Potrivit Înaltei Curți de Casație și Justiție, controlul obiectiv realizat de Curtea Constituţională nu exclude posibilitatea instanţelor judecătoreşti de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de compatibilitate a respectivelor dispoziţii cu cele ale Convenţiei, în raport cu situaţia particulară a fiecărei speţe, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu, tocmai pentru a se verifica in concreto păstrarea justului echilibru între interesele statului şi cele ale reclamanţilor.
Rămâne, așadar, la aprecierea instantelor de executare să analizeze și să decidă daca, în cadrul procedurii de executare a unor astfel de titluri executorii, prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completarile ulterioare, aduc sau nu atingere drepturilor protejate de Convenția europeană a drepturilor omului.
Rămâne, așadar, la aprecierea instantelor de executare să analizeze și să decidă daca, în cadrul procedurii de executare a unor astfel de titluri executorii, prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completarile ulterioare, aduc sau nu atingere drepturilor protejate de Convenția europeană a drepturilor omului.
Decizia Înaltei Curți vizează cauzele având un obiect ce implică incidenţa acestor texte (contestaţii la executare formulate împotriva actelor de executare ori împotriva refuzului executorilor judecătoreşti de a începe executarea silită, cereri de validare a popririi etc.) şi statuarea diferită asupra compatibilităţii acestor norme cu principiile conţinute în art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional, astfel cum aceste principii au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Decizia Înaltei Curti de Casație și Justiție nr. 1/16.01.2012 privind soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 210 din 29.03.2012
