Extras din Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - privind recursul în
interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din
Codul civil din 1864, respectiv art.
1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu
modificările ulterioare (Codul civil din 2009), cu referire la
acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata
eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea
unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1
şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume
prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale
personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011 (Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 71/2009
Executarea sau
executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilite printr-o hotărâre
judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul
obligaţiei a cărei încălcare a fost sancţionată prin hotărârea judecătorească
ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Chiar dacă, în
literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligaţiilor şi
în materia răspunderii civile delictuale a fost disputată, practica judiciară a
fost constantă în acest sens. Acest fapt este demonstrat chiar de hotărârile
judecătoreşti ce au generat soluţiile contrare în speţă, incidenţa art. 1082 şi
1088 din Codul civil din 1864 reprezentând premisa analizei
pretenţiilor, atât în cazul soluţiilor favorabile reclamanţilor, cât şi în
cazul celor defavorabile.
Disputa
doctrinară a fost însă tranşată prin art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, în sensul că dreptului la repararea
prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data
naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea,
transformarea şi stingerea obligaţiilor.
Prin urmare, în
cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani,
indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligaţiei, daunele-interese
sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu
şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi
nesocotit.
În ceea ce
priveşte condiţiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale
răspunderii civile delictuale, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, vinovăţia,
existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ţinându-se cont de
particularităţile executării unei obligaţii de plată a unei sume de bani,
precum şi de efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.
Aceste condiţii
trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este
suficientă pentru respingerea pretenţiilor.
În ceea ce
priveşte condiţia existenţei unui prejudiciu se constată că nici autorul
sesizării şi nici instanţele de judecată care au respins pretenţiile
reclamantului nu l-au exclus de plano,
invocând principiul reparaţiei integrale în materia răspunderii civile,
prevăzut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009.
Este evident
faptul că prin executarea eşalonată a obligaţiei de plată creditorul a suferit
un prejudiciu a cărui existenţă este confirmată chiar de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că
sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele preţurilor de consum
comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Or, prin instituirea obligaţiei
de actualizare a sumei cu indicele preţurilor de consum, legiuitorul recunoaşte
implicit existenţa prejudiciului cauzat prin executarea eşalonată şi, în
consecinţă, instituie o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese
compensatorii (damnum emergens).
În aceste
condiţii sunt incidente dispoziţiile invocate ale art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1),
alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării
integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către
debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea
efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care
acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în
care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul [a
daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat,
pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a
prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul
executoriu cu indicele preţurilor de consum.
Însă principiul
reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării
eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea
element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a
fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma
dobânzii legale.
Debitorul poate
fi exonerat de obligaţia de a repara integral prejudiciul cauzat prin
executarea cu întârziere a creanţei stabilite prin titlu executoriu dacă face
dovada intervenţiei unui caz fortuit sau a unui caz de forţă majoră,
împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate
fi imputată" în înţelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată,
însă, deşi nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menţinerii echilibrului bugetar, măsuri
care nu au afectat substanţa dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de
plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul
acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât
repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât
acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât şi
beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în
ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009], iar nu şi beneficiul nerealizat, echivalează cu
nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât priveşte
existenţa unei fapte ilicite, săvârşite cu vinovăţie, în sensul dispoziţiilor
legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu
întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri
executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă
forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condiţiilor
răspunderii civile delictuale în circumstanţele date, în sensul opiniei
exprimate de specialişti recunoscuţi, depusă la dosarul cauzei, nu se poate
reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumţia
relativă de culpă a debitorului în executarea obligaţiei, întrucât acestui
element îi lipsesc două caracteristici esenţiale, şi anume: natura
imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu
poate fi acceptată prin raportare la conduita aşteptată a debitorului care
trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor
este chiar statul, prin instituţiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituţie, "creanţele asupra statului sunt
garantate"] şi faptul că măsura de eşalonare a procedurii de executare
provine chiar de la debitor, iar nu de la un terţ.
Pentru
considerentele arătate, în temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514
din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE
CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În
numele legii
DECIDE:
Admite recursul
în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că:
În aplicarea
dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin.
(2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi
acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata
eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea
unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1
şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri
executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din
sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2014.
