"Dacă noi oferim directorilor un punct de vedere în scris, iar aceştia îl aplică întocmai, inspectoratul şcolar nu are niciun fel de răspundere, dacă soluţia oferită se dovedeşte greşită. Răspunderea este a directorului."
Aceasta este afirmaţia unui important personaj din Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, făcută în comisia paritară, dar şi într-un alt context, în prezeţa mai multor martori.
Aceasta este afirmaţia unui important personaj din Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, făcută în comisia paritară, dar şi într-un alt context, în prezeţa mai multor martori.
Mi se pare important ca această afirmaţie să fie reprodusă aici, pentru că ea conţine un adevăr crud, pe care nu ştiu câţi directori îl conştientizează.
Şcoliile au pierdut în ultimi ani mii de procese, tocmai pentru că directorii, în ciuda unor prevederi legale ce nu sufereau interpretări, s-au bazat pe instrucţiunile venite de sus, ignorând şi chiar sfidând de multe ori punctele de vedere formulate de sindicate. Puncte de vedere care s-au dovedit ulterior corecte, fiind confirmate de insatnţele de judecată.
De ani de zile sindicatele reuşesc doar din când în când şi doar pe calea instanţelor de judecată să intervină în această relaţie vicioasă dintre majoritatea directorilor şi inspectoratele şcolare. Nu vorbesc despre raporturile legale, cele stabilite, în anumite limite, de actele normative specifice. Vorbesc despre acele legături informale, bazate pe incapacitatea ambelor părţi de a se desprinde una de cealaltă sau, fapt ce este şi mai grav, bazate pe disciplina de partid. Vorbesc despre cel mai comod mod de a face managementul unei unităţi de învăţământ: directivele venite de sus; adică de la inspectoratul şcolar sau de la minister. În cei 12 ani de sindicalism, rar mi-a fost dat să întâlnesc directori care şi-au asumat cu adevărat rolul. Sunt încă mii de directori care aşteapta sau care cer în mod expres îndrumări de la inspectorat chiar şi pentru o serie de probleme minore, pe care legea le dă în mod exclusiv spre rezolvare chiar lor şi/sau consiliilor de administraţie. Şi poate asta n-ar fi o problemă dacă răspunsurile solicitate de la "stăpânire" ar veni. Dar, de cele mai multe ori, acestea se lasă aşteptate luni de zile sau nu mai sosesc niciodată. Ori sunt transmise verbal, fapt ce nu implică niciun fel de responsabilitate pentru inspectorate.
P.S.
Mai nou, am primit informaţia că, tot în mod subversiv, la telefon, unii funcţionari ai I.S.J. le-ar cam sugera directorilor care au executat hotărârile judecătoreşti privind creşterea salarială din 2008 că îi cam aşteaptă destituirea, dacă aplică (în mod corect-n.n.) legea, realizând încadrarea de la 1 ianuarie 2010, respectiv 2011 la salarii majorate. Există şi asemenea directori, pentru care, spun eu: "Jos pălăria!"
Mai nou, am primit informaţia că, tot în mod subversiv, la telefon, unii funcţionari ai I.S.J. le-ar cam sugera directorilor care au executat hotărârile judecătoreşti privind creşterea salarială din 2008 că îi cam aşteaptă destituirea, dacă aplică (în mod corect-n.n.) legea, realizând încadrarea de la 1 ianuarie 2010, respectiv 2011 la salarii majorate. Există şi asemenea directori, pentru care, spun eu: "Jos pălăria!"
Directorii care s-au speriat, să nu uite citatul de mai sus. Şi să nu uite că aplicarea corectă a legii şi a unei sentinţe irevocabile nu poate constitui motiv de destituire. Desigur, ştim şi noi că motive pot fi inventate oricând. Dar asta este o altă discuţie.
