Decizia Curţii Constituţionale de a declara constituţională noua legea a pensiilor, în ciuda evidenţei fraudării votului din Camera Deputaţilor, nu este altceva decât o demonstraţia de forţă a PDL şi a preşedintelui Băsescu. Din punct de vedere juridic, competanta Curţii era, intr-adevar, discutabilă în această speţă. Raţional, este clar că nu era nevoie ca această dispută dintre putere şi opoziţie să ajungă la Curtea Constituţională, simpla repetare a votului putând rezolva fără dubii problema. Însă, din punct de vedere politic, obstinaţia PDL de a nu accepta întoarcerea la vot are o justificare (cinică, e drept), pentru că pune în evidenţă o miză extrem de importantă - eliminarea oricărui semn de întrebare cu privire la deţinătorii puterii absolute în stat (adică PDL şi Traian Băsescu) şi, în subsidiar, întărirea mesajului până mai ieri oarecum subînţeles: Avem tot, inclusiv Curtea Constituţională !
