Într-o ediţie miniaturală a corespondenţei lui Eminescu găsesc următoarea scrisoare adresată de poet (în calitatea sa de revizor şcolar) prefectului de Vaslui, în 1875:
Subsemnatul, reamintindu-vă adresa sa N-o 243, prin care v-au notificat şcoalele rurale înfiinţate din nou în judeţul Vaslui, vă roagă să binevoiţi a pune în vedere onor. comitet permanent să controleze prevederile bugetare ale comunelor pe anul 1876 şi să li impuie o dotaţiune suficientă pentru şcoală şi învăţător, căci pân-acum constat cu durere că pe alocurea toată suma prevăzută în bugetele comunale pentru întreţinerea şcoalei ş-a învăţătorului nu treceau a treia parte din leafa primarului.
Recomand mai cu seamă com. Bîrzeştii, pl. Stemnic, unde este instalat Nicolae Habăr 1, normalistul cel mai bun care a ieşit la finele anului şcolar 1874—75, şi pentru care am aflat că în bugetul comunei pentru anul viitor i s-a prevăzut o leafă egală cu aceea a unui vătăjel, iar în anul curent nu i se dă absolut nimica, încât, avizat la salariul trimestrial al statului, are timp deplin de-a muri de foame în comuna Bîrzeştii. Fără de-a afişa vorbe mari asupra însemnătăţii învăţământului, cari nu ne-ar înainta cu un pas mai departe, cred totuşi că ar trebui să recunoaştem că tinerii normalişti cari au absolvit cu cel mai bun succes şcoala lor şi se dedau unei ocupaţii destul de ingrate ar trebui să se bucure de protecţia administraţiei judeţene, ca să nu se simtă izolaţi în lucrarea şi tendinţile lor, ca o frunză pe apă; mai ales că un normalist bun are mai multă cultură, deci şi mai mult simţimânt de demnitate, decât mulţi din scribii cari împlu cancelariile comunale sub fel de fel de titluri şi pretexte şi, ocupând o mulţime de funcţiuni nominale, [sunt] plătiţi din fondurile comunale în genere mult mai bine decât învăţătorul.
Mihai Eminescu, Corespondenţă - Editura Fortuna 2003
