Sub semnul sărăciei, al umilinţei, al incertitudinii, al dezamăgirii şi al trădării. Aşa începe noul an şcolar. Sub semnul prăbuşirii şi al neputinţei. Ceva ca un fum greu şi înecăcios pluteşte în aer. E un început ca un sfârşit. Nimeni nu mai ştie pentru a câta oară. Poate că ar trebui să fim optimişti într-o zi ca aceasta. Poate că ar trebui să vorbim sincer şi cu speranţă despre viitor şi despre copiii noştri. Despre dascălii noştri. Poate că unii dintre noi chiar o vor face. Unii chiar o vor face. Din şcoală în şcoală. Din circumscripţie în circumscripţie. Pentru asta şi-au luat liber.
Dar ei nu sunt dintre noi. Ei nu traiesc cu noi; şi nici ca noi. Ei din asta trăiesc. Pentru ei, astăzi nu începe nimic. Şi, din păcate, nici nu se termină.
