Nu mă pronunţ asupra valorii sale morale sau asupra puterii sale practice în cadrul strategiei sindicale-nu ştiu, este posibil ca acordul să reprezinte un mare atu pentru sindicate şi să-mi scape mie lucrul acesta. Dar este evident pentru mine că acordul semnat de federaţiile reprezentative este lipsit de orice forţă juridică. Valoarea sa juridică este mai curând una simbolică; este, poate, ceva mai mult decât un gentlemen's agreement, dar poate nici atât.
Nu ştiu ce ar putea face federaţiile sindicale în situaţia în care acordul va fi încălcat de Guvern. Nu cunosc vreo pârghie juridică în acest sens şi, oricum, daca aceasta ar putea fi depistată (sau inventată) până la urmă, mă tem că "procedurile" ar fi de foarte lungă durată. Istoria sindicală, mai îndepărtată sau mai recentă, ne arată că asemenea acorduri au mai fost semnate cu toate tipurile de guverne. Şi, aproape de fiecare data, au fost încălcate, fără ca sindicatele să poată reacţiona în mod eficient.
Pe lângă faptul că este lipsit de forţă juridică în sine (pe fond), acordul de faţă este încheiat şi cu nerespectarea unor elementare condiţii de fond şi de formă. Prima pagină nu conţine nicio semnătură şi nicio ştampilă, ceea ce, teoretic, face posibil ca oricăre dintre părţi să poată nega oricând conţinutul acesteia. Oricum, documentul nu poartă niciun fel de ştampilă, prin urmare, nu văd cum acest acord poate angaja (strict juridic vorbind) răspunderea Guvernului, a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Finanţelor.
Nu comentez conţinutul acordului, pentru că, poate, nu e treaba mea. Nu pot însă să nu observ lipsurile, fie ele şi formale, de care "suferă" acest acord. Nu mai vorbesc despre tehnica de redactare absolut mediocră şi nepermis de lapidară pentru un document de o asemenea importanţă...
Rămâne să sperăm că acordul va fi doar o garanţie în plus a unui gentlemen's agreement. Dacă poate exista aşa ceva în politica românească, inclusiv cea sindicală.
