De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


miercuri, 21 octombrie 2009

"Nu ne putem opune numai cu declaraţii de intenţii"

ADINA TULBURE este institutor titular la Colegiul Naţional de Arte Regina Maria din Constanţa şi vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România.
Este şi Director de cercetare tehnologii didactice inovative în cadrul IRSCA Gifted Education. Deţine, de asemenea, o diplomă de licenţă în Tranzacţii Internaţionale şi este Master în Legislaţie Maritimă Internaţională. În prezent, elaborează o teză de doctorat intitulată Metode performante de management în instituţiile de învăţământ. Este autor şi editor de materiale didactice multimedia - soft educational. Vorbeşte fluent limba engleză.

La alegerile din data de 27 octombrie 2009, Adina Tulbure candidează pentru funcţia de vicepreşedinte al Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa.

***

Situatia invatamantului romanesc, supus unei reforme prelungite, impune o prezenta activa, profesionista si asertiva a organizatiilor sindicale si a ONG-urilor din invatamant. Romania are nevoie, mai mult ca oricand, de oameni pregatiti profesional, gata sa isi asume responsabilitati, sa creeze strategii, sa proiecteze un viitor NU mai bun, ci macar NORMAL pentru copiii sai.
Am participat la negocieri din pozitia de vicepresedinte al Asociatiei Invatatorilor din Romania si am constat cu tristete ca negocierea unei legi se poate transforma in santaj de toate tipurile, de la cel politic pana la cel emotional, ca eludarea legilor a devenit sport national si ca dezbaterile legislative pot deveni trambuline electorale desi scopul lor este cu totul altul. In tot acest proces am avut ocazia sa vad nu profesionistii la lucru, asa cum ma asteptam, ci lideri dezorientati care cauta raspunsuri la consilierii lor - si aceia dezorientati pentru ca cei bine pregatiti probabil au plecat din tara pentru o viata mai buna. Lideri care, cand primesc solutii bune nu le accepta, oricat de viabile sunt, decat daca acestea au o anumita culoare. Stiam ca astfel stateau lucrurile in timpul PCR si nu ma asteptam ca ele sa nu se fi schimbat indiferent de ce partid este la putere sau in opozitie.
Le vorbesc copiilor despre marii viteji ai acestei tari, despre romanii bravi din istoria neamului si vorbele mele ii transforma sub ochii mei, dar lucirea aceea a credintei si sperantei este distrusa putin cate putin de exemplele cu care copiii nostri se identifica, atunci cand ies din clasa, pentru ca numai pe acestea le mai au la dispozitie. Noi, dascalii acestei tari, suntem responsabili pentru visele copiilor nostri, pentru ca din ele se naste mereu tara lor. Oamenii bravi de azi nu mai sunt cei care ies in strada cu pieptul gol pentru a-si apara un ideal, ci sunt cei care au curajul sa arate cu degetul atunci cand imparatul se plimba gol, nu din dorinta de a se opune cu orice pret unei “note interne”, ci din stiinta de a vedea lucrurile la adevarata lor valoare. Lupta nu se mai poarta pe front, ci se poarta cu usile inchise departe de vazul lumii, armele nu mai sunt fizice, ci tin de strategii desprinse parca dintr-o logica a raului. Nu ne putem opune numai cu declaratii de intentii, ci cu strategii pe care sa le realizam la randul nostru in spiritul adevarului si pe care apoi sa avem curajul sa le si punem in practica. Cuvantul cheie este acum cunoasterea, desi energia care schimba lucrurile in bine a ramas aceeasi.
Traiesc in Romania si aceasta este tara in care vreau sa imi cresc copiii. Vreau sa fiu sigura ca am facut tot ce am putut pentru ca ei sa aiba un viitor mai bun. Traiesc in Romania elevilor mei, care asteapta de la mine raspunsuri, care asteapta de la mine aripi pentru viitor. Care este cel mai bun sfat pe care as putea sa li-l dau? “Plecati, plecati cat mai e timp?”sau “Ramaneti, veti fi cu siguranta sacrificati in masa, in timp ce mai putin de 1% din aceasta tara traieste mereu mai bine tocmai pentru ca ati ramas, pentru ca eu si cei din generatia mea nu am putut sa continuam visul strabunilor vostri?”

Adina Tulbure