Azi, mare şedinţa cu directorii unităţilor de învăţământ din Judeţul Constanţa. Cu invitaţi de la Prefectură, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Jandarmerie, Direcţia pentru Sport, Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copiilor, A.J.O.F.M. etc.
Discursuri de curtoazie (multe dintre ele agramate), forme fără fond, truisme amabile şi promisuni de colaborare între instituţii, niciodată duse până la capăt.
Aproape nimic despre problemele reale ale învăţământului preuniversitar constănţean...
Şi peste toate, în ciuda îndemnului inspectorului şcolar general de a vorbi, tăcerea directorilor. Pe care nici nu mai ştiu cum să o caracterizez! E o tăcere vinovată, complice? Sau doar o tăcere speriată? Vă e chiar atât de frică, stimaţi directori?
.
P.S.
În şedinţa de azi, în discursul său, amabil şi elegant cum îl ştim, domnul inspector general, Marian Sârbu, acordă circumstanţe atenuante actualilor specialişti bulversanţi de la Minister: "poate nu toate deciziile care se iau acolo sunt în spiritul răului". Aveţi dreptate, domnule Marian Sârbu, dar pot fi luate în spiritul prostiei şi al incompetenţei. Doar "drumul spre iad e pavat cu bune intenţii", nu-i aşa?
