Scriam în urmă cu o lună că îmi doresc o grevă "ca la carte" în învăţământ, pentru că nu dau şanse de reuşită unei asemenea acţiuni, dacă sindicatele naţionale nu-şi iau minima precauţie de a parcurge toţi paşii impuşi de lege pentru declanşarea respectivului protest. Timp ar fi fost; mai rămânea să se identifice oarece voinţă decizională, ceva inteligenţă de acţiune şi un strop de bună-credinţă din partea unora. Rămân la aceeaşi părere şi sper să mă înşel.
Argumentul pe care îl invocă unii, bazat pe pe principiul "dacă ei, ăştia de la putere, încalcă legea, o încălcăm şi noi, şi să vedem ce ne fac", mi se pare fragil, dacă nu naiv. E o atitudine pe care nu ne-o permitem în acest moment, pentru simplul fapt că nu sindicatele sunt la putere şi nu ele au sub control ori în sfera de influenţă autorităţile statului. O logică elementară şi o minimă responsabilitate faţă de membrii de sindicat ar fi cerut o cu totul altă abordare. Ăştia de la putere încalcă legea pentru că ei îşi permit, dar vor fi suficient de demagogi şi de farisei să ne-o reproşeze nouă. Nu m-ar mira deloc să o facă, inclusiv în instanţă. Deci, nu cred că ne permiteam un joc "la cacialma". Pass !
Citeşte şi articolul O grevă "ca la carte"
