De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

marți, 20 noiembrie 2012

Fără aplauze

Motto: Între demnitatea de a pierde și pierderea demnității  


A pierde frumos, cu demnitate, cu fruntea sus nu e apanajul oricui. 
Și, când a pierde poate însemna și a ieși din scenă, ce poate fi mai frumos decât o plecare în aplauze? Milă celor care nu știu să piardă! Sărmani cabotini care, în meschinăria lor, nu pot să-și spună natural, cu simplitate nici măcar ultima replică.
Există oameni care, între o ieșire în aplauze și rolul celui care stinge lumina în sală, în lipsa spectatorilor, aleg varianta din urmă. Teatrul poate că e demult în faliment, dar...ce mai contează!?  Ei și-au spus ultimul monolog, și-au jucat ultimul rol; singuri; până la capăt. Și fără aplauze.


2 comentarii:

stefania spunea...

Probabil ca „actorii” la care faceti referire nu au fost obisnuiti cu competitia.Au primit prin diferite tertipuri rolul principal si astfel si-au pirdut caracterul.

ursu spunea...

Cine strange babi pt. flori;dau si eu.