De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

vineri, 25 martie 2011

Nu vine cutremurul, dar vine noul Cod al muncii. Adăpostiţi-vă !

Curtea Noastră Constituţională nu-şi depăşeşte condiţia de anexă a puterii executive şi, iată, declară constituţionale toate modificările Codului muncii. 
Mă aşteptam ca măcar impunerea ca termen maxim de încheiere a contractelor colective de muncă data de 31 decembrie 2011 să fie considerată neconstituţională, dar Curtea a trecut şi peste această chestiune.
Impunându-se prin art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii ca termen maxim de încheiere a contractelor colective de munca 31 decembrie 2011 (pentru contractele ce vor fi încheiate începând cu data intrării in vigoare a acestei legi si pana la 31 decembrie 2011) se limitează dreptul la negocieri colective.

Intr-un comunicat al Curtii Constitutionale se arata ca, în urma deliberarilor, Plenul, cu majoritate de voturi, a constatat ca atat Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, in ansamblul sau, cat si dispozitiile criticate in sesizare sunt constitutionale, stabilind urmatoarele:

In ceea ce priveste aspectele de neconstitutionalitate extrinseca invocate, Curtea a retinut, intre altele:

- procedura de vot a motiunii de cenzura a respectat conditiile constitutionale si cele prevazute in Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului;
- angajarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 114 din Constitutie;
- au fost indeplinite conditiile privind solicitarea avizului Consiliului Economic si Social;
- competenta de control a Curtii nu poate fi extinsa asupra legalitatii hotararilor Birourilor Permanente ale Camerelor Parlamentului, vizand accesul public la sedintele Camerelor reunite.

In privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea a retinut:
- dispozitiile art. I pct. 2 din legea examinata, privind modificarea art. 16 alin. (1) din Codul Muncii, prin care se instituie obligatia incheierii contractului individual de munca in forma scrisa ca o cerinta ad validitatem constituie o masura de protectie atat a angajatorului, cat si a salariatului in cadrul raporturilor de munca, intrucat le asigura cunoasterea si posibilitatea de a face dovada drepturilor si obligatiilor decurgand din contract;
- dispozitiile art. I pct. 9 din lege, referitoare la marirea perioadei de proba, ii ofera angajatorului posibilitatea de a evalua in mod obiectiv prestatia profesionala a angajatului;
- posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de munca, in conformitate cu dispozitiile art.I pct.25 din legea criticata, nu reprezinta o masura discretionara, intrucat ea poate fi supusa controlului instantelor de judecata. Pe de alta parte, in acest mod se evita situatii in care angajatorul – obligat sa-si reduca activitatea – s-ar vedea silit sa plateasca salarii pentru o munca neprestata sau sa recurga la disponibilizari;
- dispozitiile art. I pct. 66 din lege, prin care se modifica art.129 din Codul Muncii, in sensul ca sindicatul reprezentativ sau reprezentantul salariatilor, dupa caz, este doar consultat, fara drept de veto, in privinta elaborarii normelor de munca reprezinta o expresie a marjei de apreciere a legiuitorului si nu contravin prevederilor constitutionale;
- marirea duratei perioadei de preaviz, potrivit dispozitiilor art.I pct.40 din lege, nu poate fi cenzurata de Curte in cadrul controlului exercitat, intrucat aceasta – nefiind prevazuta de nicio norma constitutionala – reprezinta un atribut al legiuitorului;
- prevederile art. I pct. 37 din lege, referitoare la neaplicarea dispozitiilor din Codul Muncii privind concedierile colective in cazul salariatilor din institutiile si autoritatile publice, nu creeaza o discriminare a acestora in raport cu ceilalti salariati, deoarece – potrivit jurisprudentei constante a Curtii – in situatii diferite se justifica instituirea unui tratament juridic diferentiat;
- dispozitiile art. I pct. 52 din lege, privitoare la salariul minim garantat in cazul unui salariat temporar, nu creeaza o discriminare a acestuia in raport cu salariatul care presteaza o munca echivalenta, ci ii garanteaza celui dintai aceleasi conditii de baza de angajare;
- criticile vizand tratamentul discriminator al reprezentantilor salariatilor sub aspectul conditiilor de concediere, prevazute de dispozitiile art.I pct.78 din lege, tin de un mod de interpretare a legii si nu contravin prevederilor constitutionale;
- rolul Consiliului Economic si Social, astfel cum este reglementat de art. I pct .75 din lege, nu este restrans, ci pune accent pe subiectii participanti la dialogul social, in conformitate cu prevederile constitutionale;
- art. II din lege, referitor la durata de valabilitate a contractelor colective de munca si a altor acte aditionale incheiate de la intrarea in vigoare a legii si pana la 31 decembrie 2011, nu instituie o limitare a dreptului la negocieri colective, ci impune anumite masuri tranzitorii, in vederea reglementarii si punerii in aplicare a unei proceduri unitare in materie.

Un comentariu:

Anonim spunea...

ce inseamna acest nou cod pentru suplinitori? contracte pe perioada determinata pe 3 ani? multumesc!