Am rămas profund dezamăgit de discuţiile privind proiectul codului educaţiei, purtate vineri, la palatul Copiilor din Constanţa, în prezenţa ministrului Ecaterina Andronescu. Cu excepţia câtorva intervenţii, luările de poziţie au fost anemice şi s-au axat pe aspecte nesemnificative sau marginale.
Oricum, o dezbatere serioasă nici n-ar fi putut avea loc, pentru că nu aşa trebuie să se desfăşoare un asemenea demers. Nu într-o oră şi jumătate şi nu între 300 de oameni deodată. Sunt convins că mulţi ar fi avut ce să spună, dar mă îndoiesc că în asemenea condiţii mesajul lor ar fi fost receptat corect. Nişte grupuri de lucru ar fi fost cu adevărat utile şi eficiente. Ceea ce s-a întâmplat vineri a fost, de fapt, un fel de şedinţă; pe alocuri, una de partid. A fost un mod de a mima şi de a bifa dezbaterea.
Marele pericol pe care îl aduce acest cod este acela al legiferării unor forme fără fond. Dincolo de faptul că este extrem de stângaci sistematizat, proiectul conţine multe prevederi care n-au nicio legătură cu realitatea şi care, se va dovedi, sunt inaplicabile în viitorul apropiat şi mediu. Asta în situaţia în care codul va intra vreodată în vigoare în această formă. Lucru de care eu mă îndoiesc. Mai este timp pentru o dezbatere serioasă.
