Valul de scumpiri anunţat în toate mass-media m-a dus cu gândul la una dintre dimineţile de acum 10 ani, când mă îndreptam grăbit spre serviciu şi eram la fel de îngrijorat de previziunile economice foarte sumbre ce se vehiculau.
Drumul meu, cel de toate zilele lucrătoare, se intersecta inevitabil cu una dintre cele mai cunoscute (încă de pe-atunci) patiserii-cofetării din Constanţa. Aproape fără rival în zonă şi chiar în oraş, stabilimentul era în plină dezvoltare şi se tranforma arhitectonic, logistic şi comercial de la un semestru la altul. Comenzile curgeau, cozile la covrigi şi bragă se întindeau până-n stradă, şi nicio petrecere, nicio nunta, niciun botez, mai mult sau mai puţin mondene, mai mult sau mai puţin fastuoase, nu se puteau lipsi de faimoasele patiserii şi prăjituri. Era clar pentru orice comerciant cu scaun la cap că un demers concurenţial în zonă ar fi fost unul sinucigaş. Până într-o zi, până într-o dimineaţă, când, la 50 de paşi mai încolo, într-un colţ de stradă, aproape de buza trotuarului, îmi răsare înaintea ochilor o dugheană verde, mare cam cât o cabină de probă. Dar cu fereastră din geam termopan şi PVC turcesc, în care trona, ca o supremă dovadă a geniului marketingului românesc de tranziţie, un afiş provocator: PATISERIE. PRIMIM COMENZI PENTRU DECESE.
