În timp ce scriu acest post, televiziunile anunţă cu înfrigurare că peste câteva minute Sorin Oprescu îşi va anunţa candidatura la prezidenţiale. Ca independent. Nu mi-a plăcut niciodată omul politic Sorin Oprescu. Mă enerva, în primul rând, pentru că era pesedist. Nu înţelegeam ce caută acolo. Evident, era o chestiune de pur subiectivism politic. De aceea, în momentul în care s-a desprins de partidul roşu şi a câştigat Capitala, a început să-mi devină relativ simpatic. Apoi, a început să mă enerveze din nou, în momentul în care s-a transformat din primar de capitală în cârnăţar de Guiness Book. Când tot ceea ce ai reuşit să faci la primărie este un imens cârnat şi un proiect pentru o fantasmagorică autostradă suspendată, a veni şi a pretinde preşedinţia României mi se pare de un tupeu ieşit din comun. După ce a promis bucureştenilor că va rămâne la Primăria Capitalei, întocmai ca Băsescu, fără vreo realizare concretă, întocmai ca Băsescu, doctorul Oprescu nu se dezminte şi cere acum şi votul naţional. Mă îndoiesc profund că îl va obţine. Ce să facă Oprescu la Cotroceni? Ce poate să facă? O colivă. Cea mai mare colivă din lume !
Prin acest gest, Oprescu dovedeşte că nu se deosebeşte cu nimic de ceilalţi politicieni de sorginte peceristofesenistă, în frunte cu Traian Băsescu. Asocierea sa cu Octav Cozmâncă este încă unul dintre argumente. Avem de-a face cu acelaşi tip de hahaleră politică.
