Actualele condiţii economice şi sociale din România şi aderarea la Uniunea Europeană influenţează puternic viaţa şi funcţionarea tuturor tipurilor de organizaţii. Globalizarea, accentuarea competiţiei, dinamica reglementărilor juridice şi creşterea volumului acestora solicită tot mai puternic structurile manageriale, iar departamentele juridice devin tot mai clar o parte integrantă şi esenţială a activităţii de administrare a unei organizaţii, similară componentelor financiare şi de cercetare-dezvoltare.
Se ştie că, spre deosebire de avocat, activitatea consilierului juridic se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă. Aceasta implică o relaţie de subordonare faţă de angajator, ceea ce este specific oricărui angajat obişnuit. Sub acest aspect, consilierul juridic are obligaţia de a îndeplini sarcinile de serviciu sau activităţile care i-au fost încredinţate prin clauzele contractuale, fişa postului ori legea privind exercitarea profesiei.
Însă ,,consilierul juridic nu este un angajat obişnuit al unei organizaţii. Pregătirea sa specială împreună cu rolurile de apărător şi de consilier în soluţionarea problemelor juridice ale unei organizatii, precum si mandatul de reprezentare pe care îl primeşte uneori, impun existenţa unor obligaţii legale, dar şi morale, faţă de organizaţia angajatoare.
Totuşi, consilierul juridic nu este doar un simplu executant sau interpret al unor reguli abstracte. Dincolo de cunoştinţele juridice pe care şi le-a însuşit, un consilier juridic trebuie să menţină un echilibru între interesele organizaţiei în care este angajat şi scopul educaţiei sale juridice, de realizare a justiţiei prin mijloace specifice fiecărei profesii juridice.”[1]
După cum arăta Dan Stoica, preşedintele Asociaţiei Forumul Electronic al Consilierilor Juridici din România, într-un material publicat pe Internet, funcţiunea consilierului jurdic este aceea de expert în soluţionarea problemelor juridice. Deşi aceste probleme sunt similare cu cele pe care le întâlnesc în practică şi în mediul academic ori educaţional şi avocaţii, notarii, executorii ori judecătorii unei instanţe, diferenţa constă în aceea că un consilier intervine de cele mai multe ori a priori, cu rol preventiv, el fiind, de exemplu, primul care aplică o legislaţie nouă. În absenţa unei practici, a unei jurisprudenţe ori a altor analize juridice el este primul care trebuie să aplice în viaţa de zi cu zi a unei organizaţii, în mod intempestiv, reguli şi norme noi, publicate în ediţia de dimineaţă a Monitorului Oficial.
Consilierul juridic face parte, de regulă, din funcţia de management a companiei. El este un membru important al echipei multi-disciplinare, care se află în relaţie directă şi permanentă cu consiliul director/de administraţie al organizaţiei. Consilierul juridic este parte componentă a valorilor corporatiste ale organizaţiei pentru care lucrează.[2]
Potrivit Asociaţiei Americane a Consilierilor Juridici, în cadrul organizaţiilor, consilierul juridic este văzut în mod diferit: fie ca o persoană care veghează, fie un fel de Domnul NU, un fel de poliţist intern, al cărui rol este să te apere de necazuri, iar dacă totuşi acestea apar, să le găsească o rezolvare. În fiecare dintre aceste afirmaţii există un sâmbure de adevar. Dar, având în vedere creşterea complexităţii problemelor cu care se confruntă, în special societăţile comerciale moderne, şi creşterea explozivă a costurilor, rezultând din procesul de stabilire a regulilor şi din litigii, rolul cel mai important al consilierului juridic este acela de a gestiona numeroasele riscuri cu care se confruntă societăţile comerciale, ca şi cheltuielile juridice ale firmei. Deşi, aparent, destul de simplu, rolul acesta de manager al riscurilor este unul complex deoarece, pe de o parte, consilierul trebuie să aibă putere de decizie si control, pe de altă parte, el fiind răspunzător pentru deciziile pe care le ia.[3]
În acest sens, în legislaţia şi reglementările deontologice din Statele Unite şi chiar din Europa, se arată că, atunci când un consilier juridic are cunoştintă de faptul că un director, un angajat sau orice altă persoană aflată în serviciul companiei este antrenată într-o acţiune, intenţionează să acţioneze sau refuză să acţioneze intr-o anumită manieră, în aşa fel încât atitudinea acelei persoane reprezintă o violare a obligaţiei legale a organizaţiei sau o încălcare a legii care în mod raţional ar putea fi imputată organizaţiei şi este probabil să-i atragă acesteia prejudicii substanţiale (inclusiv de imagine), juristul va actiona aşa cum este necesar, în mod rezonabil şi spre interesul major al organizaţiei. [4]
Consilierului juridic îi parvin informaţii din partea tuturor celorlalte compartimente, ceea ce îi permite să aibă o imagine de ansamblu asupra activităţii şi asupra acumulării eventualelor riscuri ce pândesc organizaţia.
În tot acest flux al comunicării interne a organizaţiei, confruntat în mod specific, curent, prin chiar obiectul de activitate, cu o problematică juridică, consilierul juridic este, în acelaşi timp, un important distribuitor şi receptor de informaţie utilă, esenţială, calificată, dar şi element al reţelei de feedback-uri care se desfăşoară între compartimente. El joacă rolul unui ,, pivot de comunicare” (dacă ni se permite expresia), un fel de punct de sprijin esenţial care asigură desfăşurarea activităţilor sau proceselor ce au loc la nivelul organizaţiei
---------------
[1] Codul deontologic al Asociaţiei Forumul Electronic al Consilierilor Juridici din România
[2] Dan Stoica, Declaraţie de principii, www.efcons.ro
[3] Stephen J. Friedman si C. Evan Stewart, Ghidul executivului societăţii referitor la rolul Consilierului juridic, Asociaţia Americană a Consilierilor Juridici, www.acca.com; www.efcons.ro
[4] Cum sa devii Consilier Juridic -Ghid pentru studenţi şi proaspeţii absolvenţi, Asociatia Consilierilor Juridici Americani, traducere de Cojocaru Ilie, www.efcons.ro
Extras din lucrarea Consilierul juridic, purtător de imagine al organizaţiei, Emilian Avrămescu - S.N.S.P.A., 2005
