De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

miercuri, 3 noiembrie 2010

Rapid eye movement

Azi am aflat că ieri am câştigat toate procesele. Evident, este vorba despre toate procesele de ieri. Pesemne că am presimţit ceva, pentru că azi noapte am visat chiar că Înalta Noastră Curte Constituţională a hotărât că noua lege a educaţiei naţionale a fost adoptată cu încălcarea Legii fundamentale. Când m-am trezit mi-am zis că e posibil ca visul ăsta al meu să se împlinească azi. Şi m-am bucurat. M-am spălat pe faţă, mi-am băut cafeaua, mi-am dus copilul la grădiniţă şi am ajuns la serviciu. Am mai băut o cafea, am deschis calculatorul şi mi-am verificat termenele de judecată - au mai rămas multe şi săptămâna asta, atât cât a mai rămas din ea, din săptămâna asta, dar vor fi şi mai multe săptămâna viitoare. Într-o noapte am visat că o Înaltă Curte Extraordinară ne anulase toate procesele câştigate. M-am trezit speriat şi mi-am zis că visul ăsta nu trebuie să se împlinească niciodată. Îmi amintesc că în ziua aceea, după vis, m-am ridicat cu greu din pat, m-am spălat pe faţă, mi-am băut cafeaua, mi-am dus copila la grădiniţă şi am ajuns la serviciu. Am mai băut o cafea, am deschis calculatorul şi mi-am verificat termenele de judecată. Apoi am plecat la instanţă. În ziua aceea am câştigat toate procesele din ziua aceea. Am plecat de la serviciu împăcat, mi-am luat copila de la grădiniţă, am ajuns acasă, mi-am băut ceaiul şi am adormit aproape fericit. Am visat că visam că azi noapte am visat că noua lege a educaţiei naţionale era neconstituţională şi când m-am trezit fericit am vrut să-mi duc fetiţa la grădiniţă, dar mi-am dat seama  că n-aveam cu ce, pentru că peste noapte cineva îmi furase maşina. Şi atunci m-am rugat în gând să fie doar un coşmar şi mi-am impus să mă trezesc; ceva în adâncul meu îmi spunea că e doar un vis urât, cu alte cuvinte eu visam că ştiu că visez. Şi am reuşit să mă trezesc. Maşina era la locul ei, în faţa blocului. M-am spălat pe faţă, mi-am băut cafeaua, mi-am dus copila la grădiniţă şi am ajuns la serviciu. Am mai băut o cafea, am deschis calculatorul şi mi-am verificat termenele de judecată - toate termenele de judecată erau şi ele acolo, la locul lor, în calcultor şi transcrise frumos pe fiecare dosar. Apoi am plecat la instanţă. Am pledat frumos şi sala m-a aplaudat. Dar în ziua aceea am pierdut toate procesele din ziua aceea. O, Doamne, atunci mi-am dorit să fie doar un coşmar. Am închis ochii, sperând să readorm, dar ceva în adâncul meu, în subconstientul meu, îmi spunea că n-ar trebui, pentru că, în cazul astă, m-aş putea trezi în visul în care mi se furase maşina. Asta n-ar fi fost o problemă, dacă aş fi ştiut sigur că am casco. Dar eu nu mai ştiam dacă am sau nu casco. Pe tema asta avusesem vise diferite şi contradictorii. Când aveam casco era bine, îmi puteam permite să mi se fure maşina, pentru că, astfel, aveam garanţia că voi câştiga toate procesele. Dar când n-aveam casco trebuia să fac în aşa fel încât să mă pot întoarce în visul în care doar visasem că mi se furase maşina, dar fără să pierd toate procesele din ziua aceea. Sau să visez în aşa fel, încât, deşi mi s-ar fi furat  maşina şi aş fi avut casco, instanţa şi-ar fi schimbat practica şi mi-ar fi dat câştig de cauză în toate procesele. Or visul ăsta este extrem de greu de obţinut, atât de greu încât nu ştiu dacă mi-a reuşit vreodată. De fapt, nu-mi mai amintesc. 
Dar problema mea e alta: în toate procesele pe care le-am câştigat s-au formulat recursuri. Dacă, Doamne fereşte, recursurile sunt admise, înseamnă că, finalmente, voi pierde procesele. Dacă pierd procesele, nu-mi mai fură maşina. Dar n-ar fi o problemă că-mi fură maşina, dacă visez că am casco. Deci, prefer să-mi fure maşina şi să câştig procesele, cu condiţia să fie în visul în care am casco. E complicat. Mai bine vând maşina. Mda, dar pentru asta trebuie să cer voie băncii care mi-a acordat creditul pentru maşină. Deci, eu n-am achitat încă maşina, ceea ce înseamnă că am casco, pentru că altfel banca nu mi-ar fi acordat creditul. Păi, Doamne, pe cale de consecinţă, voi pierde toate procesele? 

P.S. 
Să-mi spună cineva, dintre cei care mă cunosc, dacă am sau nu maşină în realitate. A fost visul meu din copilărie - e tot ce-mi amintesc. Poate pentru că mi-e somn foarte tare.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Bravo Emilian!

Dincolo de ceea ce se intampla in realitate, unde constat ca duci o lupta la baioneta zi de zi, ceea ce ai scris aici are o calitate literara indubitabila. Daca ai dezvolta ideea, fara a-l imita totusi pe Kafka, nu numai ca ai surprinde nucleul dur al trairilor unui avocat onest, dar a-i surprinde in acelasi timp o particica din realitatea romaneasca de azi. Asadar, reflecteaza!

Un admirator (al talentului literar)