De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

joi, 1 iulie 2010

Nu se poate reduce cu 25% indemnizaţia de concediu de odihnă a cadrelor didactice

Apreciez că este greşită ideea vehiculată de unii directori, unele primării, dar şi la nivel mai "înalt" (din câte înţeleg), potrivit căreia ar trebui ca şi indemnizaţia de concediu de odihnă a cadrelor didactice să fie diminuată cu 25%.
Timpul nu-mi permite să dezvolt foarte mult acest subiect, dar ţin să fac, totuşi, câteva precizări:

A)  
Art. 145  din Codul muncii
(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiaza de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevazute în contractul individual de muncă.
(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numarul de zile de concediu.  
(3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare înainte de plecarea în concediu.

Aşadar, concediul de odihnă şi indemnizaţia corespunzătoare sunt acordate pentru munca prestată de salariat anterior intrării în concediu. 
Cum legea dispune numai pentru viitor (potrivit principiului constituţional), ea nu se poate aplica unor situaţii de fapt ivite înaintea intrării ei în vigoare.  
În cazul nostru, dreptul la concediu de odihnă s-a născut anterior intrării în vigoare a legii privind diminuare veniturilor cu 25%. Pe cale de consecinţă, nu se poate opera o diminuare cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă corespunzătoare lunilor iulie şi august pentru că astfel s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii. Indemnizaţia pentru concediul de odihnă nu se acordă pentru lunile iulie şi august ci pentru toate lunile lucrate de salariat anterior, perioadă în care nu a intervenit nicio diminuare salarială. Tocmai de aceea legea stabileşte drept criteriu de calcul al indemnizaţiei ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul. Pe baza aceluiaşi raţionament legea mai stabileşte că indemnizatia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel putin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

B) 
În măsura în care contravin dispoziţiilor Codului muncii, prevederile H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare (în special art. 7)*** nu-şi mai produc efectele întrucât:

a) Hotărârile Guvernului sunt acte normative cu forţă juridică inferioară legilor. Fiind dată în aplicarea legii, o hotărâre de guvern  nu poate schimba condiţiile prevăzute de aceasta. Este, de asemenea, de principiu, că, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate face distincţie.

b) Potrivit art. 1, Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. Codul muncii se aplică si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai în masura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.    
În condiţiile în care Codul muncii nu face trimitere la posibilitatea ca aspectele legate de concediul de odihnă al salariaţilor din sistemul bugetar să fie reglementate printr-o lege specială sau prin hotărâre de guvern şi în condiţiile în care nu există o lege privind concediul de odihnă al bugetarilor, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (care a intrat în vigoare ulterior H.G. nr. 250/1992) devine normă generală în materia concediului de odihnă, aplicabilă tuturor situaţiilor care nu primesc o reglementare specială. Raţionamentul este valabil şi în cazul cadrelor didactice, pentru că Legea nr. 128/1997 -  nu conţine dispoziţii speciale cu privire la modul de calcul al indemnizaţiei de concediu, ci doar căteva prevederi de principiu: cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel: a) concediul anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale; in cazuri bine justificate, conducerea institutiei de invatamant poate intrerupe concediul legal, persoanele in cauza urmand a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul invatamantului impreuna cu sindicatele recunoscute pe plan national;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de catre consiliul de administratie sau senatul universitatii si de sindicatele de la nivelul unitatilor scolare sau universitare, in functie de interesul invatamantului si al celui in cauza;


c) În acest context, chiar dacă nu este abrogat expres de Codul muncii sau o altă lege/reglementare ulterioar, apreciez că art. 7 din  H.G. nr. 250/1992 a căzut în desuetudine (în acest sens, art. 17 şi 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative: în vederea asanarii legislatiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute în desuetudine sau care înregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata. Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala. Daca o norma de nivel inferior, cu acelasi obiect, nu a fost abrogata expres de actul normativ de nivel superior, aceasta obligatie îi revine autoritatii care a emis prima actul).

C)
 Adaug celor arătate mai sus şi opinia foarte pertinentă a colegei mele de la Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, doamna consilier juridic Mariana NUSZER-ŢÎNŢA, exprimată pe http://liviumarianpop.blogspot.com/ :
" Doar sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută prevăzute în Legea nr. 330/2009 şi OUG nr. 1/2010 se reduc cu 25%, toate celelalte drepturi prevăzute de alte acte normative nu suferă această reducere, dacă în textul Legii nr. 118/2010 nu se prevede expres diminuarea lor (EXEMPLU: indemnizaţia de concediu nu e prevăzută nici de Legea nr. 330/2009, nici de OUG nr. 1/2010, ci de Codul Muncii, prin urmare nu se reduce cu 25%)." (a se vedea articolul complet)

 *** Art. 7 din  H.G. nr. 250/1992
(1)Pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata în raport cu numarul de zile de concediu înmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate împreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice în care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
(2)Media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste în raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna în care se efectueaza zilele de concediu.
(3)Pentru salariatii încadrati cu fractiuni de norma, indemnizatia de concediu de odihna se calculeaza avându-se în vedere veniturile prevazute la alin. (1), cuvenite pentru fractiunea sau fractiunile de norma care se iau în calcul.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplica si în cazul efectuarii concediului restant din anul 1991.
(5)Indemnizatia de concediu de odihna se plateste cu cel putin 5 zile înaintea plecarii în concediu.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Am descoperit cu placere blogul dvs si ma inclin in fata diversitatii, actualitatii si utilitatii continutului sau.
As indrazni sa va rog sa imi trimiteti (bineinteles pentru ipoteza in care detineti) un model de actiune in instanta pentru recuperarea sumei de 25% retinuta abuziv din indemnizatiile de concediu ale cadrelor didactice.Cu respect, Bogdan T. (trifan.bogdan@yahoo.com)