
2. La articolul V alineatul (1), literele b) şi c) se abrogă.
3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi3b se abrogă."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la statul român, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, precum şi pe cele ale art. 141 privind Consiliul Economic şi Social.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI - Dispoziţii finale din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.
În aceste condiţii, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, sunt şi ele abrogate.
Faţă de această situaţie, având în vedere că abrogarea prevederilor legale ce constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit ulterior sesizării Curţii Constituţionale, devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora instanţa de contencios constituţional se pronunţă asupra "unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dint-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare".
Ca atare, Curtea urmează să respingă, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a normelor legale criticate.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar şi a celor ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Tulcea în Dosarul nr. 558/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2010 

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 146 din data de 5 martie 2


 

vineri, 5 martie 2010

Curtea Constituţională s-a pronunţat: O.U.G. 41/2009 nu mai este în vigoare

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 106 din 4 februarie 2010, O.U.G. 41/2009 nu mai este în vigoare.
Curtea a constatat că, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, O.U.G. 15-2009 (...), aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2009, a fost abrogată în mod expres prin Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În aceste condiţii, O.U.G. 31/2009 şi O.U.G. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale O.U.G. 15/2008, sunt şi ele abrogate (...)
Ca atare, Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmsibilă, excepţia de neconstituţionalitate a normelor legale criticate.
Decizia Curţii Constituţionale confirmă punctul de vedere susţinut de sindicatele din învăţământ, infirmând poziţia netemeinică şi nelegală a M.E.C.T.S., care, prin mai multe note emise în ultima perioadă, a susţinut aplicabilitatea O.U.G. 41/2009.
Decizia Curţii Constituţionale confirmă, de asemenea, temeinicia hotărârilor judecătoreşti obţinute de sindicate, prin care s-a dispus calcularea şi plată drepturilor băneşti stabilite de Legea nr. 221/2008 până la 31 decembrie 2009, dar şi punctul de vedere al Departamentului Juridic al F.S.L.I. referitor la modalitatea de calcul a salariilor din învăţământ, începând cu 01.01.2010 (vezi aici punctul de vedere)

Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 146/05.03.2010

miercuri, 3 martie 2010

Punctul de vedere al Departamentul Juridic al F.S.L.I. cu privire la încadrarea şi salarizarea personalului din învăţământ






Departamentul Juridic al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ a stabilit un set de puncte de vedere cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la salarizarea şi încadrarea personalului din învăţământ începând cu 01.01.2010. Necesitatea acestei întâlniri a apărut ca rezultat al numeroaselor şi gravelor contradicţii şi inechităţi existente în noile reglementări privind încadrarea şi salarizarea personalului din învăţământ.

Acest material a fost preluat, după ce a devenit public prin afişarea sa pe site-ul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ - www.fsli.ro