De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


marți, 10 mai 2011

Codul-de bare-al lui Cartianu

Uite că Grigore Cartianu a ajuns să semneze până şi o prefaţă la Codul muncii. Nu există - zice Cartianu - prevedere mai comunistă decât contractul colectiv de muncă la nivel naţional. Ca să vezi, norocul nostru că ne-a luminat dom' Cartianu ! Evident, domnia sa nu ştie că niciodată încheierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional (şi a niciunui contract colectiv) nu a fost obligatorie (deşi asta sugerează), fiind doar rezultatul negocierilor dintre confederaţiile patronale şi cele sindicale. În mod similar, ca rezultat al negocierilor, s-au încheiat sau nu contracte colective la nivel de ramură, gruprui de unităţi sau unităţi (în legislaţia noastră, doar negocierea colectivă este obligatorie, în anumite condiţii, ceea ce nu echivalează cu obligativitatea încheierii de contracte colective).  
Mai zice domnu' Cartianu că adevăratul contract este cel individual, susţinut eventual (sic!) de o înţelegere-cadru negociată la nivel de companie, între patronatul şi sindicatul (sic!) respectivei firme. Păi aşa a fost şi înainte de recenta modificare a Codului muncii - din acest punct de vedere nu s-a schimbat nimic. 
De altfel, întreaga pledoarie a lui Cartianu  pentru "noul" cod al muncii este o înşiruire de truisme, domnia sa fiind, la rândul său,  tocmai  victima (probabil nevoită) unor şabloane de gândire şi de exprimare pe care le reproşează susţinătorilor vechii variante. Tot ceea ce spune Cartianu îmi sună atât de cunoscut şi, în acelaşi  timp, atât de fals ! Parcă aud bipăitul agonizant al unui scaner care citeşte codurile de bare de pe banda rulantă a unui supermarket.  
Mă rog, domnu' Cartianu spune multe; şi o face, şi de această dată, lăutăreşte, aşa cum ne-a învăţat (sau cum a fost învăţat). Într-un singur punct sunt de acord cu domnia sa, acolo unde afirmă apoteotic că noul cod trebuie aplicat de oameni competenţi şi responsabili. Corect! Şi bine ar fi ca aceleaşi calităţi să fie îndeplinite şi de cei care-l comentează. Eu, unul, ştiu vreo câţiva, deci îi stau la dispoziţie domnului Cartianu pentru a-i indica; în perspectiva unei ediţii revizute şi adăugite...