“Dacă aş trăi în România de acum, aş înnebuni a doua oară” - H. Müller
Spuneam, în urmă cu ceva vreme, că e o dovadă de tupeu să-l revendici pe Mircea Lucescu după câştigarea Cupei UEFA, cu aceeaşi neruşinare istorică pe care am utilizat-o şi cu alţi români celebri, după ce i-am izgonit din ţară şi din spaţiul nostru cultural.
Se întâmplă, iată, acelaşi lucru, cu Herta Müller, recenta câştigătoare a Premiului Nobel pentru literatură. Simplul fapt că Herta Müller s-a născut şi a trăit un timp în România, hărţuită şi umilită de securitate, nu ne îndreptăţeşte, ca stat, ca naţie şi ca sistem cultural, să ne arogăm nici cel mai mic merit. Dimpotrivă, ar trebui să tăcem ruşinaţi şi să aplaudăm cu capul plecat. Este şi aşa un privilegiu prea mare.
Este al treilea premiu Nobel acordat unei personalităţi de origine română, dupa George Emil Palade, pentru Medicină, în 1974, şi Elie Wiesel, pentru pace, în 1986. Ambii erau cetăţeni americani atunci când au fost laureaţi. Asta spune totul !
