Poate sunt sub impulsul momentului, dar, în timp ce o văd la TV pe doamna profesor Cristina Anghel, aflată în greva foamei, iar pe cealaltă jumătate a ecranului pe domnul Marius Nistor (perorând precipitat, ca de obicei), mă întreb de ce niciun mare lider sindical din învăţământ nu a recurs până acum la un asemenea gest. Dacă nu pentru dascălii aflaţi la limita subzistenţei (care ar merita cu prisosinţă acest scrificiu), "măcar" pentru miile de hotărâri judecătoreşti irevocabile neexecutate sau a căror executare este amânată la nesfârşit, cu complicitatea sfidătoare a unei curţi constituţionale care, parcă, pe zi ce trece, devine principalul actor politic din România. O grevă a foamei de măcar trei zile dusă de un mare lider sindical pentru aplicarea egală a legii. În semn de solidaritate cu Doamna Profesor. Sau "măcar" ca exerciţiu de imagine. Că de-astea (exerciţii) am tot vazut în ultimii ani.
sursa video: realitatea.net
