M-am gândit astăzi, din nou, să renunţ. Pe zi ce trece constat că locul meu nu e aici. Ce caut eu în mijlocul acestei târle mocirloase de frustrări, meschinării şi interese personale ale unora dintre capii sindicali? Nu acesta este sindicatul pe care eu îl visam şi îl vedeam cu ochii deschişi până departe. Revolta se transformă încet-încet în blazare; resemnare. E lucrul de care mă temeam cel mai mult-starea de indigestie "metafizică"...
