De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

joi, 13 august 2009

Lider sindical până la moarte. Şi dincolo de ea

Baronii sindicali îşi pregătesc nemurirea în funcţie. Proiectul de modificare a legii sindicatelor, propus de cele cinci confederaţii sindicale, introduce posibilitatea ca pensionarii să poată adera la o organizaţie sindicală.
Manevra nu este nicidecum una atât de generoasă precum ar părea. Scopul ei ascuns este acela de a permite mahărilor sindicali să-şi păstreze funcţiile, chiar şi după pensionare.
În prezent, legea sindicatelor nu permite sindicalizarea pensionarilor. Din organizaţiile sindicale pot face parte doar salariaţii, persoanele încadrate în muncă, persoanele care exercita potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii şi persoanele în curs de calificare. Asta nu i-a împiedicat pe unii lideri naţionali să se menţină în poziţii cheie după ieşirea la pensie. Spre exemplu, cel puţin la nivelul a două federaţii sindicale din învăţământ legea a fost încălcată, prin realegerea în funcţie a unor persoane care nu mai aveau demult calitatea de salariaţi. La fel şi în cazul unor lideri judeţeni. Prin noul proiect de lege se urmăreşte, probabil, oficializarea acestor situaţii.
Este evident pentru toata lumea că, de 20 de ani încoace, mişcarea sindicală din România este condusă de aceiaşi oameni. Schimbările care s-au produs din când în când nu au avut loc la vârf şi, în cele mai multe cazuri, au reprezentat în fapt doar mutări strategice, făcute în interes personal sau de grup. Iar ieşirile de "bunăvoie" din mişcarea sindicală ale unor lideri au fost doar pretext pentru intrarea în lumea la fel de nebuloasă a politicii. Evident, aceste tranzacţii s-au bazat pe principiul cerere-ofertă. Un troc avantajos pentru ambele părţi, mai puţin pentru membrii de sindicat, marfa scoasă la licitaţie de partea sindicală.
Dar, pentru că în politică nu e loc pentru toată lumea, iar unii sunt incapabili să practice până şi cea mai veche şi mai uşoară meserie din lume (la politică mă refer), a "profesa" ca lider sindical până la moarte (şi dincolo de ea) e singura (şi sigura) soluţie. 
N.B.
Sper că este evident pentru toată lumea că acest articol nu este îndreptat împotriva pensionarilor de bună-credinţă şi nici împotriva dreptului constituţional al acestora de a se asocia în mod liber.
 

2 comentarii:

Daniel Mălăelea spunea...

Emi, ai dreptate si mult curaj. Te felicit. Din pacate, asa stau lucrurile. Cei care avem de pierdut suntem doar noi, salariatii din invatamant.

Anonim spunea...

pai noi il avem pe d izvoranu !cum isi imagineaza cineva ca ne reprezinta interesele un pensionar nu-mi dau seama si de ce nu este lasat d nistor ca e baiat tanar capabil iarasi nu inteleg ! chiar trebuie sa i se spuna in fata d izvoranu : stai domne linistit acasa si lasa pe unul mai tanar sa se ocupe de conducerea unui sindicat!suntem toti o apa si-un pamant daca nu ne sustinem cauza!