Azi începe campania electorală. Iată un text pe care l-am publicat acum 12 ani în Suplimentul de Marţi al ziarului Observator de Constanţa (6 iunie 2000). Suplimentul nu mai apare. Cred că e tot ce s-a schimbat.
E o primavara frumoasa la Constanta. Au înflorit castanii. Stîlpii, gardurile si zidurile coscovite de gerul iernii au înflorit deopotriva într-o explozie de zîmbete electorale. Neîntelesi Feti-Frumosi ma privesc din afise cu ochi mari, imploratori, aproape mirati. Priviri metafizice, preocupate, pierdute în zari albastre, de nepatruns. Ici-colo cîte un surîs condescendent pe sub mustata, pe sub burta, pe sub sigla partidului. Sapate în marmura posterelor, cuvinte mari, grele de noima îmi atîta visele, sperantele, întelegerea. Ma opresc uimit la umbra vreunui stîlp, încercînd înfrigurat sa descifrez fiecare mesaj, fiecare îndemn. Imaginea candidatului aninat deasupra mea, aratînd cu degetul catre ceva nedefinit si îndepartat mi se implementeaza implacabil în memorie.
Ma îndepartez de fantomatica viziune, dar în drumul meu, alte si alte himere îmi hohotesc în nas la tot pasul: ,,Voteaza-ma pe mine! Voteaza-ma pe mine!” O durere acuta îmi strabate toata fiinta cînd îmi dau seama ca sînt nehotarît, ca nu pot lua înca o decizie. Constiinta mea civica, electorala, nationala, crestina si chiar democrata, e sfîsiata în mii de bucati. De pe un cos de gunoi, figura unui candidat ma izbeste direct în retina. Înainte de a fi lipit afisul, îmi amintesc perfect, pe cosul acela de gunoi scria ,,Pastrati curatenia!”. Acum pe cosul acela de gunoi directorul de campanie a titrat ceva despre despre credinta, dreptate, onoare si respect. Cîtiva pasi mai încolo, undeva în stînga mea fata de pozitia în care ma aflu si undeva în dreapta dumneavoastra fata de pozitia în care cititi, un cîrd de gagici împarte baloane colorate, prezervative, hîrtie igienica si alte bunuri de unica folosinta. Toate inscriptionate cu semnul electoral al unui partid foarte national, foarte român si foarte democrat. O senzatie ciudata de panica ma cuprinde brusc. Îmi vine sa dau telefon la un tocsou de noapte, as vrea ca tara întreaga sa cunoasca framîntarea mea electorala: ,,Alo! Sînt un cetatean onest. Traiesc o drama existentiala. Vreau sa votez, dar nu stiu pe cine. Ajutati-ma ! Ala de pe stîlp e cinstit si gospodar, ala de pe gard e destept si descurcaret, ala din vitrina e pus pe fapte mari si, desi e liber cugetator, crede în Dumnezeu. Eu cu cine votez, Constitutia ma-sii de viata?”
Sînt sigur însa ca dupa o asemenea interventie orice moderator mi-ar trînti telefonul în nas. E anticonstitutional sa influentezi votul cuiva. Traim într-o tara libera. Oricine poate face tot ceea ce vrea, cu conditia de a nu face ceva ce toti ceilalti gîndesc ca nu trebuie facut în ruptul capului. Asa scria într-o carte despre libertate. Ce sa înteleg eu de-aici? Înteleg ce pot, dar asta nu-mi rezolva problema. Cîti candidati atîtea promisiuni si, deci, tot atîta drama. M-am tîmpit, am trecut la parafraze. Si e o primavara mult prea frumoasa ca cineva sa mai aiba timp si chef sa ma bage pe mine în seama. În visele lor erotice, indivizii din fotografiile spoite cu aracet se vad deja primari. Încet, pentru a nu le tulbura somnul, concetatenii mei îsi vad nelinistiti de treburi. Planetele s-au aliniat deja si n-a venit pîna acum nici un zvon apocaliptic. Alegerile locale vor avea loc.
E o primavara frumoasa la Constanta. Au înflorit castanii. Stîlpii, gardurile si zidurile coscovite de gerul iernii au înflorit deopotriva într-o explozie de zîmbete electorale. Neîntelesi Feti-Frumosi ma privesc din afise cu ochi mari, imploratori, aproape mirati. Priviri metafizice, preocupate, pierdute în zari albastre, de nepatruns. Ici-colo cîte un surîs condescendent pe sub mustata, pe sub burta, pe sub sigla partidului. Sapate în marmura posterelor, cuvinte mari, grele de noima îmi atîta visele, sperantele, întelegerea. Ma opresc uimit la umbra vreunui stîlp, încercînd înfrigurat sa descifrez fiecare mesaj, fiecare îndemn. Imaginea candidatului aninat deasupra mea, aratînd cu degetul catre ceva nedefinit si îndepartat mi se implementeaza implacabil în memorie.
Ma îndepartez de fantomatica viziune, dar în drumul meu, alte si alte himere îmi hohotesc în nas la tot pasul: ,,Voteaza-ma pe mine! Voteaza-ma pe mine!” O durere acuta îmi strabate toata fiinta cînd îmi dau seama ca sînt nehotarît, ca nu pot lua înca o decizie. Constiinta mea civica, electorala, nationala, crestina si chiar democrata, e sfîsiata în mii de bucati. De pe un cos de gunoi, figura unui candidat ma izbeste direct în retina. Înainte de a fi lipit afisul, îmi amintesc perfect, pe cosul acela de gunoi scria ,,Pastrati curatenia!”. Acum pe cosul acela de gunoi directorul de campanie a titrat ceva despre despre credinta, dreptate, onoare si respect. Cîtiva pasi mai încolo, undeva în stînga mea fata de pozitia în care ma aflu si undeva în dreapta dumneavoastra fata de pozitia în care cititi, un cîrd de gagici împarte baloane colorate, prezervative, hîrtie igienica si alte bunuri de unica folosinta. Toate inscriptionate cu semnul electoral al unui partid foarte national, foarte român si foarte democrat. O senzatie ciudata de panica ma cuprinde brusc. Îmi vine sa dau telefon la un tocsou de noapte, as vrea ca tara întreaga sa cunoasca framîntarea mea electorala: ,,Alo! Sînt un cetatean onest. Traiesc o drama existentiala. Vreau sa votez, dar nu stiu pe cine. Ajutati-ma ! Ala de pe stîlp e cinstit si gospodar, ala de pe gard e destept si descurcaret, ala din vitrina e pus pe fapte mari si, desi e liber cugetator, crede în Dumnezeu. Eu cu cine votez, Constitutia ma-sii de viata?”
Sînt sigur însa ca dupa o asemenea interventie orice moderator mi-ar trînti telefonul în nas. E anticonstitutional sa influentezi votul cuiva. Traim într-o tara libera. Oricine poate face tot ceea ce vrea, cu conditia de a nu face ceva ce toti ceilalti gîndesc ca nu trebuie facut în ruptul capului. Asa scria într-o carte despre libertate. Ce sa înteleg eu de-aici? Înteleg ce pot, dar asta nu-mi rezolva problema. Cîti candidati atîtea promisiuni si, deci, tot atîta drama. M-am tîmpit, am trecut la parafraze. Si e o primavara mult prea frumoasa ca cineva sa mai aiba timp si chef sa ma bage pe mine în seama. În visele lor erotice, indivizii din fotografiile spoite cu aracet se vad deja primari. Încet, pentru a nu le tulbura somnul, concetatenii mei îsi vad nelinistiti de treburi. Planetele s-au aliniat deja si n-a venit pîna acum nici un zvon apocaliptic. Alegerile locale vor avea loc.
