De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

marți, 11 mai 2010

Ar putea fi inutil sau prea târziu...

Recesiunea mondială face ca mişcarea sindicală din România să se confrunte, la rândul ei, cu o criză fără precedent. Sindicatele bugetarilor vor da în următoarele săptămâni proba viabilităţii şi capacităţii lor organizatorice. Acesta este momentul adevărului, pentru că lipsa elaborării în termen util a unor strategii sindicale bazate pe principii şi mijloace moderne va face ca strigătul de luptă al liderilor să nu fie perceput ca atare de membrii "simpli".
Am mai spus-o şi cu alte ocazii şi o repet şi acum: marile organizaţii sindicale, inclusiv cele din învăţământ, rămân tributare unei inabilităţi în pregătirea şi lansarea mesajelor în mod coerent, pragmatic şi programatic, atât în spaţiul public, cât şi către proprii membri. Dacă această politică defectuoasă nu a fost una intenţionat promovată de unii lideri, înseamnă că aceştia sunt depăşiţi de vremuri şi poartă pe cap o pălărie prea mare pentru postura în care se află.
Percepţia publică, inclusiv percepţia multor membri de sindicat, este aceea că ezitările liderilor sindicali din anii trecuţi, implicarea lor politică, precum şi întreruperea mai multor acţiuni sindicale recente, tot la îndemnul liderilor, fără să se fi obţinut rezolvări concrete, ridică semne de întrebare cu privire la bunele intenţii ale unora. Nu spun că acesta este adevărul, spun doar că aceasta este percepţia. Iar noi trăim într-o lume în care percepţia publică ajunge să ia locul adevărului.
De aceea eu cred că, în condiţiile în care bugetarilor li se retează un sfert din salariu, şi în condiţiile în care oprirea voluntară a lucrului înseamnă neplată altor zile de muncă, chemarea liderilor la proteste de stradă şi la o grevă generalizată în sistemul bugetar va avea sorţi de izbândă numai dacă va fi inteligent susţinută, printr-un plan de comunicare foarte bine pus la punct. Cu minima condiţie ca un asemenea plan să existe deja, deci să fi fost elaborat cu mai mult timp înainte, pe principii proactive şi, neapărat, de către specialişti. Altfel, ar putea fi inutil sau prea târziu...

Un comentariu:

Adriana spunea...

Aveti dreptate- nu imi mai reprezinta nici sindicatul interesele.Cu exceptia temei "zilelor fara salar" care ne-a pus la masa discutiei, niciodata nu au avut loc consultari adevarate, reale ( in 15 ani am participat la 2 sedinte de sindicat, si am tot semnat cu da/nu foi de hartie).Si liderii de sindicat au si ei un comportament arogant, cred ca daca sunt sus, stiu mai bine ce trebuie facut pentru cei de jos si, din punctul meu de vedere, habar nu au ce e de facut.Lucrurile sunt prea complicate si "fine" pt. atitudini simpliste, fara plan, etc.
De ex. o miscare grevista cu o durata de 1 luna genereaza o economie la buget pe 4 luni (25%/luna)si asta dupa 1 luna, nu dupa 4!. Nu exista, deci, niciun motiv intemeiat din partea cealalta a baricadei pt. a incepe si grabi negocierile; ideea ca elevii pierd ceva nu mai deranjeaza pe nimeni(dovada... abandonul subiectului legii eucatiei).
A fost interesant mesajul de duminica, al unui lider de sindicat???- a intrat sa discute despre cei 25% si a iesit cu promisiunea sustinerii titularizarii pe judet. He, he, au auzit de sofismul abaterii atentiei? au studiat principiile negocierii? Japonezii le-au redactat cu mii de ani in urma...nu mai am ce zice.