Alexandru Bajdechi a fost Președintele Consiliului Județean al Elevilor Constanța (2013-2014). Este Președinte fondator Asociației Elevilor din Constanța. În prezent este student la drept.
Opinia lui Alexandru Bajdechi a fost publicată şi de site-ul www.romaniacurata.ro
Elevii nu sunt Charlie! Ce spune Constituția și ce a semnat Pricopie
Libertatea de exprimare, Constituția României
Libertatea de exprimare, Constituția României
ARTICOLUL 30
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
Art. 136 (2) În cazul în care aceste reviste/publicaţii conţin elemente care afectează siguranţa naţională, ordinea publică, sănătatea şi moralitatea, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sau prevederile prezentului regulament şi ale regulamentului intern al unităţii de învăţământ preuniversitar, directorul poate propune consiliului de administraţie suspendarea redactării şi difuzării acestora şi, ca urmare, le poate suspenda temporar sau le poate interzice definitiv (s.a.).
Cu prima parte a normei trebuie să fim de acord deoarece are ca izvor
Constituția, dar nu vi se pare ciudată partea a doua ? Hai să ne
reamintim ce zice Constituția: Cenzura de orice fel este interzisă [art.
30, alin (2)]! În acest caz se poate ajunge foarte ușor la un abuz,
fiind lăsată la discreția directorului (cu un consiliu de administrație
docil, din care nu face parte un reprezentant al elevilor) să suspende
orice fel de acțiune publicistică. Cunoașteți publicații ale elevilor
cumva? Sincer nu cred că există pentru că și acest segment a fost
monopolizat de directori care au făcut Revista școlii, evident
sub coordonarea unui profesor care nu va permite ca elevii să scrie ce
vor. Are dreptul un elev să-și facă o revistă în care să critice
directorul și/sau consiliul de administrație? Da. Va putea oare? Nu.
Cred că am demonstrat de ce această prevedere din ROFUIP intră chiar în
contradicție cu Constituția, ceea ce e foarte grav. Un ministru al
educației a dat un ordin prin care drepturile fundamentale ale omului
sunt îngrădite. Mai menționez că art. 120 din ROFUIP ar trebui să
asigure elevilor toate drepturile constituționale. Cam tristă ipocrizia…
Ia statutul, nu-i statutul
Când s-a adoptat Legea Educației în anul 2010, s-a convenit ca elevii
și studenții să aibă câte un statut distinct în care să se menționeze
toate drepturile și îndatoririle (pentru elevi) sau obligațiile (pentru
studenți). Nu vreau să mă concentrez pe diferența dintre îndatorire și
obligație însă trebuie menționat că elevii au îndatoriri pentru că fac
parte din învățământul obligatoriu iar studenții obligații deoarece
acest tip de învățământ este unul facultativ iar studenții semnează un
contract de studii și își asumă obligațiile din contract. Dacă
ministerul face confuzia, deși în lege nu este făcută, între îndatoriri
și obligații înseamnă că școala ar putea să execute silit elevul să
învețe. Sună foarte aberant, de aceea trebuie sesizată eroarea gravă
făcută de minister. Cum să execuți silit elevul să învețe? Poate ne
lămurește domnul Cîmpeanu dar nici dumnealui nefiind doctor în drept sarcina rămâne la aceeași direcție juridică a ministerului care a avizat un asemenea regulament.
Statutul elevului trebuie să fie un document distinct, așa s-a
urmărit, așa trebuia făcut. Dacă cercetăm după metoda teleologică (adică
a scopului urmărit), ne punem întrebarea: De ce s-a menționat în Legea
Educației că trebuie adoptat un statut al elevului și după adoptarea
acestuia se realizează regulamentele școlare? În mod cert, nu pentru a
ajunge în situația actuală. Cui i se adresează acest statut al elevului?
Profesorilor? Părinților? Nu. Elevilor! Primul pas în realizarea
dreptului este conformarea, or dacă elevii nu au cum să își citească
drepturile și îndatoririle cum să-și formeze conduita
pe care o dorim? De aceea era necesar un document distinct de 15-20 de
pagini în care să fie incluse absolut toate drepturile, fie că decurg
din tratatele internaționale, Constituția României, legea educației sau
legea privind drepturile copiilor. Acest ROFUIP are 79 de pagini. Îl va
deschide vreodată un elev? Nu cred. După cum se observă, până cum și în
continuare, fac trimiteri la articole din ROFUIP, deoarece statutul
elevului nu există, lucru ce încalcă dispozițiile art. 80 alin. (2) din
Legea educației, motiv numai bun pentru anularea ROFUIP în instanță.
Asociere și reuniune
Noul ROFUIP, ca și vechiul ROFUIP încalcă legea în privința
asocierii. Deși Constituția prevede limitarea dreptului fundamental la
asociere și întrunire numai în cazurile de siguranță națională și
regulilor necesare într-o societate democratică, ROFUIP lasă acest drept
la discreția directorului. În fine, regulamentul condiționează
constituirea unei asociații de aprobarea directorului, lucru care
încalcă O.G. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.
Privarea de libertate
ROFUIP stabilește că elevii nu pot părăsi unitatea de învățământ fără
avizul profesorului de serviciu. Prevederea e din start ilegala, pentru
că reprezintă o privare ilegală de libertate (Art. 205 C.Pen.).
Pedeapsa pentru privarea ilegală de libertate este de 1 și 7 ani de
închisoare. Dacă persoana vătămată este minoră atunci pedeapsa este
între 3 și 10 ani de închisoare. Cine va plăti pentru eroarea asta?
Ministrul, directorii sau profesorii de serviciu?
Elevii, paznicii școlilor
Prin noul ROFUIP, elevii sunt obligați să devină paznicii școlilor.
Da, pentru asta plătim taxe și impozite, ca elevii să devină paznici.
Spunea cineva că lipsește practica? Poate mulți își vor descoperi
vocația de bodyguarzi, că e la modă, nu?
Protestele – interzise
Protestele nu se pot desfășura dacă afectează activitatea la ore. Cum
se traduce asta nu îmi dau seama, însă în mod cert reprezintă o metodă
de intimidare pentru elevi de a nu-și manifesta libertatea de întrunire,
drept fundamental.
Contractul educațional – o aberație
Dacă ai drepturi și îndatoriri stabilite prin ordin de ministru,
pentru ce să mai închei un contract? Nimeni nu poate fi obligat să
încheie un contract, deci acest contract este inutil.
Ne place birocrația. De asemenea contractul nu respectă regimul actelor
semnate de minor. Începând de la vârsta de 14 ani, minorul poate semna
acte de conservare (să-și prezerve un drept), de administrare
(valorificarea drepturilor) și dispoziție de mică valoare (nu poate
vinde decât bunuri de mică valoare). Aceste prevederi din Codul Civil au
fost ignorate complet de minister. Cu așa juriști, nu mă mir.
Manualele școlare – uitate
Ministrul Educației a comis o gravă abatere aprobând acest
regulament. Față de draftul pus pe site-ul MEN acum câteva luni, acest
regulament adoptat nu mai are inclusă prevederea referitoare la
manualele școlare. Există o problemă. Ministerul Educației, deși este
obligat de lege, refuză să acorde manuale școlare elevilor de clasa a
XI-a și a XII-a. Nu se mai putea ascunde de această obligație și a
descoperit o metoda ingenioasă, să tacă. Recunosc că sunt impresionat de
viclenia celor din MEN în defavoarea elevilor.
Consiliul Elevilor
Consiliul Elevilor este reglementat prin ROFUIP. De ce nu îmi dau
seamă dar tocmai mi-a demonstrat că este o structură vasală
ministerului. Au introdus o prevedere că nu poți fi reprezentant al
elevilor dacă nu ai notă peste 9 la purtare. Pentru mine, din acest
moment, Consiliul Elevilor a devenit atât în fapt cât și în drept o
jucărie a ministerului și nu mai are nici un fel de respect. Cine crede
în independența lui ar trebui să se trezească din vis.
Cine e de vină? Bajdechi!
Toate aceste idei reprezintă doar o parte din problemele ROFUIP.
Pentru că trebuie să existe și un vinovat, recunosc că eu sunt
vinovatul. Cel puțin așa spune președintele Consiliului Național al
Elevilor, Eduard Mititelu, care își anunță colegii de victoria obținută
împotriva oamenilor răi ca mine care o să moară cu legea în brațe.
Alexandru Bajdechi
