Notă:
Indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 nu trebuie confundată cu prima de instalare prevăzută de art.
51(6) din
Legea
nr. 128/1997 privind Statutul personalului
didactic – reglementare în prezent abrogată.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit în şedinţa din 21 septembrie 2015 că ,,în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, aceste prevederi legale nu abrogă dispoziţiile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările ulterioare.”
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă, astfel, punctul de vedere al sindicatelor din învăţământ, potrivit căruia, unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar au obligaţia de a acorda indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, în situaţiile în care sunt întrunite condiţiile legale.
Potrivit art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, la încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizaţie de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzator funcţiei, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat; (…) Indemnizaţia de instalare poate fi echivalentă cu doua salarii de bază pentru acele localităţi unde atragerea specialiştilor se face cu mare greutate, stabilite de ministere si celelalte instituţii centrale şi locale ale administraţiei publice şi avizate de Ministerul Finantelor.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521(3) din Codul de procedură civilă.
Precizăm că, raportat la art. 268(1) lit. c) din Codul muncii, salariaţii din învăţământul preuniversitar de stat pot solicita acest drept în termen de 3 ani de la momentul în care au îndeplinit condiţiile prezentate mai sus.
Precizăm, de asemenea, că indemnizaţia de instalare la care facem referire nu trebuie confundată cu prima de instalare prevăzută de art. 51(6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic – reglementare în prezent abrogată.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit în şedinţa din 21 septembrie 2015 că ,,în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, aceste prevederi legale nu abrogă dispoziţiile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările ulterioare.”
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă, astfel, punctul de vedere al sindicatelor din învăţământ, potrivit căruia, unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar au obligaţia de a acorda indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, în situaţiile în care sunt întrunite condiţiile legale.
Potrivit art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, la încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizaţie de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzator funcţiei, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat; (…) Indemnizaţia de instalare poate fi echivalentă cu doua salarii de bază pentru acele localităţi unde atragerea specialiştilor se face cu mare greutate, stabilite de ministere si celelalte instituţii centrale şi locale ale administraţiei publice şi avizate de Ministerul Finantelor.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521(3) din Codul de procedură civilă.
Precizăm că, raportat la art. 268(1) lit. c) din Codul muncii, salariaţii din învăţământul preuniversitar de stat pot solicita acest drept în termen de 3 ani de la momentul în care au îndeplinit condiţiile prezentate mai sus.
Precizăm, de asemenea, că indemnizaţia de instalare la care facem referire nu trebuie confundată cu prima de instalare prevăzută de art. 51(6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic – reglementare în prezent abrogată.
