H.G. nr. 1618/2009 privind finanţarea pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar pentru anul 2010 Guvernul consacră o inepţie juridică, aşa cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. În art. 4(3) se arată că directorul unităţii de învăţământ are calitatea de angajator (directorul unităţii de învăţământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, în calitate de angajator, răspunde de încadrarea în bugetul aprobat pe baza standardelor de cost/elev/preşcolar/an, transmis de către primar, pe baza hotărârii consiliului local de aprobare a bugetului anual).
Atribuirea calităţii de angajator funcţiei de director este o eroare juridică şi o dovadă de lipsă de rigoare juridică. Nu directorul este angajatorul, ci unitatea de învăţământ reprezentată prin director. Ca în orice alt domeniu de activitate, inclusiv cel privat, persoana juridică este cea care are calitatea de angajator. Semnarea contractului individual de muncă şi a celorlalte acte juridice se face, într-adevăr, de către director, manager, administrator etc, dar în numele persoanei juridice respective. Evident, există şi situaţii în care o persoana fizică poate angaja una sau mai multe persoane fizice. Dar nu despre o asemenea situaţie este vorba în cazul de faţă. Funcţia, în sine, oricare ar fi denumirea acesteia, nu se poate suprapune calităţii de angajator. În plus, raportat la legislaţia în vigoare, în majoritatea judeţelor, unitatea de învăţământ nu are calitatea de angajator decât pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic. Pentru personalul didactic de predare angajator este inspectoratul şcolar.
Aşadar, pentru rigoare juridică, art. 4(3) din H.G. nr. 1618/2009 ar trebui să indice faptul că directorul are calitatea de reprezentant al unităţii de învăţământ şi nu calitatea de angajator direct, aşa cum se înţelege din actuala formulare.
