De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


Abonează-te la sinvlex și pe Facebook !

marți, 7 aprilie 2009

Voi continua !


Mi s-a sugerat azi, din nou, să mă potolesc cu blogul ăsta... S-a adus în discuţie, pe după vişin, şi varianta unei posibile sancţiuni disciplinare. Cică aş aduce prejudicii mişcării sindicale şi sindicatului. Toate astea spuse pe ocolite. Adică nu pe faţă, dar suficient de sugestiv...
Şi când mă gândesc că intenţia mea a fost una extrem de generoasă şi a avut în vedere, în primul rând, sprijinirea cu informaţii utile a salariaţilor din învăţământ şi a membrilor de sindicat... Dorinţa de a întinde o mână în jungla asta legislativă...
Aşadar, mă văd nevoit să fac, din nou, următoarele precizări:
- Acesta nu este un blog oficial. Sinvlex nu reprezintă poziţia sindicatului pentru care lucrez, ci o poziţie personală, bazată pe dreptul constituiţional la libera exprimare. O postură pe care mi-o asum în totalitate.
- Toate materialele emise de organizaţiile sindicale (comunicate de presă, informări, adrese, petiţii etc) au fost postate pe acest blog după ce deveniseră deja publice (fie prin postarea pe site-urile/blogurile oficiale, fie pe diverse forumuri sau alte bloguri/site-uri  neoficiale). Deci, n-am furat informaţiile confidenţiale ale nimănui.
- Nu ştiu ca măcar un singur post de pe acest blog să fi fost îndreptat împotriva simplilor salariaţi din învăţământ. Criticile mele au fost îndreptate întotdeauna împotriva acelor situaţii, acelor instituţii sau acelor persoane care, am considerat eu (şi nimeni altcineva), au adus sau au încercat să aduca atingere intereselor şi drepturilor salariaţilor din învăţământ.
- Am fost încurajat să dezvoltat acest proiect de către cititorii mei, de către sutele de oameni cu care m-am întâlnit în şcoli sau care mi-au scris. Lor trebuie să le mulţumesc !
- Sinvlex nu este o mişcare "subversivă", aşa cum încercă să insinueze unii. Nu duc o luptă de gherilă. Păi cu cine să lupt? Poate cu sistemul. Da, poate că mi-am propus, ca un naiv, să lupt cu sistemul. Ei şi? Ce e rău în asta? În plus, nu m-am ascuns după paravanul anonimatului. Mi-am făcut publice numele şi statusul profesional pentru că nu am nimic de ascuns. În niciun caz pentru a-mi face imagine (aşa cum iarăşi s-a sugerat). Imagine pentru ce?  

În concluzie, pentru a nu lungi vorba şi pentru a nu se înţelege că ma victimizez, VOI CONTINUA !
Mă vor apăra Dumnezeu, cititorii, bunul simţ şi Constituţia României:

ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.