După aderarea la Uniunea Europeană, România trebuie să ia măsuri pentru implementarea Directivei cadru 89 / 391 / CEE a Consiliului Comunităţii Europene pentru promovarea îmbunătăţirii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă. Una din aceste măsuri este eliminarea / diminuarea riscurilor de apariţie a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Cei implicaţi, în special managerii şi lucrătorii desemnaţi, nu trebuie să ia la cunoştinţă de aceste cerinţe doar atunci când se confruntă cu accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale; în acest moment, acţiunea preventivă se va transforma în acţiune corectivă, o acţiune corectivă tardivă, dar mai ales tragică şi costisitoare.
Scopul principal al evaluării riscurilor profesionale este protejarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor. Evaluarea riscurilor ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare a lucrătorilor şi de afectare a mediului ca urmare a activităţilor legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la menţinerea competitivităţii şi productivităţii întreprinderii.
Evaluarea riscurilor profesionale trebuie să acopere fiecare activitate şi fiecare post de lucru dintr-o întreprindere, luând în considerare fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv lucrător, sarcină de muncă, echipamente de muncă şi mediu de muncă. Evaluarea riscurilor serveşte la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi, în acest scop, necesită o documentare adecvată şi susţinută.
Conform prevederilor legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, toţi angajatorii trebuie să evalueze riscurile.
Conform dispozitiilor din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 obligaţiile angajatorului sunt :
- să evalueze riscurile care nu pot fi evitate;
- să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
- să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice.
Cei implicaţi, în special managerii şi lucrătorii desemnaţi, nu trebuie să ia la cunoştinţă de aceste cerinţe doar atunci când se confruntă cu accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale; în acest moment, acţiunea preventivă se va transforma în acţiune corectivă, o acţiune corectivă tardivă, dar mai ales tragică şi costisitoare.
Scopul principal al evaluării riscurilor profesionale este protejarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor. Evaluarea riscurilor ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare a lucrătorilor şi de afectare a mediului ca urmare a activităţilor legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la menţinerea competitivităţii şi productivităţii întreprinderii.
Evaluarea riscurilor profesionale trebuie să acopere fiecare activitate şi fiecare post de lucru dintr-o întreprindere, luând în considerare fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv lucrător, sarcină de muncă, echipamente de muncă şi mediu de muncă. Evaluarea riscurilor serveşte la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi, în acest scop, necesită o documentare adecvată şi susţinută.
Conform prevederilor legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, toţi angajatorii trebuie să evalueze riscurile.
Conform dispozitiilor din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 obligaţiile angajatorului sunt :
- să evalueze riscurile care nu pot fi evitate;
- să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
- să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice.
