Un director bun este, evident, unul care îşi apără până la capăt unitatea de învăţământ pe care o păstoreşte. Chiar şi atunci când, tot el, o cheamă în judecată; cum s-a întâmplat azi, la Tribunal, într-unul din dosare, unde mi s-a comunicat o întâmpinare din partea unităţii de învăţământ, prin care se solicită respingerea acţiunii (e drept, nu în totalitate). Întâmpinarea e semnată, normal, de director, şi e formulată după instrucţiunule primite de la I.S.J./M.E.C.T. Directorul, aceeaşi persoană aflată şi pe lista reclamanţilor.
Să mai spună cineva că nu exista şi directori care îşi fac datoria până la capăt...
