De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

luni, 15 martie 2010

Aceste slugi bolnave

În învăţământ trăim într-un roman de Kafka. Ştiu, nu e o afirmaţie originală. E, mai curând, un truism. Pe care simt nevoia să-l comit. 
Responsabilii cu funcţii înalte din ministerului Educaţiei şi de prin inspectoratele şcolare (la fel, cei din Guvern) şi-au însuşit un fel de logică a absurdului, în virtutea căreia orice decizie, orice afirmaţie poate fi explicată, diseminată şi aplicată sec, în alb şi negru, fără nicio nuanţă, fără nicio alternativă, împotriva oricărei evidenţe. 
Ca şi cum toate aceste inepţii ar trebui să se întâmple în mod firesc, natural, aceşti oameni pot suţine orice, oricum şi oriunde. Pot repeta la nesfârşit, ca nişte plăci stricate, tot ceea ce li se impune din biroul de la etajul imediat superior. Mi-e greu să accept că vreunul dintre ei ar putea crede ceea ce afirmă - uneori cu o nonşalanţă uimitoare. Ar fi grav. Le mai acord o şansă şi prefer să-i privesc, cu oarecare condescendenţă (recunosc), aşa cum aş privi "jocul" vicios, bolnav şi complice dintre slugă şi stăpân.    

2 comentarii:

Anonim spunea...

Nu exista "sus" respect fata de colegi, parinti, copii. Nu exista nicio inclinatie naturala spre dialog,in schimb observam o aroganta inimaginabila care imi aminteste de perioada comunista, de "stim noi ce e bine pentru popor".In plus pot spune, dupa 2 ani de studiu doctoral in domeniul economic ca oamenii care administreaza "invatamantul" nu au mai deschis o carte de specialitate de o vesnicie, nu sunt capabili de reflectie si iau decizii sub impulsul "indicatiilor", sau a unei dorinte arzatoare de a fi pe placul cuiva(acum nu mai stim exact cine e acesta, inainte era mai simplu).Dar asta se gaseste oriunde in lume, ceea ce nu se gaseste nicaieri altundeva in lume este faptul ca ii toleram, ii acceptam, le respectam cerintele absurde. Aici apare imaginea kafkiana.
Sa fie totusi semne de iesire din Castel? Bravo profesorilor din Buzau.

Termo spunea...

Imi aduc aminte ca acum ceva vreme exista un curent foarte puternic, la care am aderat cu mare incredere, prin care toti isi exprimau speranta ca noul val de politicieni va aduce importante schimbari in bine pentru tarisoara noastra. Intre timp valul din plan secund a venit si a ajuns la putere: Funeriu, Udrea, Bodea etc. Oare ei sa fie adevaratii exponenti ai unei generatii direct afectate de reforme peste reforme ale sistemului educational romanesc? Oare ei sa fie cei pe care ii asteptam?