Constat că, iată, încercăm acum să ne asumăm câştigarea Cupei UEFA, cu aceeaşi neruşinare istorică pe care am utilizat-o şi cu alţi români celebri, după ce i-am izgonit din ţară şi din spaţiul nostru cultural. Acum, Mircea Lucescu este antrenorul genial, marele descoperitor de valori şi creatorul de echipe. Acum; pentru că acum câţiva ani, când începea criza echipei naţionale de fotbal, în loc să-l aducem pe Lucescu, am preferat să ne alegem selecţionerul la zaruri.Să fie clar, nu este nicio legătură între fotbalul românesc şi câştigarea Cupei UEFA de către Şahtior. Lucescu nu mai aparţine demult fotbalului românesc, oricât de tare ne-am dori noi acum să-l reasimilăm. Gestul superb al lui Il Luce, de la finalul partidei, de a se înfăşura în drapelul românesc, nu este altceva decât o lecţie de eleganţă şi de patriotism simplu. Pe care, poate, Mircea Sandu, aflat în tribună, a înţeles-o (prea târziu). "Doar" Şahtior, Ucraina, Lucescu şi Raţ au câştigat Cupa UEFA. Atât. Noi n-am câştigat nimic, să nu ne facem iluzii !
