Într-o discuție amicală cu unul dintre membrii de sindicat, pornind de la actuala situație a învățământului românesc, m-am întrebat, mai mult retoric, care ar fi, pentru un cadru didactic, motivația acceptării sau păstrării funcției de inspector școlar sau, mai rău, a funcției de inspector școlar general. Răspunsul a venit sec: "Pentru CV..."
Eu nu mi-am imaginat niciodată că postura de slugă ar putea cântări atât de mult, în sens pozitiv, într-un CV.
Căci nu identific o altă caracterizare dacât aceea de slugă pentru cineva care acceptă să aplice orbește și fără orice urmă de demnitate deciziile aberante ale actualului regim politic și ale ministrului Funeriu. Aici intră în discuție și unii directori. Din păcate, din ce în ce mai mulți.
Mărturisec că sunt în continuare nedumerit, pentru că nu-mi dau seama care e ordinea priorităților: să fii slugă cu CV sau să ai CV de slugă?
DEX
SLÚGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ◊ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga.
DEX
SLÚGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ◊ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga.
