De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


marți, 5 iulie 2011

De acord cu CTP

Cristian Tudor Popescu, Gândul, 5 iul 2011

,,După părerea mea, există două categorii principale printre cei care au picat bacul. În primul rând e vorba de cei care n-au vrut să înveţe, considerând că ei nu sunt "fraieri", şi că se vor descurca într-un fel. Pentru aceştia nu cred că se poate face nimic nici în sesiunea a doua. Supravegherea examenelor trebuie menţinută, gradul de accesibilitate al subiectelor poate fi acelaşi, iar dacă îşi vor petrece vara distrându-se, atunci, din toamnă, îşi vor căuta un loc de muncă, nu e nicio tragedie - nu luăm în discuţie cazul părinţilor inconştienţi care or să-i ţină acasă în continuare. Unii se vor descurca şi fără diploma de bac, alţii nu, şi atunci poate că se vor decide, în fine, să înveţe. Cea de-a doua categorie o reprezintă elevii capabili într-un anume domeniu, care ştiu deja ce vor face şi pentru care bacul e o pierdere de timp.
În cazul unui tânăr bun la informatică, dorind să lucreze în acest sector, nuvelele lui Slavici sau filosofia lui Blaga sunt chinuri inutile. La fel cum pentru cine se îndreaptă hotărât spre o disciplină umanistă, algebra de grup, inel, corp, integrala sau limitele de şiruri sunt pedepse considerate nemeritate.
Specializarea este o caracteristică a pieţei muncii de azi - nu o agreez, mă mărginesc să o constat. Pentru aceşti tineri, e în mod evident necesară o regândire nu numai a examenului de bacalaureat, dar şi a întregii programe a claselor XI - XII. Există, fireşte, tabuuri şi cutume greu de clintit, dar, dacă ne amintim că limba latină a fost cândva o materie de bază în liceu, pentru ca azi să fie aproape uitată? - ceea ce, din punctul meu de vedere, de culturist generalist, nu e neapărat bine, dar aşa merge viaţa." >>> Articol complet