În esenţă, proiectul Codului dialogului social se remarcă printr-o redactare defectuasă, atât din punct de vedere al tehnicii legislative, cât şi din punct de vedere al chestiunilor de fond pe care incercă să le introducă sau să le modifice.Atrag atenţia, în mod deosebit, următoarele aspecte menite să îngreuneze/îngrădească drepturile şi libertăţile sindicale şi desfăşurarea normală şi echitabilă a relaţiilor de muncă şi a dialogului social:
1) Impunerea, în mod surprinzător, a unui aşa numit “mandat solemn” (noţiune nedefinită), necesar declanşării de către organizaţiile sindicale a acţiunilor în instanţă formulate în numele membrilor; acest fapt va naşte interpretări şi va împiedica exercitarea unei funcţii esenţiale a sindicatelor, aceea de a acţiona în numele membrilor săi.
2) Introducerea unor formalităţi inutile şi complicate cu privire la înregistrarea şi dobândirea personalităţii juridice ale organizaţiilor sindicale
3) Impunerea a obligaţiei de distribuire către formele asociative de organizare sindicală a cotizaţiei plătite de membrii de sindicat: 30% către federaţie şi 10% catre confederaţie. Acest fapt va duce, inevitabil, la tensionarea şi scindarea mişcării sindicale (se încalcă principii constituţionale şi europene elementare privind dreptul de proprietate, dreptul de asociere şi independenţa organizatorică şi patrimonială a sindicatelor). Similar, ridică probleme art. 23 din proiect.
4) Diminuarea substanţială a protecţiei acordate de lege liderilor de sindicat.
5) Introducerea unor criterii şi a unei proceduri extrem de complexe şi de birocratice privind obţinerea reprezentativităţii sindicatelor, negocierile colective, definirea şi declanşarea conflictelor colective de muncă, declanşarea grevei. În acest context, actuala legislaţie privind contractele colective şi conflictele de muncă, apreciată oricum ca fiind destul de restrictivă, pare mai flexibilă şi mai explicită în raport cu prezentul proiect.
6) Nu rezultă cu claritate dacă proiectul Codului dialogului social este corelat cu proiectul privind modificarea Codului muncii.
Concluziile aparţin Departamentului Juridic al F.S.L.I.
1) Impunerea, în mod surprinzător, a unui aşa numit “mandat solemn” (noţiune nedefinită), necesar declanşării de către organizaţiile sindicale a acţiunilor în instanţă formulate în numele membrilor; acest fapt va naşte interpretări şi va împiedica exercitarea unei funcţii esenţiale a sindicatelor, aceea de a acţiona în numele membrilor săi.
2) Introducerea unor formalităţi inutile şi complicate cu privire la înregistrarea şi dobândirea personalităţii juridice ale organizaţiilor sindicale
3) Impunerea a obligaţiei de distribuire către formele asociative de organizare sindicală a cotizaţiei plătite de membrii de sindicat: 30% către federaţie şi 10% catre confederaţie. Acest fapt va duce, inevitabil, la tensionarea şi scindarea mişcării sindicale (se încalcă principii constituţionale şi europene elementare privind dreptul de proprietate, dreptul de asociere şi independenţa organizatorică şi patrimonială a sindicatelor). Similar, ridică probleme art. 23 din proiect.
4) Diminuarea substanţială a protecţiei acordate de lege liderilor de sindicat.
5) Introducerea unor criterii şi a unei proceduri extrem de complexe şi de birocratice privind obţinerea reprezentativităţii sindicatelor, negocierile colective, definirea şi declanşarea conflictelor colective de muncă, declanşarea grevei. În acest context, actuala legislaţie privind contractele colective şi conflictele de muncă, apreciată oricum ca fiind destul de restrictivă, pare mai flexibilă şi mai explicită în raport cu prezentul proiect.
6) Nu rezultă cu claritate dacă proiectul Codului dialogului social este corelat cu proiectul privind modificarea Codului muncii.
Concluziile aparţin Departamentului Juridic al F.S.L.I.
